Populismul gregar al lui Ciolacu

 

Am privit cu uimire măsurile anunțate de marele bărbat de stat, Ciolacu. Cu toate că mai bun vorbitor de limbă română este Hunor - în CV Ciolacu și-a trecut doar engleză și franceză -, a simțit Nea Marcel că e de bine să dea el vești bune și că românii își scot carandașul de la piept și notează: e bun băiatul ăsta, dă!

Dincolo de ironia textului meu, măsurile anunțate au fost ironii la adresa românilor. Chiar acolo, la țară, unde Ciolacu se crede zeu al oamenilor simpli, am întâlnit cea mai acută furie. Sumele sunt ridicole, comparativ cu cuantumul cheltuielilor ultimelor cinci luni.

Dacă măsura voucherelor a fost considerată una umilitoare - practic am devenit o țară de asistați sociali -, măsura creșterii salariului minim în agricultură a dat frisoane. Sigur, orice om vrea salariu mai mare, doar că cine e om normal și nu a lucrat doar cu banii publici ca Ciolacu, știe că orice cheltuială salarială suplimentară intră în costul produsului finit. Mai concret, prețul la alimente va crește, fără ca să crească puterea de cumpărare, pentru că restul populației rămâne la aceleași venituri.

Pe deasupra, alți oameni nu vin în agricultură ca să-i stimulezi, pentru că nu au de unde veni. Salariul este net inferior celui din afară, iar piața de aici este așezată. Ca să ai pe cine atrage trebuie să ai școli și să investești în școli de profil, să le dai burse și să-i determini pe elevi să vină la școlile cu profil agricol. La noi populația școlară este în scădere, tinerii pleacă de zor în afară, scârbiți de clasa politică, iar liceele agricole sunt ultima opțiune, completându-se locurile cu greu. Sigur, Ciolacu s-a gândit să manipuleze și să inducă ideea sprijinului producției interne, doar că producția internă nu se stimulează așa, ci prin investiții, iar investiții ....La cât s-a investit în sistemul de irigații, agricultura ar trebuie trecută la Culte.

O altă măsură este perversă. Cei două sute de lei neimpozabili pe care firmele ar putea să-i dea sunt atât de pervers introduși în pachetul de măsuri  încât nu au scopul de a rezolva ceva, ci pe acela crea conflicte între angajați și angajatori. Aici probabil îi va ieși, că la așa ceva se pricepe.

Peste toate, birocrația care va însoți aplicarea acestor măsuri i-a făcut pe cei din primării să se ia cu mâinile de păr. Chiar un primar PSD îmi spunea astăzi: mai bine se potoleau, pentru că ne luăm mai multe înjurături decât înainte!

Dacă desființau pensiile speciale și își tăiau privilegiile se găseau bani pentru toți și toate. Așa ...doar pentru niște mărunțiș, aruncat pentru cortegiu la colț de stradă.

https://paulnegoita.ro/2022/04/12/populismul-gregar-al-lui-ciolacu/

 

Citiți mai departe »

Goga și Cioran

 Istoria are paradoxurile ei. Nu a fost generație până în 90 care să nu-l studieze pe Goga la școală. Despre cariera politică a lui Goga nu se vorbea, dar despre poezia sa se învăța.

Cioran a fost descoperit de cititorul român după 90. Atunci s-au realizat primele interviuri și au fost tipărite în românește primele cărți. De altfel Cioran nu a dorit să mai vorbească limba maternă și nici nu vrut să se mai întoarcă în țară.

Anul 90 a fost momentul reașezării parcursului istoric al celor doi. E drept, Cioran a mai evoluat o vreme pe scena vieții, în timp ce Goga vocea lu Goga era demult închisă în criptă. https://youtu.be/3CsJ8jj8o40

 

Am fost de curând la Rășinari, locul de baștină al celor doi. într-o documentare pentru Cronica de Buzău ( cronicadebuzău.ro).  Ei bine, școala din localitate, care poartă numele lui Octavian Goga, se află pe strada Protopop Emil Cioran: https://studio.youtube.com/video/_weCpRU4Tt4/edit

Un alt paradox al istoriei, Emil Cioran, scriitorul care s-a declarat ateu, deși a fost fiu de preot și-a făcut tatăl demn ca strada pe care a locuit să-i porte numele după moarte.

Cu siguranță, Emil Cioran tatăl a fost un preot apreciat de comunitate și de mai marii săi, însă fără ca fiul său să fie recunoscut ca un maestru al stilului, Goga nu ar fi stat pe strada Cioran.

Un alt paradox constă în faptul că în apropiere se află o pensiune care poartă numele lui Cioran, iar Cioran a fugit întreaga viață de orice fel de angajament social care ar fi putut să-i răpească libertatea, motiv pentru care a trăit ca un student întreaga viață. Ei bine, acum o afacere îi poartă numele.

Și un ultim paradox, Cioran cinicul și liber-cugetătorul începe să fie tot mai valorizat și mai bine vândut, în timp ce lui Octavian Goga îi sunt imputate atitudini politice antisemite, afirmându-se că pentru toate acestea ar trebui exclus din literatură.

Deci, nici măcar istoria nu mai este bătută în cuie. Alți ochi, altă generație, altă privire spre trecut.

Sigur, se pot face ierarhizări valorice, însă scopul celor scrise nu este acesta. Doar constatam că nimic nu este definitiv pe lumea aceasta, nici măcar istoria.

https://paulnegoita.ro/wp-admin/post.php?post=8009&action=edit

Citiți mai departe »

În casa păcii

 Oslo însemnă și Premiul Nobel pentru Pace. Locul unde se decernează premiul este în partea veche a orașului, în port, în clădirea unei foste gări. În apropiere sunt  Castelul Akershus și Primăria Oslo.

Vizitarea Centrului este în egală măsură un gest simbolic, o activitate recreativă și un act de cultură.

Simbolismul are relevanță mai ales acum când vecinii Norvegiei, Rușii, î-au atacat pe ucraineni în modul cel mai josnic. Nu mai putem vorbi despre un război și atât vreme cât mor copii, mame, civili, în general, ci de un dezastru umanitar. Nu sunt puse la pământ doar  unități militare,  ci cad spitale, școli, blocuri, case. Barbarie!

https://www.youtube.com/watch?v=uy0wAN6pvgs

De fapt, nu departe de Centru, în fața Parlamentului, sunt manifestații zilnice, împotriva războiului, iar pe străzile din Oslo rusa și ucraineana celor care au fugit din fața prăpădului suna frecvent.

Vizitarea Centrului este, fără discuție, recreativă. Informațiile despre Alfred Nobel sunt prezentate interactiv. Povestea romanțată a omului de știință face obiectul unui joc plin de surprize, care te prinde și de duce din încăpere în încăpere, până la găsirea cheii.

Spectaculos este și salonul în care găsești toate chipurile deținătorilor Premiului Nobel pentru Pace.

Turul muzeului se poate încheia cu zona de librărie, situată în partea dreaptă, la ieșire. Probabil este cea mai bună librărie tematică din Oslo.

În anul Războiului din 2022, nu știm cine va fi desemnat câștigător  al Premiului pentru Pace. Zelenski? Rusia și Norvegia au graniță comună ….

O necunoscută rămâne și motivația pentru care Premiul pentru Pace se acordă în Norvegia. Nobel a fost suedez. Nici măcar secretarul lui Nobel, atunci când anunță regulile jocului interactiv, nu ne dezleagă misterul.

Prin tot ceea ce cuprinde și simbolizează Centrul exercită o atracție aparte. Merită vizitat, constările nu sunt mari, iar experiența casei păcii este extraordinară.

Dacă ajungeți în Oslo nu ratați întâlnirea cu pacea! Beneficiarii premiului nu-s oameni perfecți, însă idealul în numele căruia au fost premiați e divin.

Citiți mai departe »

Le Pan aranjată de Putin

 

Nu am studiat din surse diferite să văd dacă rușii și-au anunțat speranța că Marine Le Pen va câștiga alegerile prezidențiale în Franța, dar dacă au făcut-o au rezolvat-o pe Le Pen.

Să te laude acum rușii, după dezastrul din Ucraina, este echivalent cu anatematizarea. Se pare că Macron nu a vorbit fără de folos, pe banii și pe timpul în care era plătit de popor, cu Putin. Nu a vrut să joace doar rolul de mare lider european, ci are și de câștigat acolo unde-l interesează cel mai tare, în Franța, la prezidențiale.

Alegerile din Franța sunt profund nefericite pentru francezi. Pe actualul primar al Parisului, Anne Hidalgo, franțuzoaică de origine portugheză francezii o consideră fără experiență suficientă, iar alții candidați, precum Jean Luc Melenchon,  nu sar pragul încrederii publice, pentru orientarea prea socialistă, astfel încât să aibă aspirații la câștigarea prezidențialelor.

Pe de altă parte, se pare că mandatele de 7 ani au devenit prea lungi pentru președinții Franței. Francois Hollande a avut doar un mandat și nici Macron nu se simte prea bine. Cu toate acestea, pentru francezi Emmanuel Macron reprezintă răul cel mai mic, iar eventuala susținere publică a rușilor pentru Le Pen, îl ajută și mai mult.

Trump a pierdut alegerile pentru că nu și-a clarificat poziția față de Rusia, iar ideea conservatorismului cu centru de greutate în Rusia este falsă. La fel de falsă este și lupta anti globalistă. Globalismul este un fenomen istoric permanent, iar viteza de deplasare a oamenilor și ideilor face inutilă, ineficientă și imposibilă închiderea în bula naționalistă. Priviți la Rusia, dar și la lumea întreagă.

Așadar, Putin nu a reușit să-l învingă  Zelenski dar e pe cale să-i dea o bătaie zdravănă lui Le Pen, de altfel o simpatizantă a politicii lui, iar Franța, dacă nu a reușit să scoată mai mult de la Macron în primul mandat, când era motivat de o nouă candidatură, e greu de crezut că va fi mai bine pentru francezi în cel de-al doilea. Dar, când apele sunt tulburi, vor merge probabil pe ideea echilibrului și vor rejecta preferințele rușilor.

https://paulnegoita.ro/2022/04/10/victorie-a-rusilor/

Citiți mai departe »

Clubul Marilor Cărți

 

Clubul Marilor Cărți este cel mai reușit proiect de până acum al lui Mihai Neamțu. Mihai Neamțu este un intelectual român, care are curajul să-și asume antreprenorialul cultural, vânzându-și  știința de carte pe care și-a însușit-o profund.

Aleargă de două decenii în spațiul public și se exprimă cu cea mai deplină libertate. Deși cred că i-a fost mai mult greu decât ușor, a mers înainte, fără să-și abandoneze crezul și fără să renunțe la idealurile sale. Chiar este un mare idealist!

A refuzat să fie un sinecurist, rămânând astfel liber în ceea ce afirmă. Aici este punctul principal al admirației mele. Nu a pocit cultura și nu s-a vândut nimănui, ceea ce reprezintă o rara avis în zilele noastre, printre oamenii de cultură. De oamenii politici de la vârful actual al deciziei și despre crezul  lor nu mai vorbim, pentru că ne pierdem timpul.

Conservator de vocație, nu de conjunctură, Mihai are o efervescență care aparent derutează, motiv pentru care a încasat destul și a fost etichetat în fel și chip. În fapt nu derutează și încurcă, sau mai bine zi îi încurcă. Uitați-vă la scena politică actuală și observați de ce încurcă. Spune adevărul - evident, fără a avea pretenția infailibilității -, iar adevărul doare cel mai tare.

Un fost președinte grec scria că opinia cuiva are o valoare direct proporțională cu libertatea pe care o are cel care o exprimă. Mihai Neamțu și-a asumat libertatea opiniei prin păstrarea direcției. Modul lui constant de a fi i-a adus prejudicii în societatea versatilă în care trăim, dacă facem calcule după scara de valori a momentului. Dar a preferat să fie liber și deștept, nu îmbuibat și cu hățuri. Dintr-un asemenea plasament social înțeleg că nu e căldicel, ci crede în ceea ce spune și face și că a decantat realitățile cu filtrul decenței intelectuale.

Nu a fost un norocos în politică. Nu a primit nici măcar ce merită, având în vedere efortul depus. Dar a făcut ceea ce a crezut și a simțit și nu s-a abătut de la drum. Ba s-a așezat și mai zdravăn, fără a fie dat jos de nenorocul  din alegerile parlamentare.

Într-o discuție avută cu Teodor Baconschi la întrebarea Neamțu sau Mihai Răzvan Ungureanu, a răspuns fără echivoc: Neamțu!, e autentic!

Ambii își făcuseră un partid, dar, din păcate, partidele mari știu bine să joace jocul anulării partidelor noi, iar electoratul, cel puțin la momentul respectiv, nu avea cultivat receptorul pentru nou în politică. Astăzi lucrurile stau diferit, doar că lupt este inegală financiar, partidele mici fiind sufocate de zgomotul public făcut de cei care ocupă scena publică de zeci de ani.

În fine, nu despre omul politic Mihai Neamțu voiam să scriu, deși îi admir consecvența, ci despre omul de cultură. Parlamentari se fac ușor, miniștrii și mai ușor având în vedere cultura sumară de care dau dovadă, însă oameni cu valoare intelectuală și consecvență cresc greu și se călesc în ani de muncă.

Poate că eșecul politic al lui Mihai Neamțu i-a fost șansă, fiindcă politica actuală imbecilizează, dar ce facem gradul de distribuție al calității în politica decizională românească? Unde ne pot duce analfabeții și epoleții?

Mihai Neamțu este verificat, iar tot ceea ce este se vede public, motiv pentru care îl pot urmări și am ce urmări, ba deasupra, am o mare plăcere să-l urmăresc.

Mihai livrează niște produse culturale de foarte bună calitate. E lung șirul inițiativelor culturale pe care le are. Pentru început, vă rog să urmăriți pe YouTube conferința despre Dostoievski și dialogurile purtate în proiectul Clubul Marilor Cărți cu Horia Roman Patapievici și Lavina Tec. Sunt magistrale. Apoi, urmăriți-l și dumneavoastră pe Mihai! E doar de câștigat!

https://paulnegoita.ro/2022/04/10/urmariti-l-pe-mihai/

Citiți mai departe »

Mormântul lui Bruckenthal

 

Nu am avut timp să scriu la momentul respectiv, dar a fost mare deranj în diferite medii la inaugurarea statuii lui Samuel von Brukenthal.

Părea că istoria lui Brukenthal, cu relele și cu bunele sale, este una asumată. Se pare că nu a e așa și mai sunt opinii contrare, care evident nu pot expulza din istorie un personaj pe care nici măcar comuniștii nu l-au demolat.

Am făcut excursii cu clasa pe vremea când eram elev și îmi amintesc că la Sibiu Muzeul Brukenthal era primul obiectiv din programul obligatoriu.

Samuel von Brukenthal ( 1721 – 1803 ) a primit titlul nobiliar de la Maria Tereza, după ce a urcat toate treptele administrative, ajungând până la poziția de Guvernator al Transilvaniei.

Deși a fost sasul cu cea mai importantă ascensiune din istoria comunității, numele lui a rămas atât de cunoscut peste timp deoarece, prin testament, a dispus transformarea  Palatului pe care-l construise în centrul Sibiului și în care vibra o viață culturală selectă,  în muzeu. Spiritul iluminist al Baronului Brukenthal a făcut ca muzeul deschiderea muzeului său să premeargă cu trei ani deschiderii Muzeului Louvre din Paris.

Fiind jurist de profesie, a gândit testamentul astfel încât să nu poată fi dezmembrată colecția, iar odată cu dispariția ultimului  urmaș pe line masculină, colecția de artă a intrat în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu ( 1872).

În 2007, Biserica Evanghelică din Sibiu, a a fost reabilitată complet. Scoaterea pardoselilor a fost un prilej pentru a pune în lumină rămășițele unei construcții mai vechi, o bazilică creștină. Tot cu această ocazie au fost luate toate plăcile de mormânt și aplicate în poziție orizontală, în partea de pronaos a catedralei care astăzi este și sediul episcopal evanghelic. 0.5% dintre Sibieni sunt de confesiune evanghelică, Sibiul devenind astfel centrul oficial al evanghelismului transilvan.

Singurul mormânt la care nu s-a umblat și nici nu a fost scanat aparține lui Samuel von Bruckenthal. De altfel mormântul este foarte modest, doar o mică placă comemorativă amintind cine odihnește acolo. Mormântul este amplasat în partea stângă a altarului, la baza primei coloane care sprijină bolta edificiului gotic.

Brukenthal a lăsat în urmă un muzeu călcat de turiști și un mormânt peste care trec toți cei care participă la slujbe în Catedrala Sfânta Maria.

 

Mai nou, a devenit mult mai vizibil, ca urmare a amplasării în fața Muzeului, a unei statui de dimensiuni apreciabile, statuie care a stârnit vii controverse publice.

https://paulnegoita.ro/wp-admin/post.php?post=7988&action=edit

 

Citiți mai departe »

Țara ... benzinelor

 

Norvegia este un paradis al petrolului, este un Dubai. Este o țară în care cetățenii și politicienii știu ce au de făcut și fac. Are instituții echilibrate, un sistem democratic funcțional și principii clare, care au făcut din Norvegia o țară bogată, chiar dacă clădirea Parlamentului, intră fără să se zgârie în două încăperi de la Casa Poporului.

Norvegia are al doilea venit pe cap de locuitor din Europa, iar în lume se află pe poziția a VI -a. Parcă n-ar mai fi atât de frig, nu?! Fiindcă veni vorba de frig....se încălzesc doar electric, pentru că au hidrocentrale.

Istoria le-a fost o luptă, dar nu una simulată, motiv pentru care sunt bine. Doar resursele naturale nu i-ar fi făcut bogați, pentru că resurse au și alții și e vai de mama lor.

Nu știu cât s-a păstrat din sângele vikingilor, dar poate că și moștenirea genetică îi ajută. Vikingii au fost culmi ale istoriei. Să ai curaj  să pleci prin apele acestea reci spre lumea largă, trebuie să fii tare! Vikingii au fost și nu întâmplător au ajuns prin toată lumea, inclusiv în Marea Neagră.

Revenind la norvegienii de astăzi, se poate spune că sunt niște privilegiați ai ... sorții pe care și-au făcut-o singuri Trăiesc în țara în care calitatea vieții reprezintă scopul principal al activității politicienilor.

După Germania și Austria Norvegia este a treia țară care a interzis tăierea pădurilor. De asemenea, marele exportator de petrol este țara cu cele mai multe mașini electrice, iar din 2025 vor fi numai mașini electrice. E țara unde se poate respira la fel de bine și în Oslo și în natură. E clar, își iubesc patria norvegienii și îi dau la conducere ce trebuie.

Norvegia este o benzinărie pentru alții, dar un loc tot mai sănătos pentru cetățenii ei. Au cea mai curată apă, mâncarea este de foarte bună calitate, spiritul comunitar funcționează. Apropos, somonul de la fața locului și cel de la noi, par ca puiul din gospodărie și puiul din comerț...

Deci, sunt atenți la ceea ce au de făcut să le fie bine și fac.

La noi, când se vorbește despre alternativele eco de încălzire sau auto, apar imediat contestării care strigă; ne-au mărit prețurile la benzină, la gaze și la electricitate ca să ne oblige să cumpărăm instalații solare și mașini din afară!

Merită o incursiune în cotidianul norvegian.

https://paulnegoita.ro/2022/04/03/tara-benzinarie/

Citiți mai departe »