Îngerul zilei



 În general, a doua zi după Crăciun și a doua zi după Paști, Bisericile nu mai sunt atât de pline. Astăzi, la Biserica Sfântul Andrei, părea mai mult loc ca niciodată. Nu mai era aglomerația de ieri. Probabil numărul celor plecați în vizită a influențat prezența la Liturghie.

Ei bine, nu doar noi am constatat această stare de fapt, ci un bebeluș de nouă luni, care și-a lăsat mama la rugăciune și a plecat de-a bușilea, într-un mic periplu, pe sub policandru.

A fost nostim. Un înger! Cel puțin la vohodul cu Cinstitele Daruri, a făcut o biserică întreagă să zâmbească. A stat atent, cu capul ridicat și cu ochii lui albaștrii țintă la noi, mutând-i de la unul la altul ca un protos, ca un lider al comunității. L-am binecuvântat la ultima cerere și a luat calea întoarsă spre brațele mamei.

Ce minune! Ce potrivit a fost astăzi, la Crăciun, să ne bucurăm de prezența acestui copil. A fost în staulul Bisericii, precum Domnul altădată în peștera nașterii.

Privind în ochii acestui copil mi-am amintit încă o dată că sărbătoarea Crăciunului înseamnă darul cel mai de preț, darul vieții, iar viața înseamnă speranță.

Nu vă puteți imagina cu câtă bucurie și speranță mi-a inundat sufletul prezența acestui îngeraș care patrula ca la el acasă în naosul Bisericii Sfântul Andrei!

https://paulnegoita.ro/2022/12/26/ingerul-zilei/

Citiți mai departe »

Preotul Negoiță, despre leacul pentru tratarea tuturor problemelor: Acest tratament nu e ușor pentru că există teama recidivei

 



Ce înseamnă să fim buni creștini? Care este cel mai bun remediu pentru suflet? Vom afla împreună de la preotul Paul Iulius Negoiță.

Fiecare om are propria lui definiție: unii consideră că este suficient să țină post, alții să se roage acasă, fără să meargă la biserică deloc, alții spun celebra replică: „Cred în Dumnezeu, dar nu suport preoții”, alții consideră că este suficient să facă bine. Dar ca preot, spuneți-ne dumneavoastră răspunsul.

„Indiferent ce ai face, trebuie să nu uiți că faci pentru tine, pentru sufletul tău, pentru Dumnezeu. Fiecare dintre cei amintiți mai sus face ceva bine, dar dacă tot faci ceva bine, dacă tot ai plecat pe acest drum, de ce să nu faci bine până la capăt? Creștinul e personalitate întreagă. Nu umblă cu jumătăți de măsură. Dacă poți face una dintre faptele credinței, le poți face pe toate. Vanitatea și măsura faptelor nu-și au locul în relația cu Dumnezeu. Dumnezeu apreciază fiecare faptă bună, însă acestea cumulate și așezate în lumina credinței pot construi calea corectă.

Referitor la raportarea la preot… Ce să zic?! Nu e nimeni să placă tuturor, indiferent cât și-ar dori. Dar așa cum cei ce care vin la Biserică nu vin pentru preot, ci pentru Dumnezeu și cei care nu-l plac pe un preot anume, pot găsi undeva și un preot după gustul lor. E nevoie să-l găsească pentru că ar fi păcat să-și rateze viața creștină și întâlnirea cu Dumnezeu doar pentru că undeva, un preot oarecare, nu este ceea ce și-ar dori respectivul să fie. Nu stă Biserica într-un preot și nici nu poți spune că ocolești Biserica în general pentru că nu-ți place preotul. Cauți până când afli locul potrivit pentru tine. Nimeni nu te oprește să o faci, însă dacă tot nu găsești…. nu mai poți muta problema necredinței tale în curtea preotului”, ne-a spus părintele.

Care este cel mai bun remediu pentru suflet? De fapt, pentru tratarea tuturor problemelor? Eu consider că este iertarea, dar să ne spuneți dumneavoastră de ce este așa sau, dacă nu este așa, să ne spuneți care este „leacul” pentru tratarea tuturor problemelor, antidotul pentru orice problemă.

„Da, în relațiile cu semenii și pentru sănătatea noastră interioară iertarea reprezentată leacul. Sigur, iertarea nu este ușoară, pentru că există teama recidivei, dar… e un mare dar de la Dumnezeu să poți să ierți. Când nu iertăm ne pedepsim singuri, ne chinuim, trăim prost. Și viața e așa de scurtă….

Atunci când iertarea izvorăște din credința puternică în Dumnezeu are și mai mult sens, ne întărește. Nu ne iartă nouă Dumnezeu atâtea?! Cât despre antidotul tuturor problemelor… simt că este credința.

Crezi în Dumnezeu și din clipa aceea nu mai ești singur! Cine îți mai poate sta împotrivă când ești cu Dumnezeu? Ce ți se mai poate întâmpla când știi că Dumnezeu îți este alături?”, ne-a mai zis părintele.

Care a fost cel mai emoționant, de impact moment pentru dumneavoastră, anul acesta, la biserica la care slujiți?

„Mă emoționează foarte multe momente. Pot spune că, vârful emoțiilor rezultate din evenimente excepționale, a fost dat de ziua în care am ținut în brațe la botez un băiețel al cărui tată a murit înainte ca el să se nască. Ne-am privit în ochi și cred că amândoi ne-am întrebat… de ce?!  Nu pot uita ochii aceea albaștri… Am ținut în brațe un bărbat care va înfrunta singur totul!”, a mai spus Paul Iulius Negoiță în interviul pentru DC News.

VEZI ȘI: Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță, despre Athosul din Buzău: Ce s-a întâmplat acolo e o minune! Mergeți și vedeți, indiferent de modul în care vă raportați la Biserică – https://www.dcnews.ro/prof-dr-paul-iulius-negoita-despre-athosul-din-buzau-ce-s-a-intamplat-acolo-e-o-minune-mergeti-si-vedeti-indiferent-de-modul-in-care-va-raportati-la-biserica_899494.html

VEZI ȘI: Preotul Paul Iulius Negoiță, interviu de Crăciun: Frumoasă întrebare! De obicei suntem preocupați cu… rugăciunea de cerere. Pe cea de mulțumire… ne-o amintim doar în mod excepțional – https://www.dcnews.ro/preotul-paul-iulius-negoita-interviu-de-craciun-frumoasa-intrebare-de-obicei-suntem-preocupati-cu-rugaciunea-de-cerere-pe-cea-de-multumire-ne-o-amintim-doar-in-mod-exceptional_899622.html

https://m.dcnews.ro/preotul-negoita-despre-leacul-pentru-tratarea-tuturor-problemelor-acest-tratament-nu-e-usor-pentru-ca-exista-teama-recidivei_899745.html


Citiți mai departe »

Preotul Paul Iulius Negoiță, interviu de Crăciun: Frumoasă întrebare! De obicei suntem preocupați cu… rugăciunea de cerere. Pe cea de mulțumire… ne-o amintim doar în mod excepțional

 




Dar ce vrea Dumnezeu de la noi? Pentru a afla un răspuns, am discutat cu Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță, unul dintre cei mai apreciați preoți din Buzău.

„Frumoasă întrebare! De obicei suntem preocupați cu… rugăciunea de cerere. Pe cea de mulțumire… ne-o amintim doar în mod excepțional. Ce vrea Dumnezeu de la noi? Ce a vrut de la primii oameni? Le-a dat pe mână Raiul și i-a oprit să guste din fructele unui singur pom. Ce au făcut Adam și Eva? Fix din acel pom și-au dorit să guste! Și apoi au s-au ascuns de la fața lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca noi să fim așa cum ne-a creat. Când ne naștem suntem puri, iar maturitate ne știrbește treptat din această puritate. Odată fugiți din calea lui Dumnezeu, prin pervertirea noastră, ne îndepărtăm unii de alții, devenim răi și asupritori unii cu ceilalți.

De aici ni se trag toate! Pierdem ani luptându-ne unii cu alții, fără să ne gândim că Dumnezeu ne-a creat pentru un alt destin. Trebuie să recunoaștem, suntem cu toții departe de ceea ce ar trebui să fim, de ceea ce ne-ar face bine nouă. Dumnezeu cere atât de puțin de la noi, cere să fim oameni cu semenii noștri, iar noi îi întoarcem spatele. Ne amintim când ne doare de El, ne amintim în suferință, în necaz, dar la necazul pe care-l pricinuim semenilor noștri nu ne gândim”, ne-a spus preotul.

Măcar de sărbători avem ocazia să ne gândim la Dumnezeu și să-i mulțumim că existăm și că sărbătorim

„Dacă nu ar fi sărbătorile, viața ar fi tare tristă. Măcar de sărbători avem ocazia să ne gândim la Dumnezeu și să-i mulțumim că existăm și că sărbătorim. Alții nu mai pot….

Printre zeci de cutii de cadouri, ne amintim și de Dumnezeu, indiferent cât de secularizată ar fi societatea.

Mesajul Crăciunului este însă minunat. Crăciunul ne spune cum Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său că noi să fim asemenea lui. Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om. Astfel Dumnezeu a vrut să ne înțeleagă pe deplin, pe noi, oamenii, creația Sa. Realizați cât de mult ne iubește Dumnezeu dacă și-a trimis propriul fiu la noi?!

Dumnezeu nu vrea nimic pentru el, ca orice tată bun. Vrea ca noi să fim mai buni unii cu alții, pentru că în fața lui suntem egali, pentru că Pruncul Iisus se naște pentru toți, indiferent de starea materială, intelectuală, socială. De Crăciun trebuie să ne bucurăm toți în egală măsură, pentru că este darul lui Dumnezeu pentru noi. Dăm daruri, dar să nu uităm că darul cel mare l-am primit de la Dumnezeu prin Fiul Său. Deci, să ne bucurăm cu toții. Iisus se naște pentru fiecare dintre noi”, a spus Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță pentru cititorii DC News.

VEZI ȘI: Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță, despre Athosul din Buzău: Ce s-a întâmplat acolo e o minune! Mergeți și vedeți, indiferent de modul în care vă raportați la Biserică

Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță a acordat un interviu pentru DC News în care ne-a spus cine este, pentru el, omul anului.

Vezi continuarea aici: https://www.dcnews.ro/prof-dr-paul-iulius-negoita-despre-athosul-din-buzau-ce-s-a-intamplat-acolo-e-o-minune-mergeti-si-vedeti-indiferent-de-modul-in-care-va-raportati-la-biserica_899494.html

https://www.dcnews.ro/preotul-paul-iulius-negoita-interviu-de-craciun-frumoasa-intrebare-de-obicei-suntem-preocupati-cu-rugaciunea-de-cerere-pe-cea-de-multumire-ne-o-amintim-doar-in-mod-exceptional_899622.html

https://parintelenegoita.ro/reotul-paul-iulius-negoita-interviu-de-craciun-frumoasa-intrebare-de-obicei-suntem-preocupati-cu-rugaciunea-de-cerere-pe-cea-de-multumire-ne-o-amintim-doar-in-mod-exceptional/


Citiți mai departe »

33 de ani fără să ne încheiem socotelile

 


Eram seminarist în 1990 și am mers pentru prima dată prin cartierul Micro 14 de Crăciun, să vestim Nașterea Domnului. Oamenii din cartier erau încă confuzi, dar au deschis ușile preotului. Erau confuzi, dar fericiți. Încă nu simțeau degringolada, încă mai sperau că mai au câte cava de împărțit din zestrea defunctului regim și credeau că Iliescu și ai lui vor împărți cu ei avuția națională, care se făcuse pe foamea și frigul îndurat de ai. Habar nu aveau că nici măcar firimituri nu vor cădea de la masa stăpânilor. Noii stăpâni voiau banii regimului, pentru că știau exact despre ce e vorba.  Le-a dat românilor sentimentul că de atunci sunt liberi și au fost o vreme, până când libertatea de a face ce vor a fost anulată de prin lipsa resurselor, financiare care permiteau acțiuni cu adevărat libere.

Ne-am transformat de atunci într-o națiune de transfugi economici. De foame, sărăcie și nedreptate, au plecat un sfert dintre români.

Nu s-a schimbat nimic pentru omul de rând, cu excepția faptului că acum plecau fără să mai treacă Dunărea în înot.

Regimul politic a jubilat. Pe Ceaușescu l-au eliminat fizic pentru liniștea lor, iar românii care ar fi putut să-i conteste au plecat și din afară au început să finanțeze țara. Au mai deranjat clasa politică doar pe la alegerile prezidențiale. La cele locale, cele mai importante de fapt, urmașii lui Iliescu, au câștigat mereu, pentru că au promis românilor rămași că-i vor slava din situația în care ei înșiși i-au dus. Evident, nu au fost și nici nu sunt capabili să-i salveze și nici interes nu au: cei nesalvați le sunt votanți! De ce să-i piardă făcându-i să trăiască mai demn?!

Ei bine, dacă toți acești oameni care mai așteaptă naiv un bine pe care cei ce le-au făcut rău nu-l vor realiza pot încă aștepta, sunt familii și români care așteaptă altceva, așteaptă să li se facă dreptate.

Atunci, în 1990, am ajuns la o mamă care plângea. Avea poza copilului în mână și plângea. Murise la așa zisa Revoluție. Un glonț răzleț l-a trimis din lumea aceasta în veșnicie. Plângea mama băiatului de 20 de ani și era sigură că ce va face dreptate. Era sigură că Iliescu și ai lui vor face dreptate, că justiția îi va condamna pe vinovați.

Am trecut an de an pe aceasta familie. Au trecut 10 ani de enigmă. Au trecut 20 de ani de minciună. Tatăl s-a uscat pe picioare și a murit.

Au trecut 30 de ani. Între timp a murit și mama. A murit și așteptarea. Dreptate nu s-a făcut, însă, înainte să plece în mormânt, mama a înțeles că noi, românii, am fost victimele unei excrocherii politice. A plecat neconsolată pentru că a înțeles că fiul ei, cel pe care-l ținuse în brațe în pruncie și în care-și pusese speranța bătrâneților, putrezește în pământ, în timp ce falși revoluționari și larvele regimului comunist au pus mâna pe putere și au devenit putrezi de bogați.

Sunt 33 de ani de în care justiția a tăcut. 33 de ani în care românii sunt mințiți. 33 de ani de socoteli nefăcute.

România este o țară care poate avea de toate. Chiar dacă, ipotetic, va avea tot, nu va avea pace cu trecutul și nu-și va putea dobândi încrederea în ea însăși atâta vreme cât românul știe și simte că e o țară în care nu poți avea parte de dreptate nici viu și nici mort.

https://paulnegoita.ro/2022/12/24/33-de-ani-fara-sa-incheiem-socotelile-proprii/


Citiți mai departe »

Lecția Coreea

 


Citeam despre o vizită a unei delegații române în Coreea și mă gândeam dacă pe lângă poze și meniuri au mai existat și alte urmări ale acestei vizite. De ce am ajuns să-mi pun această întrebare? Pentru că, cu ani în urmă, mi-a picat pe ecranul eBook – lui  un text cu titlul Samarinenii răi.

Câte de răi sunt personajele principale ale cărții – respectiv americanii – rămâne de analizat, însă cartea vorbește despre două națiuni care au știut cum să valorifice cu succes … ispita americană.

Pe scurt, cartea vorbește despre interesele economice ale companiilor americane și modul în care știu să și le atingă, stând în spatele Băncii Mondiale, Organizației Mondiale a Comerțului și Fondului Monetar Internațional.

Evident, ca orice industrie, industria americană are interese, iar aceste interese sunt atinse prin eliminarea concurenței. Marile companii au suficiente mijloace de producție să acopere necesarul întregii lumi și au nevoie de monopolul prețului. O companie mai mică poate avea prețuri mai mici, ceea ce nu e de dorit pentru marile companii. Și totuși cum dispar companiile mici? Dispar din cauza politicienilor și popoarelor. Cum se întâmplă asta, atâta vreme cât toți politicienii sunt iubitori de țară? Simplu! Politicienii i-au credite în numele poporului. Nu folosesc în investiții creditele așa cum le-a folosit Ceaușescu, spre exemplu, ci le risipesc pe tot felul de pomeni electorale, pentru a-și menține puterea personală. Evident, țara produce mai puțin decât consumă și cursa împrumuturilor continuă, iar țara devine din ce în ce mai vulnerabilă.

Ei bine, după câteva cicluri electorale în urma cărora politicienii împrumută țara să aibă bani în alegeri, urmează scadența. Creditorii cer bani, cum e și firesc. Doar că țara – pentru că de data aceasta țara plătește și nu cine a contractat împrumutul în numele poporului – nu prea are de unde da banii. Atunci creditorul analizează situația și identifică găurile negre. Pe listă pică întreprinderi sau industrie concurentă pentru marile companii, care stau în spatele instituțiilor de credit. Și așa dispar combinate, fabrici și alte activități. Trebuie privatizate – mai bine zis date pe mai nimic – pentru că ele sunt neperformante. Politicienii fac jocul, pentru că politica lor este un joc de păcănele și nu un act de servire a patriei. Le privatizează și apoi dispar. Deși cartea Samarinenii răi nu vorbește despre România, am putea să ne amintim de combinatul siderurgic Galați.

Cartea vorbește despre două țări care nu au procedat precum România, respectiv Japonia și Coreea de Sud. Ambele au luat bani împrumut, exersează jocul democrației și economiei de piață pe care-l joacă americanii cu precizie de 300 de ani, dar au investit în economia proprie.

Spre exemplu, Japonia a finanțat o întreprindere privată cum este Toyota vreo două decenii până când a devenit brand mondial …

Oare au plecat cei care au vizitat Coreea și cu așa informații de acolo, sau ……

paulnegoita.ro
Citiți mai departe »

Cine este omul 2022 în Buzău?

 Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță l-a ales pe Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Înaltpreasfințitul Ciprian. De asemenea, preotul ne-a vorbit despre Athosul din Buzău, dar și despre alte locuri care merită vizitate.

Cine este omul 2022 în Buzău?

„Este o întrebare complicată, mai ales având în vedere provocările succesive cu care se confruntă societatea, lucru care face din fiecare buzoian un erou al rezistenței cotidiene. Gloria personală constă acum în capacitatea supraviețuirii, deci, putem vorbi de oamenii anului.

De asemenea, am constatat că sunt și anumiți buzoieni care au avut o evoluție profesională frumoasă, reușind să-și întărească respectul profesional de care s-au bucurat și până acum. Am în minte câteva nume, însă, impactul pe care-l are activitatea domniilor lor pentru comunitatea buzoiană nu mă poate totuși face să afirm răspicat: acesta este omul!

Totuși, pentru că mi-ați pus această întrebare și pentru că urmăresc cu atenție firească ceea ce se întâmplă în spectrul meu de activitate, cred că anul acesta la Buzău, omul anului este Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Înaltpreasfințitul Ciprian. Afirmația nu se bazează pe considerente de ordin ierarhic, Înalpreasfințitul fiind ierarhul meu, ci pe constatările pe care le-am făcut.

3. -imagine fara descriere- (inaltpreasfintitul-ciprian_51396200.jpg)

Spuneam că am văzut evoluții admirabile la Buzău. Admirabile, însă insuficiente pentru a marca evident și indelebil realitatea locală.

S-au creat instituții, s-au construit drumuri județene utile, s-au publicat cărți bune, însă, toate acestea nu sunt doar fascicole, care nu au elementele unei viziuni integratoare. Instituțiile apărute cu efort mult pot fi ușor șterse – cum s-a mai întâmplat, de altfel – de pe harta calității, de o nouă conducere numită politic. Drumurile sunt extraordinare dacă au ce lega între ele. Vigoarea ideilor livrești se verifică în timp. De aceea, am mers cu gândul în zona vieții religioase atunci când mi-ați adresat întrebarea.

Deci, consider că omul anului la Buzău este Înalpreasfințitul Ciprian pentru că este personalitatea care omogenizeze toate direcțiile particulare de acțiune, dându-le consistență. Prezența Bisericii în comunitatea buzoiană nu este una doar liturgică, care privește numai creștinul practicant. Istoria, cultura, autenticul, sunt valori pe care Biserica noastră locală le transmite. Așadar, apreciez eforturile colective și individuale, însă cred că viziunea, echilibrul și vigoarea realizărilor aparține unei personalități religioase”, ne-a spus Paul Iulius Negoiță.

 

Mănăstirea Berca

„Vă dau câteva motive comun accesibile pentru a-mi duce afirmația dincolo de bănuieli subiective: Mănăstirea Berca. Ce s-a întâmplat acolo este o minune! Istorie salvată, bun gust arhitectural, funcționalitate. Mergeți și vedeți, indiferent de modul în care vă raportați la Biserică, în general. Nu are cum să nu vă placă. Ei bine, drumurile pentru care la nivel de președinte de Consiliul Județean s-au făcut eforturi serioase, dobândesc valoare culturală și aduc bani comunității în măsura în care, pe lângă legăturile curente, conectează Buzăul la un spațiu cultural vast. Drumul e valoros dacă duce la obiective valoroase și bine întreținute. Frumusețea județului Buzău este de netăgăduit, însă, ea poate fi completată de accesul la istoria, la monumentele locale”, ne-a mai spus preotul.

„La Berca, spre exemplu, turiștii vor fi atrași de Vulcanii Noroioși, ca și până acum, însă, Mănăstirea Berca le va completa harta obiectivelor și îi va reține mai mult în zonă, ceea ce înseamnă creșterea economică. Nu trebuie să uităm că din cultură, în foarte multe locuri, se întorc mai mulți bani în bugetul public și al firmelor decât din industrie”, a adăugat Paul Iulius Negoiță.

Centrul Arhiepiscopal de la Buzău

„Nu am timp să detaliez fiecare constatare făcută în anul 2022, însă vă mai dau un exemplu: Centrul Arhiepiscopal de la Buzău.

Iorga a fost un pic malițios când a vorbit despre Buzău. Zicea că este un oraș urât cu un turn în mijloc. Buzăul apare și pe harta celor mai mutilate orașe. Totuși, cine vrea să vadă cum se actualizează istoria, să viziteze Centrul Arhiepiscopal, mai ales Muzeul Arhiepiscopiei. Noi, buzoienii, privim prea rar peste zidurile istorice să vedem ce se mai întâmplă dincolo și avem impresia că e un spațiu care are relevanță doar ecleziastică. Arhiepiscopia înseamnă istorie, tradiție, identitate și mai nou model arhitectural. Refacerea Centrului Arhiepiscopal așază o oază de frumos în mijlocul unei comunități. Frumos s-a refăcut și Muzeul Vergu Mănăilă, spre exemplu, însă Arhiepiscopia e model, un model pe care am putea să-l regăsim împrumutat și în cazual altor spații ale orașului.

Sau, dacă vreți să vă aventurați prin Munții Buzăului, vizitați Schitul Sările. E un vis! Un mic sat monahal făcut din duh, lemn și piatră. Ajungi direct în Athos! Acest schit ridică zona.

Vreți să mergeți într-un mic rai ai naturii, dar și al istoriei, treceți de la Sările spre Poiana Mărului. E acceași Poiana Mărului și totuși alta!

În fine, exemplele sunt multe și nu sunt doar de ordin edilitar. Biserica asigură un echilibru în tot acest timp al extremelor și s-a dovedit a fi un factor omogenizator.

Acestea sunt o parte dintre motivele pentru care cred că omul anului la Buzău este Înaltreasfințitul Ciprian, iar concluzia aceasta nu vine din interiorul Bisericii spre exterior, ci are nuanțe comunitare, de ordin pragmatic, în definitiv. Biserica contribuie prin tot ceea ce face, în mod discret, la împlinirea comunității noastre, la construirea unei identități clare și de bună calitate a Buzăului. Erorile edilitare se repară în zeci de ani, reușitele însă străbat secolele. De aceea spuneam la început că m-am gândit la impactul în timp pe care-l are activitatea omului anului 2022”, ne-a mai zis preotul.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

https://m.dcnews.ro/prof-dr-paul-iulius-negoita-despre-athosul-din-buzau-ce-s-a-intamplat-acolo-e-o-minune-mergeti-si-vedeti-indiferent-de-modul-in-care-va-raportati-la-biserica_899494.html

Citiți mai departe »

A venit Moș Crăciun!

 Suntem prea ocupați să ne uităm în jurul nostru, prea grăbiți să ne burăm de frumusețea lumii în care trăim, prea egoiști să dăruim din timpul nostru celor din jur.

Astăzi, un grup de oameni minunați, mi-au oferit prilejul reîntâlnirii cu realitatea, dar și cu bucuria. Am vizitat câteva case cu mulți copii și, după prima strângere de inimă la întâlnirea cu necazul, cu sărăcia, cu soarta crudă, ne-am simțit rapid în largul nostru.

Darurile noastre nu au reprezentat mare lucru, poate, pentru că se duc repede. Mâncarea dispare, jucăriile se strică, hainele rămân mici. Deci, nu a fost mare lucru, însă reîntâlnirea cu viața reală, cu viața celor care nu pot să-ți schimbe drumul, cu sărăcia, trezește.

Și totuși, în acest munte de tristețe, zâmbetul copiilor au făcut lumină!

– A venit Moș Crăciun! Uite, a venit Moș Crăciun! au strigat dezinvolți.

Au zâmbit, ne-au luat în brațe, au încercat să pună bine ce au primit, iar apoi ne-au condus până la ușă ca nu cumva să luăm ceva înapoi.

Dacă îl întristăm pe Dumnezeu atâtea ceasuri, pierzându-ne  vremea cu nimicurile vieți, cred că astăzi i-am dat prilej de bucurie când a văzut zâmbetul curat al copiilor.

A se vedea: https://cronicadebuzau.ro/elevii-colegiului-nicolae-paulescu-spiridusi-ai-mosului/


Citiți mai departe »

Întoarcerea la origini

 


Am citit cu mare plăcere cartea scrisă de Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară. Îmi amintesc ce enervante erau caietele cu comentarii pe care le aveam la școala generală.

A trebuit să învățăm fără noimă texte care ne erau cumva străine, interpretări ale unor opere pe care nu le citeam, iar dacă le citeam nu le găseam interpretarea pe care o dădeau autorii de comentarii.

Exista chiar un top al profesorilor de limba română ale căror comentarii erau cele mai bine punctate la examenul de admitere la liceu.

În fapt, nu se întreceau elevi creativi, ci niște autori de comentarii, copiați și tot copiați, slujiți de elevi care își exersau memoria. Așadar, aproape nimic nu era creativ în acest joc.

Ne având o memorie extraordinară nu am prea multe cuvinte de laudă despre modul cum era predată literatura română până în anul 1990.

De aceea, carte despre care scriu părea să fie ultima opțiune în preocupările mele. Și totuși am deschis-o și mi-a plăcut. Am găsit stereotipuri și fraze culese direct din comunism, însă fragmentele de poezie aleasă sunt extraordinare. Am trecut prin firea poporului român citind despre suferință și consolare, vitejie și înfrângere, zidire și pierire.

Miorița, Toma Alimoș, Balada Meșterului Manole  și alte texte surori au fost deliciul unor seri de decembrie, amintindu-mi de alte seri de decembrie, când în casa bunicilor de la Blăjani, la lumânare, citeam și … comentam Toma Alimoș.

Deci, dacă vă pică în mână, citiți, fie și în diagonală, Viziunea lumii în poezia noastră populară, scrisă de Liviu Rusu, estetician și fost profesor universitar la Universitatea din Cluj.

https://paulnegoita.ro/2022/12/20/intoarcere-la-origini/

Citiți mai departe »

Georgios, Episcopul de Paphos, favorit în alegerile de Arhiepiscop al Ciprului

Conform In-Cyprus, Georgios, Episcopul de Paphos, ar putea deveni noul conducător al Arhiepiscopiei Ciprului, ca urmare a trecere la cele veșnice a Arhiepiscopului Chrysostomos al II -lea.

Se așteaptă ca Preasfințitul Georgios să obțină majoritatea voturilor membrilor Sfântului Sinod, respectiv 10 voturi, din cele 16 posibile.

Episcopul de Paphos se află în competiție cu Episcopul Athanasios de Limassol. Anterior a existat și un vot popular, la care au participat 165.750 electori, din 548.793 ciprioți cu drept de vot.

La votul popular Preasfințitul Georgios a obținut cel mai bun rezultat, însă hotărârea finală aparține Sfântului Sinod.

Votul popular pentru alegerea conducătorului Bisericii Ortodoxe a Ciprului este firesc, având în vedere că unul dintre capii Bisericii Ciprului, Arhiepiscopul Makarios al III -lea, a fost ales  primul președinte al Republicii Cipru și a condus țara între 1960-1974 și 1974- 1977.

Georgios, Episcopul de Paphos, a vizitat Buzăul și în itinerariul său a vizitat și Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău, iar apoi, în cadrul unui ciclu de studii, am avut ocazia să merg în Paphos și în acest context să-l cunosc pe înaltul ierarh, care înainte de a fi călugăr a făcut studii de chimie la Universitatea din Atena.

În vârstă de 73 de ani, episcopul de Paphos poate deveni urmaș în scaun al Arhiepiscopului Makarie al III – lea, unul dintre cei mai iubiți eroi ciprioți.

sursa: paulnegoita.ro 

Citiți mai departe »

Nu toți ajung în smoală

Biserica Sfântul Apostol Andrei l-a avut cântăreț bisericesc pe domnul Dumitru Zaharioiu, care s-a implicat cu toată dăruirea la ridicarea locașului de cult.

Mitică, pentru că așa îi spunem cu toții, avea câteva expresii plastice, dar ferme. Una dintre ele, adresată în glumă celor care nu prea aveau timp să vină la Biserică, era … ai să ajungi la smoală. Ei bine, nu toți cei ce intrau într-un mod mai puțin creștinește în relație cu Biserica ajungeau în negrul cazanului, ci unul a ajuns în albul varului.

Când am început să ridicăm construcția, într-o parte a șantierului am săpat o groapă pentru var, pe care oameni cu suflet, printre care și domnul inginer Nicolae, ne-a ajustat să o umplem.

Dar cum se întâmplă în viață, unii aduc și alții vor să ia, chiar și de la Biserică, într-o seară, din groapa noastră de var se auzeau strigăte. Au sărit oamenii în ajutor și l-au scos pe cel căzut în groapa cu var. De fapt, nu era căzut întâmplător. Groapa era foarte bine acoperită, însă cineva care considera că a găsit o sursă gratuită de var a dat primul înveliș deoparte, fără să realizeze că al doilea înveliș este moale. Când a sărit pe el să se aprovizioneze, acesta a cedat iar hoțul a căzut în var până la gât. L-a cuprins imediat panica, dar și fierbințeala, și a cerut ajutor. A fost extras din groapă, doar că pe aproape se afla și un polițist care a încercat să-l sancționeze pentru furt. Evident, a fost iertat, mai ales că se considera tot el nedreptățit de situație.

Rămâne de văzut cum e cu smoala și pe unde o fi respectivul astăzi, însă prin var a stat.

https://parintelenegoita.ro/nu-toti-ajung-in-smoala/


Citiți mai departe »

Comunitatea parohială Sfântul Apostol Andrei a primit colindători

 Cartierul Micro 14 a funcționat întotdeauna ca un mic orășel situat la marginea Buzăului. Școala și Biserica sunt puncte de întâlnire ale comunității din Micro 14.

Astăzi Școala a venit la Biserică. În fapt, un grup de elevi, constituiți într-o formațiune corală de către talentata profesoară de muzică Manuela Moldoveanu i-au colindat pe membrii comunității parohiale prezenți la Biserică.

Micii colindători și-au încântat părinții, bunicii și pe noi toți cei prezenți interpretând colinde tradiționale: https://youtu.be/aQEsgBUoFo8

Elevii au fost însoțiți de către domnul profesor Cătălin Iordache, directorul Școlii Gimnaziale Sfântul Apostol Andrei din Buzău, de către doamna profesoară Elena Cojanu, director-adjunct, și de către domnul profesor de religie Mugurel Anghel, cadru didactic care asigură această frumoasă legătură între cele două instituții.

 

sursa:paulnegoita.ro

Citiți mai departe »

Pe străzile din Iordania

 Iordania este o destinație ieftină și interesantă. Cu ceva atenție la ofertele de zbor poți prinde și un cost de 5 euro de persoană, pe ruta București-Amman, așa cum am călătorit noi, e drept, cu ceva vreme în urmă.

Despre zboruri ieftine: https://youtu.be/uNyi2BKXKa4

Excursiile pe cont propriu presupun. așa cum este firesc, mai multă organizare, iar în Iordania soluția optimă pentru a vizita cât mai mult o reprezintă închirierea unei mașini.

Așa am procedat și noi. Am închiriat un van, iar alegerea s-a dovedit a fi potrivită pentru că prețul a fost accesibil, iar drumurile sunt destul de bune.

E drept, Ammanul este un oraș al dezorganizării în trafic. Totul este la mica înțelegere, iar mașinile au aproape toate semne de bună purtare.

Amanul nu este un oraș pentru șoferii pripiți, dar nici calmul excesiv nu prinde bine. Una peste alta, zilele petrecute în Iordania au fost plăcute și pentru că am avut autonomie de mișcare și am ales singuri rutele pe care ni le doream.

Am mers pe trasee montane sinuoase, am întâlnit furtuni de nisip și cămile care participau la trafic sau turme de oi. Cu toate acestea drumurile sunt sigure, carosabilul este bun, iar țara este traversată de autostrăzi, ceea ce ușurează munca vizitatorului.

Nici combustibilul nu reprezintă o valoare, comparativ cu Europa și nici taxele de parcare nu sunt costisitoare, iar locuri de parcare există.

Chiar și în cazul mai puțin plăcut în care sunteți surprinși de radar, așa cum am pățit-o noi, nu intrați în panică. Comportamentul polițiștilor este politicos și, în cele din urmă, după ce îți expune într-o limbă din care nu înțelegi o boabă cu ce ai greșit, îți plasează documentul de sancționare în aceeași limbă, din care deduci cât ai de plată cu ușurință, pentru că cifrele sunt arabe. În cazul nostru a fost echivalentul a 10 euro, pe care i-am plătit pe loc.

Deci, dacă ajungeți în Iordania, luați în calcul închirierea unei mașini, pentru că e ușor de găsit, proprietarii sunt flexibili în ceea ce privește programul, iar costurile sunt acceptabile. Despre călătoria în sine la volan … are mai multe provocări decât în țările europene, dar riscurile unor accidente grave sunt extrem de reduse.

https://paulnegoita.ro/2022/12/17/pe-strazile-din-iordania/

Citiți mai departe »

Texte pentru melancolici


 

Dacă vreți să vă mai amintiți cenușiul literaturii proletcultiste, puteți să încercați ceea ce se mai găsește încă prin biblioteci. Spre exemplu Papp Ferenc.

Papp Ferenc a fost traducător și scriitor. Am trecut pe diagonală peste câtva dintre povestirile sale din Torpila. Teme mărunte, cadre înguste, partidul în acțiune. Mici scenarii de pe care s-ar fi putut construi un film muncitoresc.

Cartea are însă și ceva lăudabil: tehnica scrierii. Omul acesta chiar a scris îngrijit, iar textele sunt clare, cu fraze echilibrate și bine desenate.

Curiozitatea de a intra între paginile acestei cărți apărute la Editura de Stat pentru Literatură și Artă prin anii 50 s-ar fi lăsat rapid adormită dacă nu aș fi descoperit un autor care are igiena scrisului. Mi-a plăcut.

Deci, dacă vreți să vă mai amintiți povești despre așa zisul entuziasm cu care s-au făurit colectivele agricole sau să regăsiți entuziasmul muncitorilor care chiar credeau că fabrica este a lor și trebuie să se dăruiască muncii socialiste, puneți mâna pe Torpila.

Citiți mai departe »

Manipularea Schengen în formă continuată, ca să nu mai vorbim despre resursele nataruale?



Sondaj care să ne spună cine este vinovat pentru faptul că nu am fost primiți în Schengen? Serios? De ce este tratat poporul român ca o grupă de grădiniță, care nu prea pricepe ceea ce se întâmplă? Oricum, sunt mai puțini vinovați cei care nu au reușit, decât cei care au stat pe margine și au uneltit ( așa au făcut în propriul partid, luând puterea prin coalizare cu adversarul pentru a-și da jos șeful).

În fine, nu despre ce vor ei trebuie să vorbim astăzi în societate și nici despre sondajele lor plătite, menite să manipuleze, ci despre ceea ce ne-am amintit zilele acesta. Am văzut revolta împotriva austriecilor pe motiv că le-am dat toate resursele noastre naturale și uite ce ne fac ei!

Ei bine, noi, românii, nu le-am dat nimic. În toate țările corupte, un grup pune mâna pe putere și în numele poporului înstrăinează resursele naturale, pentru ca astfel să poată rămâne ei la putere și să-și păstreze privilegiile personale. Așa s-a întâmplat și în România și sincer să fiu, habar nu am avut că în ultimii 30 de ani românii au fost jefuiți de proprii politicieni de aproape toate resursele naturale. Păi dacă austriecii au cerut gazele din Marea Neagră și ai noștri nu le-au dat și de aici provine refuzul austriecilor înseamnă că mai sunt oameni responsabili, care nu dau un regat pentru un cal.

Mă așteptam însă ca în locul unui sondaj să apară un inventar al tuturor resurselor naturale pe care românii le-au pierdut și pe care continuă se le piardă zilnic. Ar fi fost ceva de crezut din atitudinea sondorilor dacă ar fi ajuns deja în dezbaterea Camerei Deputaților o lege care să readucă în proprietatea României resursele despre care se face vorbire zilele acestea în spațiul public. În loc de toate acestea, avem un sondaj care să ne spună cine e vinovatul! Penibili!

Păi dacă tot am constatat că suntem jefuiți sistematic, dacă tot am constatat că am dat o țară pe mai nimic, de ce nu reparăm greșelile istorice ale acestei clase politice care de la Adrian Năstase până astăzi, își bate joc de români și i-a transformat în transfugi economici.

OMV – ul nu a fost dat austriecilor în vremea lui Adrian Năstase? Dar defrișările care continuă astăzi în mod barbar chiar și în zona Buzăului, nu au început de la Iliescu?

Nu trebuia să plătiți, tot din banii noștri, un sondaj să aflăm cine sunt vinovații. Noi îi știm pentru că trăim aici. Dacă aveți curajul preluați resursele naturale care au ajuns pe mâna austriecilor și închideți cazul. Pierderea economică pe care o avem prin refuzul de a intra în Schengen, poate fi recuperată astfel.

Îmi aduc aminte o speță istorică: Anglia a avut un șef de guvern care interzis exportul resurselor și a eliminat taxele vamale pe importul de utilaje. De atunci și-a schimbat soarta. Forța de muncă și investitorii din Țările de Jos s-au relocat în Anglia, unde aveau resurse. România de astăzi expatriază tot ce i-a dat Dumnezeu și, odată cu resursa naturală, pleacă și resursa umană, pentru că este nevoie de a acolo unde se produc bunuri, bunuri care se întorc apoi în țară pe lanțul comercial al marilor firme străine, care fac profituri cu marfa și oamenii noștri, în timp ce românii sunt ținuți în sărăcie. 

Haideți, dovediți că sunteți mai mult decât patrioți de paradă! Dovediți că-i respectați pe români și că sunteți în stare să faceți ceva mai mult pentru ei decât să-i tot manipulați.

https://cronicadebuzau.ro/manipularea-schengen-in-forma-continuata-ca-sa-nu-mai-vorbim-despre-resursele-nataruale/


Citiți mai departe »