Buzăul mare sau Buzăul mult și atât?!

 Spațiul este total ocupat de interesul primarului Toma de a-și rezolva problema. Are și Ciolacu interesele lui, ca de obicei.

Pentru moment pe garduri și pe câmpuri, prin sensuri giratorii și prin parcări, îndemnuri la vot. Citiți-le că-s pe banii dumneavoastră! Se dă marea luptă între două tabere imobiliare ale bogătașilor din PSD, spun ai lor și buzoienii trebuie să contribuie.





Afișele, indiferent de formă, au o problemă pe fond. Povești cu zâne și salarii bine plătite pentru că ei în suprafața Buzăului niște terenuri private, plantate cu floarea-soarelui și porumb, nu crede nimeni. Spital? Mai repede ei drumul Bucureștiului? Oportunități pentru tineri? Păi nu prea au oportunității nici prea mulți tineri din PSD. Cum se cheamă numirea unei pensionare la Piețe, Târguri și Oboare în post de director. Nu e vorba de un interes personal, nici măcar de partid, atâta vreme cât acolo era un tânăr de la PSD. El a fost înlocuit cu o fostă angajată de la Romet, fostă firmă a primarului Toma, care l-a vârsta de 67 de ani s-a învrednicit să fie numită directoare.

Ținteștenilor li se promite hrană mai bună. Bannerul este fixat în Odaia Banului, la mică distanță de firma care reciclează deșeuri, adică le elimină ca volum, dar le transformă în pulbere. Și așa apare hrana mai bună.

Manipulare pe bani mulți. Buzăul nu devine mare, devine mult și greu. Se dorește dublarea suprafeței, dar nu se dublează și veniturile bugetare. Costuri mai mari pentru toți. Cei din Țintești vor plăti mai mult, tribut de oraj, nu?! Cei din Buzău vor vedea cum asfaltul de pe strada lor fuge la Țintești.

Cat despre dezbatere. PNL mai încearcă ceva, dar prea pe departe. PSD -ul, bun la manipulare, nu răspunde la înțepăturile PNL cu argumente legate de Țintești, că nu au. Atacă însă diversionist vorbind despre prețuri și nivelul de trai. De parcă banii de la Referndum nu sunt tot de la buget și nu puteau rezolva probleme sociale?!

Mă așteptam la PNL să vorbească concret și să spună despre înlocuirea clanului Boșcoldeală, cu tribul Romet sau Tribul Țintești.

Mai este cineva din Țintești care nu lucrează la Trasbus, Urbis sau prin alte cotloane publice?

Nu e nimic! Dacă mai este cineva va fi angajat curând, doar sângele apă nu se face!

Citiți mai departe »

Ce e bine să te faci când vei fi mare?!


 

Unde și ce voi lucra, după ce termin școala?

Una dintre întrebările cele mai frecvente puse de adulți copiilor este …ce vrei să te faci când vei fi mare?  Cu cât sunt mai mici, cu atât copiii știu să răspundă mai clar. Modele din familie sau un personaj erou din viața reală ori imaginară, constituie ținta maturității. Timpul, anii de școală și alte influențe, risipesc certitudinile. De ce cele mai multe ori, un tânăr este total derutat în alegerea unei profesii, iar școala românească are meteahna de a-ți vorbi despre de toate, dar de a nu te ajuta să te înțelegi pe tine, vocația, forța pe care o ai să mergi într-o direcție profesională sau alta.

Confuzia continuă de multe ori și după terminarea liceului și chiar a facultății. Sunt foarte mulți absolvenți care, după ce își epuizează anii școlarității, simt că nu au făcut ceea ce-i reprezintă, că nu se regăsesc profesional în ceea ce au studiat. Alții și-ar dori să profeseze ceea ce au învățat, dar nu au unde. Școala românească se adaptează greu la dinamica și cerințele pieței muncii și nu există o corelare între direcțiile profesionale  căutate și cele oferite. Relevanța raportului cerere – ofertă este tulbure de tot! Din această cauză, fără voia lor, mulți tineri când ajung mari, nu mai știu ce vor să fie din punct de vedere profesional, iar dacă știu, nu de puține ori, nu au cum să fie ceea ce-și doresc.

O problemă și mai mare decât cele enunțate până acum este lipsa destul de frecventă a a abilităților profesionale ale unui absolvent de studii universitare. După ani de teorie abstractă, susținută de la catedră de oameni care sunt doar profesori, fără experiență concretă dincolo de zidurile școlii, absolventul ajunge la locul de muncă, unde este nevoit să facă …școala muncii directe, pentru a putea efectiv lucra. Un nou timp pierdut pentru el și pentru entitatea care-l angajează, multă jenă și frustrare. E greu să fii câta mai licențiatul și să nu știi să faci nimic din ceea ce ar trebui să știi.

În fine, admițând că școala noastră suferă acut la capitolul orientare profesională, ce e de făcut?

Urmează școala sanitară!

Din experiența pe care am acumulat-o în învățământul sanitar, am constat că ruta profesională cea mai limpede pentru o persoană care nu-și dorește evoluții academice este învățământul sanitar.

Ce este școala sanitară?

Este o formă clară de a-ți găsi drumul! E o școală tehnică, o școală a experienței nemijlocite, pe care dacă o faci și în activitățile căreia dacă te implici, obții un rezultat profesional bun. Ești căutat, nu cauți loc de muncă! Este accesibilă financiar și nu se află doar în centrele universitare. Curriculara este croită de așa manieră, încât înveți ceea ce trebuie să știi, iar orele de practică sunt atât de multe încât, dacă te ții de treabă, nu ai cum să nu știi suficient de mult încât să nu lucrezi ca un începător bine pregătit. Sigur, șlefuirea profesională are nevoie de ani mulți, dar ai un punct sigur de plecare.

Controversa Bacalaureatului

Acum cei care vor să urmeze învățământ postliceal nu au nevoie de diplomă de bacalaureat, nici la înscriere și nici la absolvire sau angajare. Sistemul este criticat, dar e bine să ne amintim scopul școlilor tehnice sanitare: să înceți să faci! Să înveți să faci practic, sub îndrumarea unui medic. Fără discuție, munca este complexă, presupune capacități intelectuale bune, fiind vorba de viața și sănătatea semenilor. Totuși, nu este o școală care vizează dezvoltarea culturii generale a tânărului. Sigur, vizează dezvoltarea capacităților lui intelectual- practice, aplicative, la care se adaugă îmbunătățirea abilităților emoționale. Latura educativă cea mai importantă este legată de spiritul caritabil, de capacitățile empatice ale absolventului.

Dacă ne dezamăgește ceva pe toți în spitale, nu este lipsa calităților practice și profesionale ale asistenților medicali, ci atitudinea, modul de relaționare, lipsa de empatie. Te omoară cu zile aceste atitudini pe care, din păcate școala nu le poate educa suficient de bine, fiindcă ceea ce se petrece într-o scoală sanitară se aplică pe educația de acasă și pe niște convingeri deja crescute în interiorul unei persoane deja mature, pe ceea ce dă societatea unui tânăr.

Deci, nu iți cere sistemul diplomă de Bacalaureat când termini, dar iți cere bunătate și forță de muncă. Evident, pentru stima de sine a fiecăruia, Bacalaureatul nu trebuie sărit, chiar dacă în sistemul românesc școlar peștele și calul sunt puse la aceleași probe de concurs.

Asistentul este cetățean universal

Am avut absolvenți de școală sanitară cu două facultăți sau doar cu doisprezece  clase. E o mare bucurie să-i găsești în spitalele de aici sau să-ți scrie de departe că sunt bine și mulțumiți de ceea ce sunt, de ceea ce fac. Unii și-au schimbat drumul vieții mai devreme, alții mai târziu. S-au implicat și au reușit, aici sau la distanță de casă. Unii au preferat să fie aproape de familie și au găsit calea, alții, nemulțumiți de sistem sau dornici de alt aer, lucrează prin alte țări și alte sisteme medicale.

Pot lucra oriunde pentru că diploma școlii sanitare este recunoscută în Europa, școala fiind structurată după sistemul Bolonia.

Apartenența la organizația profesională și cunoașterea limbii devin singurele condiții pe care trebuie să le îndeplinească un absolvent de școală sanitară. Sigur, nu toți vor lucra în săli de operații sau spitale de top. Dar dacă se vor dovedi buni și vor căpăta experiență, nimic nu le este exclus. Capacități se caută peste tot, iar dacă cineva vrea să devină asistent medical cu diplomă universitară, o poate face mai târziu. I se recunosc o parte din creditele obținute la școală sanitară, urcând în anul al II -lea universitar. Apoi, un absolvent de sanitară are cunoștințele necesare pentru a parcurge drumul universitar cu bine. Știe și carte și să-și facă meseria. Obținerea diplomei universitare după o școală sanitară e mult mai ușoară.

Așa că, cine vrea să meargă pe drum sigur mai târziu, nu trebuie să se ia nici după melodia …fă-te tată deputat…, nici după vanitatea de face o facultate fără finalitate profesională evidentă, nici după comodități juvenile: să facă o școală sanitară! E bună pentru sine, pentru viață, pentru respectul semenilor. De ce să-ți cauți loc de muncă și să nu fii tu cel căutat? … sau de ce stai la ușa angajatorilor și să nu stea angajatorii la ușa ta?!

Citiți mai departe »

Penibilii politicieni care se miră



Majoritatea celor care astăzi se vântură prin fața camerelor de luat vederi cu insigna de partid la rever și cu mâna la piept, atunci când se cântă imnul național, fac politică de zeci de ani. De zeci de ani au putere de decizie, legislativă și executivă. De zeci de ani au avut posibilitatea să schimbe ceea ce trebuia schimbat și să facă ceea ce era de făcut. Cu toate acestea, încă se poartă ca niște novici, când situația îmbracă forme serioase și li se cere responsabilitate publică.

Tot de zeci de ani, domniile lor se luptă cu corupția și corupții și reformează justiția. Ca un făcut, corupția crește și justiția este la fel ca vremea lui Ceaușescu, sensibilă la comenzi politice și sufocată de încrengături.

Acum ies la interval politicienii și se arată foarte afectați de cazul 10 august. Dau vina unii pe alții, dau vina pe justiție, dau vina pe orice. Doar ei nu au vină pentru că timp de 3 ani nu s-a întreprins nimic care să aducă la lumină adevărul. Afundați în fotolii și grijile țării, efectiv le-a scăpat. Așa că...bătuții nu au decât să-și mai oblojească rănile, iar agresorii să se bucure liniștiți de viață și de lefurile plătite de cei bătuți.

Și așa va rămâne. Dacă timp de 3 ani nu s-a întâmplat nimic...

3 ani și politicienii, unii dintre ei beneficiari direcți ai protestelor, încă se miră, cu mirare de nou-născut, uimiți de lumea pe care o descoperă pas cu pas.

Paul Negoiță

Citiți mai departe »

De ce administrația Toma tratează prost cetățeni?




 Primăria Buzău nu a avut niciodată aura eficienței și se vede. Când Toma a ajuns primar a promis verzi și uscate. Mare lucru nu s-a întâmplat bun, ba...treburile merg mai rău decât înainte.

Funcționarul din primăria Buzău avea o oarecare bonomie. Le mai încurca, dar le descurca. Exista o dorință de a scoate la capăt situațiile încurcate.

Acum, nu știu dacă din cauza presiunii primarului și a oamenilor aduși cu el de la propria firmă în instituție, cu care a colonizat tot, sau din cauza unor modificări în ADN -ul funcționarilor, dar administrația a devenit tare neprietenoasă, chiar agresivă. Cetățeanul, buzoianul, o bagatelă care mai are puțin și plătește chirie și-n propria casă.

Eu văd vina acestei atitudini în stilul și exprimarea primarului. Este o regulă întâlnită în toate instituțiile și firmele private: cum e cel de sus, sunt și ceilalți. Cum e turcul e și pistolul, nu?!

La cum funcționează totul, greu, cu greșeli, fără comunicare, haotic, scump, cu aparență de legalitate pe formă, mai că își vine să renunți la orașul care a bătut Parisul și să te muți la Paris, așa bătut cum este el.

Până la Paris, sau până la alegeri stăm în rând și înghițim aroganță, dezorganizare, incorectitudine, impozite mari și toate celelalte avantaje ale unui oraș deschis, unde pierzi orice oportunitate pe mâna unei administrații închise, capabilă să pocească orice proiect și orice document.

Dacă oamenii ar fi scutiți de impozite în zilele în care îi enervează administrația Toma, prin martie nu ar mai sta în frig, pe la porți, să plătească obolul anual.

 Paul Negoiță

Citiți mai departe »

De ce trebuie un candidat puternic la primăria Buzău?!

 


Putere absolută corupe absolut. Nu zic eu acum, ci doar citez din Montesquieu. Nu-l citez pentru că a fost cardinal, ci pentru că a simțit ce înseamnă puterea, cu privilegiile și hăurile ei.

Bine, poate veți spune: nu avem timp de filosofie, ci treci domnule la subiect! Dacă așa gândiți, aveți dreptate.

Simplu: Buzăul nu e bine! Pare bine dacă te uiți după maldărele de diplome pe care primarul Toma le adună ca la un concurs de dosare prin birou. Viața buzoienilor nu este însă mai îmbelșugată, sănătatea nu e mai bine păzită, natalitatea nu e mai mare, exodul brațelor și creierelor tinere din Buzău e rapid, firmele locale nu sunt mai respectate - ba din contră, se plâng mulți-, investitorii nu dau năvală decât în presă, în realitate ioc.

Buzăul nu e bine, iar ultimul vot aduce deja și va aduce mai multe prejudicii orașului decât beneficii. Toma și ai lui au majoritate absolută și Toma va face ce va vrea cu acest cec în alb. Ghioceii din consiliul vor vota orice, fără să crâcnească.

Concluzia pe care a tras-o edilul  de la ultimul scrutin este că buzoienii i-au dat orașul în proprietate și că au uitat de toate promisiunile neonorate din primul mandat, de frigul din casă și din școli, etc. Își flutură procentele de parcă ar fi lider comunist.

Acum este momentul ca partidele de opoziție să-și spele rușinea de la ultimele alegeri și să-și scoată candidați la încălzire.

Veți spune...dar mai este până departe. Mai este, însă, după cum se vede, Toma este într-o campanie electorală perpetuă și tocmai apetitul său pentru logoree publică este tot ceea ce trebuie pentru a întări din timp a contracandidaților.

Vi-l mai amintiți pe comentatorul de fotbal Ilie Dobre, cel care alerga cu vorba mai mult decât jucătorii cu mingia și marca înainte să ajungă balonul spre buturi, așa e Toma acum.

Referendumul alipirii comunei natale a lui Constantin Toma, Ținteștiul, de Buzău este cel mai bun prilej de afirmare a celor care trebuie să constituie alternativă la o putere care va deveni tot mai abuzivă.

Buzoienii nu votează roșu instinctual, așa cum se crede. Dovada ne-o dă procentul redus al celor care au participat la vot la ultimele alegeri. Buzoienii nu au avut alternativă.

Din câte văd Constantin Toma dă muniție adversarilor în fiecare zi. Mai rămâne ca opoziția să-i devină adversar și partener al buzoienilor, locuitori jupuiți bine de o administrație tot mai nesătulă și tratați tot mai urât de Toma și ai lui.

                                                                                    Paul Negoiță

Citiți mai departe »

Alipirea Ținteștiului, un bucluc



Campanie mare, mult prea mare pentru locuitorii Buzăului, preocupați de suficiente lipsuri curente, care țin de costurile vieții și confortul urban,  destule rezolvabile administrativ. Campanie de unire cu Ținteștiul.

La rândul lor, ținteștenii ar dori să se cheme orășeni, dar ceva îi ține în matca lor de normalitate. E greu să paști vaca printre blocuri, iar unii de acolo au rămas în sat pentru că agricultura le este meseria.

Dacă-i privești pe cei doi participanți la acest compromis matrimonial-administrativ propus, nu se potrivesc deloc. Sau poate o fi potriveală, dar nu o văd eu. Este cineva care susține cât poate de tare că nimic nu e mai la locul lui pe lumea aceasta decât frăția între cele două popoare, cel de pe Buzău și cel mai aproape de Călmățui. Este invocată o dragoste și mai ales un interes atât de mare încât fără căsătorie rapidă Buzăul s-ar prăpădi de dor și jale, iar dacă până acum nu a devenit orașul care trebuie să fie s-a întâmplat deoarece nu a realizat că doar Ținteșiul, situat la mai multe aruncături de băț decât un Mărăcinei, spre exemplu, îl poate face mare și bogat.

Presă e plină de argumentul acesta. Se anunță năvală mare de investitori și binevoitori care deja au pregătite darurile de nuntă. Totul este ca poporul de pe fiecare parte a linei ferate să participe la Referendumul de unire și treaba e ca și făcută, viitorul aici devine unic și sigur.

Nașul mare este Constantin Toma, rudă cu mireasa săracă din Țintești, dar la chimir cu banii buzoienilor, care tocmai au fost pedepsiți după ultimul vot cu o creștere a impozitelor și cu o colectare riguroasă banilor de la cei care au avut înființate societăți comerciale în propriile case, colectare cu penalități destabilizante pe ultimii 5 ani.

Ca o locomotivă cu aburi, Constantin Toma pufăie doar a unire. Voci destule spun că nu prea are rost. Că nici cei din Țintești – de la cel mare, din capul satului, la cel mic-, nu prea vor. Că dacă era să fie bine pentru oraș, era altă comună, care punea și ea ceva pe masă, nu Ținteștiul. Celelalte localități din jurul Buzăului s-au urbanizat natural. Unele s-au dezvoltat și din cauza evoluției proaste a lucrurilor în oraș, Ținteștiul nu a dat deloc semne că se vrea altceva.

Preocupat de obiectivul personal, Toma câștigă premiu după premiu, toate pe hârtie, evident. Toate puse la tablourile de onoare pe ziarele asociate campaniei. Dai un ban, dar stai în față, nu?!

Argumentele unirii cu Ținteștiul sunt fragile și mai mult îi creează o problemă de imagine primarului. Locuri de muncă bine plătite, locuințe pentru tineri, investiții economice, sunt ceea ce lipsește, printre altele Buzăului și trebuiau create până acum, ca doar așa fuse vorba între ales și alegători. Buzăul asta mic – fără Țintești – putea să le facă și trebuia să le facă. Din păcate s-a revizuit totul, dar nu s-a schimbat nimic în viața cotidiană a buzoienilor.  Pretențiile că suntem și noi cu marii jucători urbani sunt carageliene. Sunt bune de povestit cu o navetă de bere în față, cu ochii la locomotivă, dacă se reface bodega lui Nenea Iancu din fața Gării. De acolo, de la balconul scriitorului născut la Haimanale, peste gară și Zona Industrială, dacă ai ochi buni și e cer senin, poți vedea în zare Țintețiul și îmi e teamă că doar Ținteștiul, că binele promis….va mai avea rapel.

Primarul Toma a acoperit totuși tot cu ideea lui. E pretutindeni. E insistent până la refuz. Ai lui, din zona roșie, nu se aud. Nu se văd. Așteaptă, probabil, doar aplauze la final, dacă nunta iese bine.

În acest spațiu în care doar din avion nu a presărat prafuri de unire Toma, au fost și câteva intervenții ale opoziției. Pe ici colo solide, dar abia șoptite. Am ascultat multe discursuri firave, timide, de domnițe scoase prima dată la horă. Imposibil de ajuns în Trompa lui Eustachio a buzoienilor. Ușor de acoperit de famfara trompetelor primarului. Nu are primarul 80% credibilitate, așa cum afirmă, dar are decibeli și-i zice de dimineața până seara la același refren, iar responsabilii cu ecoul preiau și distribuie de vuiește orașul și țara.

Nu știu cât de tare îl doare această alipire a comunei lui natale de Buzău le dl Toma, dar se pare că rău. E mai activ decât în campania electorală.

Nici în campanie nu s-a dovedit neiscusit. Cum U SR -ul la Europarlamentare a câștigat pe Buzău, și-a machiat binișor echipa, pentru a nu veni în fața electoratului cu roșul acela de pe-sedist. A pus în față câțiva tineri și tinere. S-au îmbrăcat în tricouri albastre. A jucat-o bine, astupând fereastra aceea prin care se vedea Ciolacu, personaj cu care pe Toma nu-l poți compara, pentru că-i este superior.

În fine, rămâne de văzut ce va fi la referendum. Sunt destui care-l vor căzut. Experiența anterioară cu Sărata Monteoru, propunere mult mai bine argumentată, a căzut.

Primarul este uzurpat și din interior, chiar din anturajul primarului. Postează ei pe paginile personale de facebook cum le cere șeful, dar pe la colțuri spun că și-ar dori să nu-i facă pe plac. Nu se gândesc la binele comun, la argumente sau contraargumente când fac afirmații. Pur și simplu sunt roși de invidie sau gândesc că un nu se vor mai înțelege deloc cu primarul dacă va avea un nou succes.

Totuși, marea problemă va fi dacă referendumul va trece. Va fi o a doua mare încurcătură a vieții lui Toma. Mai mare decât prima, din privat. E totuși comuna natală și orice tip de activitate va fi interpretată ca interes personal direct și va fi reclamată ca atare.

Problema grea pentru primar nu este doar faptul că același buget, aceeași marmeladă, aceiași bani vor fi întinși pe o bucată de pâine dublă. E treaba buzoienilor aceasta. Problema va fi speculată teribil politic și juridic.

Evaluările sunt greșite și sub raport imobiliar. Buzăul e îmbătrânit. Sunt în jur localități care au devenit atractive.

Nu se va crea un aur imobiliar acolo, în aceea sărătură de la capăt de Bărăgan. E peste mână. Autostrada care trece pe acolo nu aduce avantaje. Trece și atât. Nu va avea bretea de intrare, așa cum nu va avea nici la Bobocu.

Problema cea mai mare dacă, prin minune, va trece acel referendum va fi că-l îngroapă pe Constantin Toma cu carieră cu tot. Și nu este o purtare de grijă, deși am avut acțiuni ale primarului pe care le-am apreciat în trecut. Să zicem, pentru moment, este o supoziție a mea, care nu sunt atât de priceput la politică.

Amintiți-vă ca au fost primari care pentru faptul că au asfaltat ulița până la casa soacrei sau până în fața porții proprii, au pierit.

Să nu mai vorbim despre faptul că deja costurile din bugetul local pentru organizarea și promovarea Referendumului au început să curgă și chiar dacă nu va trece fiecare ban cheltuit îl va înghioldi pe Constantin Toma de acum înainte. Când e vorba de investiții, mulți văd, puțin pricep din ce s-a cheltuit, în cazul de față însă ….

Pentru Constantin Toma referendumul acesta este cu bucluc, nu un prilej de făcut bani și istorie. Nici pentru cele două localități nu e nuntă cu dar, ci cu datorii pe viață, mirii rămânând uniți doar în acte. În fapt va sta fiecare la casa lui.

Probabil nimeni nu i-a spune primarului că a evaluat greșit totul. Sigur, nici nu are prea multă răbdare să asculte, călare fiind pe un succes electoral la ultimele alegeri și pe ideea că făcând din Buzău un șantier perpetuu e apreciat. Totuși este inevitabil să nu-ți încurci singur treburile atunci când pari mult prea interesat de un obiectiv legat de tine și de familia ta. Dacă nu se năștea la Țintești mai era cum mai era…

Deci, cine nu-l dorește pe Toma poate merge la vot.

                                                                                                               Paul Negoiță

Citiți mai departe »