Ministrul Învățământul ține morțiș să apară zilnic în presă. Reușește. Probabil situația îi dă o stare de bine, mai ales când vorbește la persoana întâi.
O ultimă hotărâre pe care o crede nemaipomenită este aceea de a trimite controale în 42 de județe, pentru a vedea de ce se învață on-line. Anunțul o fost făcut triumfător și, evident, asezonat cu adverbul niciodată.
Afirma mândru domnul Câmpeanu: niciodată nu a făcut un ministru așa ceva, să trimită controale, în același timp; controale în toate județele!
Scopul giganticei inspecții? Vânătoarea de on-lin-iști!
Trimișii trebuie să afle de ce sunt școli care au optat pentru varianta de învățământ on-line. Evident, fiind greu de ghicit răspunsul la întrebare, trebuiau expulzate competențele ministeriale în teritoriu. Doar e de călătorit și umblat pe vremea asta, nu?!
Această nevoie de constatare de ce se studiază on-line, îmi amintește de o butadă a lui Reagan - fără dubiu, un coleg politic al domnului ministru (schimbase și el partidul, la nevoie).
Reagan vorbea despre un studiu făcut cu cheltuială mare, pe care democrații îl comandaseră. Se numea Demografie și fericire. Conform spuselor lui Reagan, studiul făcut pe bani mulți a fost realizat ca să constate ... că oamenii sănătoși sunt mai fericiți decât cei bolnavi, că... cei bogați sunt mai fericiți decât cei săraci și că cei tineri sunt mai fericiți decât cei bătrâni. Concluzia curgea simplu: e mai bine să fii tânăr, frumos și sănătos, decât bătrân, sărac și bolnav.
Deci, americanii au scăpat de o dilemă, urmând, acum, proporțional cu banii cheltuiți prin deplasarea atâtor oameni prin județe, să scape și domnul Cîmpeanu de dilema ce nu-i dă pace. De ce o fi nevoie de on-line??
Am văzut în ultimele zile atacuri directe la adresa elevilor, părinților, profesorilor, declanșate prin presă de domnul Cîmpeanu. Ba că sunt comozi și nu vor să se deplaseze, ba ca vor să se reducă numărul de oare și timpul afectat școlii, ba că vor să scape de teste. Evident, subiectul evaluare a intervenit și cu prezentarea exemplului personal spunând că...atunci când...domnia sa era elev ( o fi fost?)...voia să scape de teste...dar acum ...nu!!
Totuși, domnul Cîmpeanu nu avea nevoie de atâta tevatură ca să afle de ce se studiază on-line. Mai bine își trimitea pionii la UPU. Ar fi aflat ce căuta mult mai clar. Ar mai fi putut privi și în viitor....
Cine a optat pentru on-line, a făcut-o pentru că, pe de o parte, acesta este viitorul. Pe de altă parte, ceea ce se poate face fizic se poate face și on-line. Dar, peste toate, am văzut prea multe salvări și prea mulți morți din septembrie încoace.
Declarația ministrului Cîmpeanu, în care spunea că nu sunt responsabili elevii pentru părinții și bunicii lor nevaccinați, este foarte urâtă. Suntem responsabili unii pentru alții și trebuie să avem o listă sănătoasă a priorităților, chiar și atunci când ne copleșește puterea ministerială. Întâi viața și sănătatea, apoi ideologie, politică, imagine.
Deși orașele sunt triste fără elevi, impactul școlii asupra ratei de infectare este major. Ar fi inutil să mai amintesc cât de activi pot fi elevii și cât de rezistenți pot fi, în timp ce întreținătorii lor - cei care plătesc și angajații Ministerului Educației -, sunt ușor de doborât.
Un alt argument pentru care on-linul nu este un păcat atât de grav, pleacă de la o constatare simplă: ce nu se poate face on-line și se poate face doar fizic? Foarte puțin, la anumite clase și specializări.
Evident, sunt discipline care impun prezența fizică, dar oare se fac ele cum trebuie? Câte discipline care presupun laborator și și experimentare directă se studiază corespunzător? În general, laboratoarele școlare sunt muzee. Nu au materiale, nu au substanțe, nu au decât mobilier.
De ce nu se pot face on-line disciplinele teoretice? Pentru că nu s-a făcut mare lucru în această direcție. Valul 4 a luat sistemul pe nepregătite, în toate domeniile. Mai bine se creau condiții în sistemul de învățământ să transmitem ideile nu să plimbăm elevii!
Da, cu mijloace bune de comunicare se poate studia on-line ce se predă fizic. Uneori e chiar mai bine!
Apoi, eliminând drumurile inutile și timpii morți, se ajunge la o mai bună egalizare a șanselor. Păi au șanse egale doi elevi care vin de la distanțe diferite la școală?! Nu! Și nu le este imputabilă lor situația. Elevii au timp inegal de învățat, pentru că durata deplasării - mai ales în cazul navetiștilor -, este diferită.
Apoi, domnule Cîmpeanu, oamenii, părinții, se confruntă cu probleme financiare mari! Ați aflat, cumva, de pe la Guvern?! Sau acolo....totul e bine?!
E drept, economic, sedentarismul școlar creează probleme transportatorilor și comercianților. Dar, în același timp, familiile fac o economie necesară plății facturilor din ce în ce mai grele.
Așadar, nu fiți dușmănos pe on-line! Ne pregătim pentru vremurile care vor veni! Cei de la Harvard spune că așa va fi școala în viitor. Vă las aici linkul: https://www.courrierinternational.com/article/2012/10/31/universite-en-ligne-harvard-pour-tous
Nu putem să fugim de viitor, chiar dacă ne simțim siguri în trecut! Și apoi...poate, noi, cei mulți, fie părinție, fie profesori, fie elevi, adunați cu mintea la un loc, suntem capabili să gândim cât un singur cap de ministru, ce ziceți?! De aproape ar trebuie să se vadă mai bine decât de la înălțimea biroului cu uși tapițate, nu?!
Și dacă voiați să faceți ceea ce trebuie, nu era nevoie să deplasați cohorte care să intimideze inspectorii și profesorii teritoriu - nu așa îi face să se vaccineze -, ci începeați să pregătiți viitorul, prin construirea marii comunități școlare românești on-line, cu ...descărcare fizică.
Mă așteptam să apară o instituție a facilitatorului sau itinerantului, care să se ocupe direct, la casa elevului cu risc școlar, de el, de problemele care apar în derularea activităților on-line. Dacă investeați în sistem totul arăta diferit. Credeți că testele de salivă vor rezolva problema? Să vedeți probă de bănci...îmbibate...
Cred că puteați organiza un învățământ la distanță performant. În Noua Zeelandă foloseau undele radio pentru școală de acum jumătate de secol în urmă, iar noi, cu atâtea instrumente de lucru, nu suntem în stare să asigurăm un context educațional bun, chiar și la distanță?!
Nu e nimic fără soluție, dacă se vrea. Dar trebuie să vreți și să aveți viziune și să fiți mai puțin disperat după imagine.
De la utilizarea unor clădiri publice, dar locale, pentru elevii care nu au spații în casă și sunt din alte localități decât unde se află școala, la realizarea unor cursuri în regim mixt, totul putea lucra în favoarea societății, fără a transforma școala în principal factor de infectare.
Grimasa ministerială și stilul inchizitorial, amestecate cu declarații enervante și haotice, afectează normalitatea socială. Elevii, părinții, profesorii, au dreptul la opțiune și la protejarea sănătății. Toți am văzut că se poate și altfel! De ce să nu acceptăm realitatea?!
Mă așteptam, ca după experiența anului trecut, clasele să fie mici studiouri media, din care elevii să aibă acces la învățătură oriunde s-ar afla. Pandemia va trece, dar elevi bolnavi sau aflați la distanță mare, ori blocați de condițiile meteo, vor fi și de acum înainte. De ce nu ar beneficia și ei de școală?! De ce să nu ducem școala la nivelul dezvoltării tehnologice de care beneficiem? De ce să fie școala mereu în urmă?
Din păcate, sunt întrebări care nu vor găsi răspuns acum. Ministerul Educației este condus pentru trecut, că așa a iești din căciula politică. Algoritm politic și atât!
Dregi cititori, credeți că întâmplător americanii de la NASA Michigan au dat șefia instituției unui student?!
sursa: paulnegoita.ro
