Ciolacu este implicat în exportul paralel cu medicamente

 Românii au trecut prin crize grele de medicamente. Au alergat nebunește să și le procure, fără să știe că, un politician, pe numele său Marcel Ciolacu, este autor al unei legi care permitea trimiterea medicamentelor în alte țări.

Dar, să vedem cum funcționează sistemul și cum s-a creat rețeaua, concomitent cu baza legislativă. Ceva similar cu ceea puteți vedea în documentarul de pe Netflix, Medicamentele și banii, în paranteză fiind spus.

Dar, să dăm drumul la povestea care a adus milioane de euro în conturile celor care o practică.

România are un sistem de stabilirea a prețurilor la medicamente care creează premieze favorabile exportului paralel. Prețul de vânzare, la unele produse, este mai mic decât în alte țări. Producătorii trimit cantitățile de medicamente rezultate din statisticile din care reiese numărul de bolnavi. Intrând însă la un preț mai mic în România, au apărut speculanții care s-au gândit că e o afacere bună să-și facă niște puncte farmaceutice pe la țară și nu numai, și să ceară medicamente pentru ele, dar, de fapt, să retrimită în afară respectivele medicamente, unde erau mult mai bine plătite, decât ar fi decontat din bugetul Asigurărilor de Sănătate.

Așa că … un produs, destinat pieței românești, pentru care din bugetul de asigurări de sănătate statul deconta 10 000 spre exemplu, dar pentru care Germania ar fi decontat 20 000, a devenit o marfă bună pentru Germania, Franța, etc.  Farmacia implicată face un profit rapid, cu banii jos, la limita legalității și totalmente imoral.

De ce este imoral? Pentru că o dată scos de pe piața din România, cineva, un român, nu mai are tratament. Da, farmacia care a făcut așa ceva câștigă, dar pacientul moare …. V-ați confruntat cu nebunia lipsei medicamentelor.

Ei bine, guvernul Cioloș a  impus ca farmaciile să nu mai poată face așa ceva. Ciolacu, însă, a devenit părinte al unei legi prin care farmaciile pot să facă nestingherit așa ceva.

Atunci a fost momentul intrării familiei Ciolacu în acest tip de afacere și de atunci afacerea continuă.

 

Interesul financiar al  lui Ciolacu a fost atât de mare încât, a dat jos guvernul Orban și l-a pus la loc cu o singură condiție: să plece ministrul Costache. Ministrul Costache oprise exportul paralel în acel vârf nebun de pandemie, când tot bolnavul cronic alerga după Eutirox, iar medicamentul era garat la partenerii lui Ciolacu.

Deci, tot ce vedeți că se mișcă în politică actuală, aveți în vedere că este parte din planul financiar al unui grup de interese, care folosește politica, pentru a face profit.

Activitatea de export paralel de medicamente se desfășoară prin intermediul unor firme în care partenerii lui Ciolacu sunt Isac Costel și și Marius Neagu.

Așadar, când nu găsiți medicamente, e bine să știți de ce nu le găsiți!

 

Bibliografie:

https://www.aktual24.ro/de-asta-ii-vrea-psd-capul-victor-costache-anunta-ca-a-blocat-exportul-paralel-de-medicamente/

https://gazetadecluj.ro/asociatia-care-a-donat-eutirox-formata-din-firme-implicate-in-relatii-cu-lideri-psd-fosti-ministri-ai-sanatatii-sau-anchete-penale-pentru-spalare-de-bani-exclusiv/

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21721114-camera-deputatilor-persoanele-juridice-autorizate-care-elibereaza-medicamente-pot-face-distributie-angro.htm

https://paulnegoita.ro/2023/03/20/implicarea-lui-marcel-ciolacu-in-exportul-paralel-de-medicamente/

Citiți mai departe »

Va câștiga un independent prezidențialele?


 

După cât am ajuns eu să-i cunoscu pe conaționalii mei, nu vor înghiți ușor gogoașa cu Ciolacu președinte. Suntem o țară cu oameni luminați, iar ceea ce se întâmplă acum este vizibil dezavuat de români. Toți așteaptă o mutate de la Cotroceni, care să dreagă lucrurile. Până acum tăcere, iar Ciolacu, se chinui se fie lider național, profitând de rețeaua construită în instituțiile statului și în media.

Totuși …. rețeaua te ridică, de adapă, dar te și îngroapă. Oricum, poftele lui Ciolacu, infinit mai mari decât calitățile, vor trezi alegătorii așa cum nu s-a mai întâmplat de mult.

Dacă va fi așa, România are șansa unei schimbări totale la nivelul cel mai înalt, așa cum s-a întâmplat în Cehia, unde partidele erau la fel de obosite ca și la noi.

https://paulnegoita.ro/2023/03/16/va-castiga-un-independent-prezidentialele/

Citiți mai departe »

Ați auzit de cazul Phineas Gage?


 

https://youtube.com/shorts/2sLdLQn-HUI?feature=share

În urma unui accident de muncă craniul lui Phineas Gage a fost străbătut de un obiect ascuțit.

Cazul său este unul foarte important pentru medicină deoarece a reușit să supraviețuiască acestui accident și nu oricum: Phineas nu a mai fost aceeași persoană ca cel de dinaintea accidentului .
Lezarea lobului său frontal a dus la pierderea inhibiției sociale, rezultând un comportament inadecvat. Astfel că pentru prima dată apar dovezi ce indică existența unei legături între personalitatea unui individ și traumatismele craniene suferite de acesta.

Matei Negoiță

mateinegoita.ro

Citiți mai departe »

A trecut la cele veșnice părintele Gheorghe Voinea

 Azi am primit o veste tare tristă de la părintele Florin Voinea. Tatăl său, părintele Gheorghe Voinea, a trecut la cele veșnice, după ce starea de sănătate i s-a agravat rapid, în ultimele ore, ca urmare a unui accident vascular cerebral.

Mi-a fost tare drag părintele  pentru modul voluntar și deschis cu care mă întâmpina.

Părintele era născut pe 06.06.1956.  A urmat cursurile seminariale la Buzău și pe cele universitare la București.

Și-a început activitatea preoțească în ianuarie 1978, la parohia Mocani, comuna Murgești. Apoi a fost preot la parohia Proșca-Năieni, de la 1 aprilie 1981.

Locul în care l-am cunoscut a fost Amaru. Aici a slujit ca preot titular de la 1 decembrie 1991 până la 1 iunie 2021 când a ieșit la pensie, continuând, evident, să meargă la slujbe, alături de fiul dânsului, părintele Florin.

A fost implicat total și în toate cele ale comunității. Om gospodar și foarte activ, m-a impresionat mereu prin fermitatea, dar și amabilitatea sa.

Fie ca Dumnezeu să-l aibă în paza Lui veșnică!

Slujba înmormântării va fi oficiată sâmbătă, de la orele 13.30, la Biserica din Amaru, fiind precedată de oficierea Sfintei Liturghii, după ritualul specific înmormântării preoților.

htt

Citiți mai departe »

Pedagogia așteptării

 https://youtube.com/shorts/apC1gEC80cc?feature=share

În anii 1960, un psiholog numit Walter Mischel a efectuat un studiu celebru privind autocontrolul la copii. A pus o bomboană în fața unui copil și i-a spus că poate să o mănânce imediat sau să aștepte 15 minute și să primească o a doua bomboană ca recompensă.

Unii copii nu au putut rezista și au mâncat bomboana imediat, în timp ce alții au reușit să aștepte și să primească a doua bomboană.

Dar partea interesantă este că Mischel i-a urmărit pe copii ani mai târziu și a descoperit că cei care au așteptat pentru a doua bomboană au avut rezultate mai bune în viață, cum ar fi note mai mari la testele SAT și rate mai scăzute de abuz de substanțe.

Acest studiu arată puterea autocontrolului și a gratificării întârziate în atingerea succesului pe termen lung. Deci, data viitoare când te afli în fața unei alegeri tentante, gândește-te la testul bomboanelor și la beneficiile exercitării autocontrolului!

Matei Negoiță

mateinegoita.ro


Citiți mai departe »

Răul cel mai ... mut!

 


Mereu am votat răul cel mai mic. Rar am votat cu încredere. Spre exemplu, pe Paleologu l-am votat cu plăcere. Nu mirosea a impostor. Când a venit vorba de partide, am votat cu precauție. Am votat mai mult din dorința unui echilibru, deci răul cel mai mic.

Ei bine, pe vremea când votam răul cel mai mic, reprezentanții răului mai mic erau mai proaspeți și, dacă nu se luptau cu puterea, măcar mimau că o fac.

Alegerile următoare, ori vor fi cum nu au mai fost, or nu vor fi deloc. În momentul de față par a nu mai fi deloc, iar argumentul pentru ca cineva să iasă din casă și să meargă la vot nu există.

Răul cel mai mic nu mai poate fi opțiunea românilor. Personaje care au reprezentat răul cel mare sunt acum în așteptare, pentru ca populația să-i uite și să-i voteze pe motiv că sunt acum răul cel mai mic.  Nu mai merge! Nu mai merge așa! Pe de o parte, toți acești politicieni care au schimbat partide și acum stau la cotitură sunt personaje notorii, care reprezintă răul, oricum. Pe de altă parte, sunt politicieni muți, care stau la adăpost sau fac afaceri cu puterea și așteptă ca populația, scârbită de actuala coaliție, să-i mai aleagă și pe ei încă o dată. Așa ceva nu cred că se va mai întâmpla!  Țin partidele ocupate, doar!

Deci, răul cel mai … mut, nu va ajunge la putere. Românii nu se vor prezenta la vot și pe baza absenteismului va triumfa în alegeri răul cel mare. Suntem într-un moment de cumpănă a democrației, dacă, până atunci nu se va petrece o minune care să revigoreze speranța românilor, distrusă de membrii aceluiași club, care se rotesc la putere, sub ambele forme ale răului.

Paul Negoiță
paulnegoita.ro
Citiți mai departe »

Sadoveanu?

 Cu ceva ani în urmă am salvat de la topire parte dintr-o ediție completă a scrierilor lui Mihail Sadoveanu. Uriașul cu picioare de lut, a scris nu a stat pe gânduri. Vreo 15 volume cu peste 650 de pagini am așezat pe raft și m-am tot gândit că ocupă locul degeaba.

Evident, am citit din Sadoveanu ceea ce era obligatoriu pentru școală, dar nu mai mult. Nu l-am găsit la vremea aceea atât de plăcut, pentru că era lectură impusă.

L-am luat însă acum din scoarță în scoarță și l-am aflat fascinant. Sadoveanu a fost un mare stilist al limbii noastre.

Pofta de al citi a venit pe fondul saturației cu lecturi de de tot felul și din toate genurile, atât de abundente astăzi. Îmi era dor de ceva de-al meu, de natura în mijlocul căreia am trăit, de limba frumos scrisă. Mi-am satisfăcut aceste plăceri nopți la rând și am înțeles încă o dată de ce Sadoveanu trebuie studiat în școală.

E adevărat, a fost un oportunist politic. A fost primul intelectual care s-a dat cu comuniștii, primind funcții înalte și conservându-și averea. Evident, romanul vieții lui avea și pagini anterioare, precum colaborarea cu Regele Carol al II – lea, dar și cu formule politice precedente. Scrisul însă îl absolvă de toate păcatele pentru că a fost, cu adevărat, un scriitor talentat.

Deci, dacă vă este dor de natură, de bucuria redescoperirii ei, reîntoarceți-vă la Sadoveanu. Eu așa l-am luat la mână, după ce l-am găsit pe Hogaș prea scurt.

Și dacă vreți ceva istorie scrisă în slove frumoase, tot la Sadoveanu este cheia.

Oportunist, mare oportunist, dat talentat. Astăzi, politica este plină de oportuniști total lipsiți de talent, indivizi care ocupă poziții politice similare cu a lui Sadoveanu, dar care abia îngaimă trei vorbe în limba pe care Sadoveanu a făcut-o să sune atât de frumos.

Când îl citești pe Sadoveanu realizezi că incultura nu este o condiție pentru succesul în politică, chiar și în cele mai proaste vremuri.

Paul Negoiță
paulnegoita.ro
Citiți mai departe »

 

Tronsonul morții de la baza Podului de la Vadu Pașii, sau a greși e omenești, a persista în greșeală e ….

A greși este omenește, a persista în greșeală e diavolește, spune românul. Am mai scris și eu și mai ales alții despre situația traficului pietonal de la ieșire din Buzău, spre Vadu Pașii. Au luat atitudine oameni ai societății civile, copii care trec zilnic pe acolo, locuitori din Vadu Pașii expuși, la fiecare trecere accidentului, chiar și un politician care a publicat un filmuleț perfect adevărat.

Autoritățile se fac că analizează, că sunt în căutări, că se contrazic una pe alta, că intervin una la alta, iar trecătorii, neavând alt drum de trecere spre oraș, fac o cruce și trec, cu încrederea că doar Dumnezeu îi apară.

 

Pentru autorități, faptul că pe carosabil trece un câine sau un om, nu are nicio valoare, se pare. Exact acest sentiment îl am când trec pe acolo. Când vine ceva din sens opus și pietonul merge cu spatele, am reflexul de apune mâna la ochi, pentru a nu vedea nenorocirea.

De altfel, nimic nu mai e la locul lui pe la noi, dar acolo, unde vorbim de riscuri majore pentru oameni, nu-s soluții.

Evident, soluții sunt, dar cei care trebuie să le emită și să le aplice, pentru că de aceea îi plătește cetățeanul, bagă capul în nisip și cred că cetățenii sunt un soi de nătângi care care vor face la fel.

Vă implor, domnilor, nu mai jucați jocuri stupide. Construiți acolo un pasaj de trecere urgent. Alții au făcut o autostradă de când discutăm. Până atunci, trimiteți echipaje de poliție să vegheze la siguranța traficului – nu să stea la pândă, să amendeze, ca în alte locuri – ci să ocrotească viețile oamenilor, să le facă coridor uman. Nu uitați, vorbim despre oameni!

Dacă admitem că au și acei trecători dreptul la viață, că și viața lor contează, că viața lor este mai importantă decât scaunele pe care le ocupați, mișcați ceva concret și nu o mai dați din oală în poală.

Dacă nu o veți face, vom strânge noi, cetățenii, bani și materiale, și o vom face și vom plăti și amenzile pe care ni le veți da pentru că dorim să ne salvăm unii de alții.

Înainte de a mă înjura pe mine, pentru ceea ce v-am spus, după obiceiul pe care aveți, voi, cei responsabili, vă spun că e mai simplu să rezolvați, decât să tărăgănați și să așteptați să uite lumea. Acolo oamenii nu uită, pentru că trăiesc spaime în fiecare zi, așa că, fiți pozitivi, gândiți fără patimă, și faceți-vă misiunea pe care v-ați asumat-o când v-ați dorit posturile pe care le ocupați.

Nu vă mai dau numele pentru că chiar nu mai interesează pe nimeni cum vă cheamă, iar după ce nu veți mai fi acolo, oricum nu vă mai știe nimeni, dar atâta vreme cât sunteți, faceți bine celor care vă plătesc.

Important este ca să onorați pozițiile pe care sunteți și să vă faceți treaba, ca exemple de buni cetățeni ce ar trebui să fiți și ca buni administratori ai treburilor publice ce vă lăudați că sunteți. Deci, dovediți că sunteți oameni și nu perseverați în greșeala care a produs deja o nenorocire.

Paul Negoiță
Citiți mai departe »

Distrugerea Crângului din Buzău!

 


Zi de zi și seară de seară, cu cărucioare, se cară lemn din Crâng. Îi văd, prin Micro 14, pe drumul care duce spre unitățile militare, pe acești sărmani care, lipsiți de cele traiului, în aceste vremuri în care din televizoare curge prosperitate, își fac parte din Crâng și-l bagă pe foc.

A se vedea doar o dovadă: https://youtu.be/4bk2LBZTPJ0

Îi văd eu, îi vedem noi, îi văd și ei, dar ei se fac că nu-i văd. Dacă te-ai așezat pe un o bucată de pământ negru, prin centru, apare câte cineva din blocul cu bulină roșie și  cheamă Poliția Locală. Dar pentru Crâng, pentru Crângul nostru, nu sună nimeni și nu doare pe nimeni.

E chel. tot mai chel, ca după o cură agresivă cu chimioterapice. A rezistat milenii, iar de secole ne mândrim cu el, dar nu-i sărim în ajutor.

Ce mai rămâne din Buzău, dacă piere Crângul? Nimic! Pietre, dale și borduri?! Au toți, mai multe, mai bune, mai frumoase. Dar noi avem - încă-l mai avem - Crângul!

De prin secolul XVI a devenit, treptat, parte a perimetrului urban și plămân al orașului. S-a numit, inițial, Crângul Târgului. A rezistat secole, iar acum este cărat la cărucior și furgonetă și zvârlit pe foc. O dată cu el, focul arde amintiri, arde istorii, arde o tradiție.

Ciudat ce se întâmplă! Ciudat și nedrept! El nu poate striga că-l doare, dar noi? Noi care i-am respirat aerul, care i-am bătut aleile, care i-am spus gândurile, suntem muți?

Nu au vină cei care-l cară. Ei sunt niște suflete în nevoie. Însă noi, cei mulți și muți, care-l vedem cum se topește și devine pământ în fața ochilor noștri, suntem vinovați.

Păcat de el și păcat de viitorul acestui oraș. Dacă se usucă de voie bună, e ca un blestem care trebuie rupt. Și dacă totul este premeditat, tot blestem este. Se întâmplă ceva cu noi, tocmai acum când avem nevoie de natură mai mult ca niciodată.

Deci, haideți să fim de partea Crângului nostru, pentru că și el e de partea noastră de atâta amar de vreme. Haideți să-i auzim durerea și să-o ocrotim, că altul nu mai avem!

Citiți mai departe »