Ipocrizie maximă. Politicienii care se arată loviți de îngrijorare pentru valorile de pe facturi sunt cinici. Ei vor să înțelegem că suferă cu poporul, dar mimează.
Am fost zilele trecute pe la Parlament. Acolo era cald și bine. Lumini aprinse peste tot, căldură de stat la maiou, chiar dacă sălile erau aproape goale, la o oră la care, românii muncesc să-și plătească facturile personale, pe cele ale Parlamentului și a ale tuturor instituțiilor publice.
Povestea aceasta cu imposibilitatea fatală a rezolvării problemei facturilor este atât o minciună cât și un adevăr.
Este o minciună pentru că cei mai mari producători sunt ai statului. Deci, politicienii dictează în acele instituții. Deci se poate reveni imediat la prețul vechi, dacă se vrea.
E drept, nu fără consecințe pentru buget. Statul, în cazul oricărei scheme de ajutor a populației sau a firmelor, va lua din buzunarul drept și va pune în cel stâng. Liberalizare? Da, ar fi grozavă! Dar cu cine, atâta vreme cât vorbim de monopolul producției. Distribuția? O cale falsă. Ce dacă sunt mai mulți distribuitori, dacă achiziționează de la același producător, în aceleași condiții.
Dacă ar fi ca la piață, spre exemplu, ai avea în față 50 de producători de roșii. Ai merge printre tarabe și ai sonda, apoi ai cumpăra. Dar când ai un singur producător și nu există concurență, pentru ce să liberalizezi și ce să liberalizezi? Liberalizezi prețul unor unități de producție construite pe vremea lui Ceaușescu, în care nu ai investit nimic? Din câți bani au fost în ultimii 30 de ani ai făcut săli de sport la țară și școli unde nu sunt elevi, dar nu ai creat noi surse de producție și vrei să creezi concurență? Între cine și cine. Pe teren joacă o singură echipă! Distribuitorii? Da, ei sunt mai mulți, însă pe o piață fără producători diverși, sunt doar costisitori. Producătorul e cheia. Distribuitorul încasează nu ar exista fără producător. El tot din buzunarul oamenilor din țara în care munca se impozitează cel mai drastic, încasează bani.
Povestea obligativității distribuitorilor e, cumva, similară, industriei medicamentului, dar e altă temă.
Deci, concluzia la cele expuse până acum este că totul se poate rezolva la nivel politic foarte simplu, ceea ce nu înseamnă ca va fi bine pentru cetățean. Costurile de producție nu se diminuează dacă se plafonează factura, iar noi, plătim indirect și paușal, ceea ce ne sugrumă acum individual. Deci, este o minciună că nu se poate rezolva problema unui cost suportabil pentru fiecare familie.
Pe de altă parte, aici în țara paradoxurilor, este și un adevăr că nu se poate rezolva problema crizei din energie. Este o criză de sistem, pusă în mod nedrept, în cârcă oamenilor. Criza din energie este gravă, aproape imposibil de rezolvat; și este creată de politicieni. Aici au dus cei 30 de ani de hoție generalizată și de numiri politice în posturile cheie. Pe Electrica a fost mereu bătaie mare. Cum se schimba partidul de la putere, se schimbau și șefii. Salarii mari, bani siguri. In investiții? Nimic. Fără Epoca de Aur stăteam la lumânare și astăzi și nu mai aveau nici partidele unde să-și angajeze membrii și nici șefii lor unde să-și pună prietenele și prietenii.
Cum rămâne cu noi, românii. Ne-am lăsat mințiți. Ei au știut să o facă. Acum plătim, inclusiv pe factură. Nu plătim doar energia pe care o consumăm, plătim hoția pe care am acceptat-o. Suntem complici.
Din păcate, nu plătim doar cu bani. Plătim cu liberate. Da, pierderea libertății nu o reprezintă doar carcera. Pierderea libertății intervine odată cu orice datorie acumulată. Citeam că 30% dintre români au restanțe la plata facturilor. Evident, procentul e în creștere. Mai au libertate de gândire, de mișcare, de acțiune, acești semeni ai noștri? Mai au ei un viitor predictibil? Nu! Poate au un credit pe casă și mașină. Au deja angajate niște sume lunare, asumate în alt context economic. Ce fac când explodează facturile și prețurile la toate produsele, inclusiv la cele de bază? Disperă. Se simt încătușați. Renunță să mai aibă copii sau nu au suficienți bani să-i educe pe cei pe care îi au. Viitorul este grav afectat. Viitorul lor și viitorul țării. De aceea, ce se întâmplă astăzi cu facturile nu are doar consecințe financiare, are consecințe morale, mentale, medicale, demografice, etc. Iar peste toate, românilor le este încarcerată libertatea de mișcare și de gândire. Cu ce să te mai miști sau la ce să te mai gândești, când știi că iar ești lăsat fără toată munca ta din timpul unei luni, doar cu două trei facturi?!
sursa: paulnegoita.ro
