Părintele Grigore Petrache a fost protopop de Râmnicu Sărat și preot la parohia Sfântul Ierarh Nicolae din Râmnicu-Sărat. Conform paulnegoiță. ro în ultimii aproape 20 de ani a locuit în Buzău.
Slujba de înmormântare a va avea loc mâine, 24. 11. 2023, orele 12. 30, la capela Învierea lui Lazăr din Cimitirul Sfântul Apostol Andrei din Buzău, conform părintelenegoita.ro
cronicadebuzau.ro
În timp ce farmaciștii au intrat în grevă japoneză pentru că medicamentele pacienților nu sunt decontate de instituția pe care o conduce, iar deputatul Emanuil Ungureanu vorbește despre o crimă cu premeditate la adresa farmaciilor, cauzată de interesele economice ale lui Ciolacu și Grindeanu, care prin rude dețin lanțuri de farmacii și depozite farmaceutice, Andrei Baciu, fără să clipească, a semnat ordinul de numire al Simonei Anghel, funcționar public controversat, în postul de director al CJAS Buzău.
A se vedea intervenția deputatului Emanuel Ungureanu: https://www.youtube.com/watch?v=_iXAEGjU9Rc&ab_channel=CronicadeBuzau
Andrei Baciu s-a dus la CNS ca un specialist. Incisivul curajosul activist Valeriu Nicolae îl consideră un profesionist. Tot Valeriul Nicolae, la Starea impostorilor, a avut mai multe emisiuni în care prezenta afacerile cu farmacii și medicamente ale lui Ciolacu. Anghel nu era amintită, fiind un personaj mărunt, un instrument, în apa marilor rechini politici și economici. Totuși ea este de acolo, din lumea lor gri, și cu toate acestea, cu toate că știe pe cine a numit pentru că a fost interogat fără răspuns asupra numirii, domnia sa, domnul Baciu, profesionistul, a numit-o fără să clipească, la câteva ore după ce anunța ca face bine sistemul. A numit-o pentru că i s-a cerut să o numească. I s-a cerut să o numească pentru că trebuie să-i rezolve cu probleme din justiție pe membrii cartelului farmaceutic asociați cu Ciolacu.
Emisiunea starea impostorilor: https://www.youtube.com/watch?v=qq_4_eaI_gc&ab_channel=StareaNatieiOficial
Așa că, Andrei Baciu, cel venit pe caii mari ai profesionistului, a trecut dincolo de imaginea creată în interiorul CNAS, unde este considerat directorul care intră pe fereastră, pentru a nu deschide ușa nimănui, comunicând doar prin consilier, și a intrat în galeria susținătorilor de carteluri economico-politice.
Deși este foarte preocupat să nu ajungă nimic în presă și cultivă relații cu presa în acest scop, a numit-o pe Anghel, deși ar fi putut numi un medic la conducerea CJAS Buzău și nu a răspuns întrebării referitoare la calitățile pe care le are susținuta sa.
Dar să vedem ce calități are Anghel:
1. Când a mai fost director nu a plătit sumele cuvenite farmaciilor, pentru pacienții care au luat medicamente, iar farmaciile s-au lupta în instanță să recupereze prejudiciul. Deci a dat dovadă de respect față de contribuabili.
2. La cererea lui Ciolacu a încercat să-i distrugă concurența încercând să rezilieze contractele cu Casa de Asigurări de Sănătate Buzău farmaciilor Iris Pharm și Crâng. iar a dat dovadă de … respect față de pacientul pe care-l obliga astfel să meargă doar la farmaciile grupului Ciolacu.
3.Are mai multe dosare penale, inclusiv pentru divulgarea unor date despre pacienți către conturi false de Facebook și către ziare ale grupului Ciolacu, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că datele fiecărui asigurat sunt în mare pericol. Oricând puteți fi vânduți de Anghel!
4. A blocat recuperarea unor prejudicii precum cel făcut de fiica fostului deputat Aurel Gubandru, Miriana Stan, sau de către doctorul Vaida. În ultimul caz au așteptat că doctorul să moară, iar atunci când soția medicului Vaida s-a oferit să restituie doar ce au luat ei, Angel s-a opus. Unii spun că resturi ar fi ajuns și la ea și de aceea s-a opus recuperării prejudiciului cifrat la miliarde bune.
5. Are mai multe dosare pe care CJAS le-a instrumentat împotriva ei. Acum este în poziția de a le bloca. Cum va fi și în boxa acuzaților și în funcția de apărător al instituției?
Dar, fiți siguri, Anghel are și defecte:
Așa că, domnul președinte Andrei Baciu a făcut o mutare de profesionist numind în criză cel pe cel mai contestat personaj din instituției director, spre enervarea societății.
Rămâne de văzut în ce scandaluri va mai arunca CJAS Buzău – instituție care din cauza lui Anghel a fost părăsită de mulți furnizori – și ce dosare penale va mai acumula, încercând se le acopere pe cele vechi.
Dacă domnul doctor Baciu de va uita pe portalul instanțelor buzoiene, va vedea că doar cu o zi înainte, o firmă grupului i Ciolacu a pierdut un proces cu Casa Județeană Buzău, proces cauzat tot ca reacție a atacurilor la concurență ale Simonei Anghel. Acesta să fie motivul real al numirii rapide?
Vom vedea și vă vom informa!
Centrul orașului este blocat de doi ani. Buzoienii au sărit peste maidane, garduri, noroaie și gropi ca să poată trece dintr-o parte în alta a orașului.
Șoferii își mușcă buzele așteptând în trafic, pentru că nu mai pot traversa Centrul Buzăului civilizat. Mor de stres la semafoare prost gândite. Durata de așteptare s-a înzecit. Intri în zona centrală cu mașina și nu mai știi când ieși.
Firmele locale din Centru sunt fost grav afectate de pavarea cu piatră și ciment. Nu mai au trafic. Au redus personalul sau au închis, au mers pe avarie în ideea că se va deschide zona unei circulații pietonale normale.
Acum buzoienii primesc lovitura de grație! Centrul Buzăului va intra iar în reabilitare pentru că o lege interzice funcționarea spațiilor comerciale în clădiri cu bulină roșie. La cât de mult au fost zguduite de lucrările din Centru clădirile nu ar fi de mirare ca gradul de risc al clădirilor să fi crescut atât de mult încât chiar să fie un risc locuirea în blocurile din centru.
Autoritățile locale în loc să fi luat măsuri pentru repararea clădirilor cu bulină roșie și apoi să facă alte amenajări, au pus carul înaintea boilor. Probabil va urma plecarea firmelor și apoi a locatarilor.
Imaginați-vă cum va fi centrul nostru atunci când peste 70% dintre spațiile comerciale din Centru vor f părăsite! Centrul Cucuveaua se va numi!
Cât despre dalele de piatră montate în atâta amar de vreme, de parcă s-ar fi construit piramidele, vor fi distruse de utilajele care vor intra să repare clădirile cu bulină roșie, pentru a le face iarăși funcționale.
Aici am ajuns cu heirupismul de tipul …. Hai Buzău!
Paul Negoiță
https://paulnegoita.ro/2023/09/04/la-buzau-se-deschide-piata-cucuvelei/
Aproape acum un an a apărut renumitul serial Wednesday (Miercuri). Acesta este considerat unul dintre cele mai bune și cele mai populare seriale din lume. Care este secretul? Cum de a avut atât de mult succes?
Succesul serialului se datorează, cu siguranță, talentului cu care a fost jucată povestea. La scrierea scenariului a participat Tim Burton, un nume faimos la Hollywood . Scenariul lui a captat masiv publicul. De asemenea, actorii și-au jucat rolurile la perfecție. S-au identificat cu personajele până la depersonalizare. Nu au mai fost ei cei din viața reală, ci personaje pline de mister.
Personajul principal este Wednesday. Rolul este jucat de Jenna Ortega. Se pare că fost o adevărată aventură pentru Jenna și o mare provocare personală. Actrița s-a pregătit și a jucat cu pasiune. Pentru rol a învățat scrimă și să cânte la violoncel. Talent și voință de fier. Tot ea a regizat și dansul lui Wednesday, dans care a ajuns viral.
Cu siguranță, nu este ușor sa stai de dimineață pâna seara sa filmezi și apoi sa mergi la cursuri de scrima sau ore de muzică, însă măsurând succesul obținut, se pare că merită.
Despre ce e vorba în serial?
Este prezentată povestea fetiței cu nume de zi a săptămânii, Wednesday. Ca urmare a unui incident fetița va fi transferată la o școală pentru adolescenți cu puteri speciale. Aici începe aventura, în stilul Bram Stoker. Elevii sunt vârcolaci, vampiri sau dețin abilități nemaiîntâlnite. Ca în școala românească, nu:?! Nu e așa în școala noastră? Cum să nu?! De câte abilități nu ai nevoie ca să nu fii vampirizat de ... profesori care ... nu au calități speciale?! Evident, comparația e o glumă! Trebuie să vedeți filmul ca să aflați ce abilități aveau elevii - personaje.
[caption id="attachment_10930" align="alignnone" width="765"]
Eu și o domnișoară misterioasă care poate o va juca cu încă o dată pe fetița .... Miercuri.[/caption]În fine, revenind la Wednesday aflăm din film cum încerca să descopere misterului unor asasinări care au avut loc chiar aproape de Nevermore Academy, unde studia. Filmul surprinde o evoluție a personajului, care trece de la o scenă la alta, reușind sa devină mai acomodată noului context și sa-și facă prieteni, lucru care părea imposibil inițial, când părea ... glacială. Chiar și într-o lume misterioasă îți poți face prieteni, în realitate de ce nu ți-ai face? Prietenia înseamnă simpatie, iar eu am început să simpatizez cu personajul abia atunci când a început să-și facă prieteni.
Întreg serialul este un mister pe care spectatorul trebuie sa-l descopere împreună și cu ajutorul lui Wednesday. Misterul își păstrează gradul de intensitate permanent. Este dificil sa-ți dai seama cine este adevăratul asasin - pentru că, e un film care se .... se respectă și are și un asasin -, stare de fapt care te include în poveste.
O fata pe nume Wednesday!
Personajul are fundament cultural. A fost creat de caricaturistul Charles Addams, mare amator de comedie neagră. Numele Wednesday este inspirat dintr-un poem englezesc. Chiar dacă decorul este de la Buftea, de unde a jucat și Nea Mărin, ambalajul pare luat de la Poe și coborât de fațadele misterioase ale clădirilor britanice. Dar ... ce spun eu... ambalajul... Chiar esența! Numele Wednesday însemne fată fără noroc, pentru că anglo- saxonii, deși își afișează calmul și siguranța unei istorii mari, au destul de multe superstiții. Persoanele născute miercuri sunt lipsite de noroc, cred ei. Nu au o Sfânta Vineri favorabilă, ca în mitologia noastră! Au 13, au miercuri ! Deci, nu-i cereți lui Wednesday să aibă noroc! Oare are?
Cât despre noroc .... poate de aceea s-a filmat în România. Ne plângem mereu că e țară fără noroc. Așa o fi? Măcar pentru că s-a filmat la noi acest film și am avut noroc de o ecranizare care ne pune în valoare locuri simbolice, precum castelul Cantacuzino sau umblata gară din Sinaia, pe peronul cărei au pășit și călători și criminali și regi și noi, care am plecat într-o călătorie inițiatică cu trenul, pentru a o întâlni pe Wednesday.
Sper că am argumentat suficient, încât să vă întrebați dacă serialul merită vizionat. Merită?
DA! Merită. Veți avea o experiență cinematografică faină!
Nu e tocmai potrivit pentru romanticii puri sau realiștii împătimiți, însă pentru fanii misterelor, al filmelor horror, al jocului cu puteri magice sau al umorului negru, e recomandat. Evident, dacă-ți place să încerci să decriptezi arta și mai ales tehnica din spatele filmului, așa cum îmi place mie, iarăși merită văzut.
În definitiv nu e fiecare zi din viață, inclusiv Wednesday , o zi magică?! În fotografia de mai sus, când am plecat pe urmele românești ale lui Wednesday, într-o zi de miercuri, mi-a apărut în cale fetița în negru și s-a jucat de-a pelicula cu mine, făcând tot posibilul să apară în toate pozele. Nu era Wednesday și nici nu am întrebat-o cum o cheamă. Am vrut să păstrăm misterul. Dar pare dornică să joace personajul într-o zi. Cine știe?!
Dar să revenim la realitate. Încă două precizări și vă las în lumea filmului, dacă v-am convins. Cele 8 episoade ale serialului se găsesc pe platforma Netflix, iar filmul s-a filmat la noi, în România.
Tim Burton a ales obiective precum studiourile Buftea din București, Castelul Cantacuzino din Bușteni, Gara regală Sinaia și multe alte locuri. Filmul și călătoria pot merge mână în mână. La cum merg trenurile în România, nu au ei episoade câte poți vedea în tren. Dar fiți englezi, fiți calmi! Sunt și avantaje. Vezi peisajele. Eu așa am făcut și pe lângă pozele cu peisaje, am fotografiat și locurile unde s-a turnat filmul. Vă las aici, mai jos, două poze ale castelului Nababului. Prima, din film, a doua din realitate. Castelul mai intră o dată în istorie, în istoria cinematografiei! Nababul nu i-a pavat curtea cu monezi de aur, dar vânzarea filmului va face încasări suficiente pentru a-i stârni pofte bogatului proprietar de altă dată. Poate că se vor trezi actualii proprietari, în chip de vârcolac, cu bogatul Cantacuzino, bântuind castelul în căutarea încasărilor filmului!
Sper ca v-am făcut curioși ca sa vizionați serialul sau poate chiar sa revizionați pelicula “Wednesday”! Iar dacă nu vă plac filmele cu vampiri, nu-i nimic. Vizitați locurile unde s-au realizat fimările. Sunt superbe și pot fi văzute fără să faceți turism cinematografic, așa cum am făcut eu, urmărind filmul în timp ce vizitam cele mai importante locuri unde s-au realizat filmările.
Andrei Negoiță
Am văzut că s-a turnat un gram de autostradă la Râmnic. Un politician de pe la Buzău, emanat de sistemul corupt de după Revoluție și crescut în cloaca aferentă, s-a repezit să ia laurii momentului.
A făcut-o pe interesantul în fața camerelor de luat vederi, de parcă ar fi fost muncitor la autostradă.
Nu văd gest mai penibil pentru un om matur și sigur pe el și pe calitățile sale, decât acela de a pretinde lauri de unde nu a făcut nimic. Ba, pe deasupra, a mai cheltuit și banii statului cu o deplasare inutilă, într-un loc unde treburile mergeau. Poate că a mai întrerupt și muncitorii din treabă pentru regia respectivă. Penibil, ca de obicei.
Laurii nu-i merită și nu cred că mai trebuie să mai argumentez afirmația, dar, după treizeci de ani de masacru pe șosele, ar fi trebuit să să vină cu ceva scuze, mai ales că tot atât de veche este și cariera politică, timp în care, cu voia sau fără voia lui, cu știință și fără știință, poporul i-a asigurat o bunăstare imperială respectivului.
https://paulnegoita.ro/2023/04/06/primi-pasi-de-autostrada-lauri-sau-scuze/
Un job la stat e cel mai bun!
Răzvan Prisada, tânăr lunecos, dar de carieră, a ajuns la Buzău prin căsătorie. A reușit prin multă dibăcie să ocupe funcția de președinte al Colegiului Farmaciștilor Buzău. Și-a înființat propriul lanț de farmacii în rural și a cochetat cu toate formele de comerț farmaceutic.
S-a întins binișor în județ, pentru că nimeni nu l-a deranjat, având în vedere că fiecare farmacist are nevoie de serviciile Colegiului.
Între timp, Răzvan Prisada, a urcat și pe scară ierarhică. În calitate de doctorand al profesorului Dumitru Lupuliasa a reușit să ocupe poziții în Colegiul Farmaciștilor din România, devenind în cele din urmă vicepreședinte al acestuia, dar și cel care l-a convins pe profesor să facă un fals intelectual grosolan, pentru a face pe plac stăpânilor lui din PSD.
La un moment dat a realizat că este mai bine să lucrezi la stat. Un job la stat este cel mai bun, în vremurile astea!
Și așa a făcut. Soția, Nicoleta Prisada, a migrat din propria firmă spre Morga Spitalului Județean, iar Răzvan s-a concentrat pe jobul de asistent universitar la Facultatea de Medicină și Farmacie, motiv pentru care a venit la noi să ne vândă firma, care avea sediul central la Săgeata și puncte de lucru pe toată ruta respectivă și de la Pârscov în sus.
200 000 euro ne-a cerut Răzvan Prisada, pe o întreprindere care, în mod clar nu făcea nici un sfert. A venit la noi cu o situație financiară pe care încă o mai avem, din care rezulta că noi ar fi trebuit să muncim între 3 și 5 ani, pentru a plăti suma respectivă. Sigur, pe foile prezentate uitase să treacă faptul că noi nu eram președinți de Colegiu ……
Am refuzat oferta, așa cum am refuzat-o pe cea a lui Florin Toader de la Cleopatra – Mazaro. Cu un sfert din sumă achiziționam tot ce avea și făceam același număr de puncte de lucru.
În timp ce farmacistul Răzvan Prisada voia un job la stat, Ciolacu, angajat numai la stat, voia o afacere din care să scoată bani, sau, mai degrabă, prin care să plimbe bani. Cum Prisada a mers la Neagu și Isac de la Marcos Provit să-i cumpere firma, aceștia l-au invitat la asociere pe Ciolacu și așa a ajuns Ciolacu, prin Mihai Ciolacu, să fie acționar la Nicomart Prin Team. Cum s-au dat banii, câți au fost și ce alte privilegii pe banii statului a primit Prisada, puteți vedea mai jos.
Oricum, din acest moment, interesul lui Ciolacu pentru banii asiguraților din Buzău a devenit maxim.
Așadar, nu știm cât a dat Mihai Ciolacu farmacistului Prisada că în bilanțul contabil nu par a se regăsi și nici forma în care i-a dat, dar am constatat că Răzvan Prisada a devenit imediat reprezentantul României la Bruxelles, ocupând astfel primul job bun la stat.
Extras din volumul Ciolacu, medicamentele și banii, Editura Omega , 2023
Mâine, 2 aprilie, între orele 13-15, este organizat un protest pentru salvarea Crângului. Conform afișului organizatorilor, buzoienii sunt așteptați pe Aleea Centrală, în zona Obeliscului.
Conform unui afiș protestul este organizat de Verzi. La protest ar urma să participe și Dan Trifu din partea Fundația Eco-Civica, precum și George Epurescu, din partea DiEM25.
Știu, vor spune unii … e și un partid la mijloc! Și ce dacă?! E foarte bine! Văd și buzoienii ce atitudini civice au partidele, iar pentru Partidul Verde salvarea Crângului este cea mai mare provocare, sunt sigur.
De fapt, pentru noi, buzoienii, salvarea Crângului este o imensă necesitatea. De ceea ce ne-a fost frică atunci când a trecut în administrarea Primăriei Buzău, nu am scăpat. Toată iarna Crângul a plâns. S-a tăiat ca în codru.
Buzoienii sunt amendați pentru o amărâtă de parcare, iar în Crâng s-a tăiat iarna, ca să nu se vadă ce e verde și ce este uscat, fără aviz de mediu și fără respectarea legilor. Și salcâmii din curte dacă-i tai, ceri aviz, pe când Crângul a devenit loc de jaf îngăduit, cu scopul de a face loc imobilelor și parangheliilor electorale, după ce fa fi tăiat la ras.
Cea mai mare pădure urbană din Europa, este pusă zilnic la pământ, pentru că primarul Toma are în plan transformarea lui într-un parc, de care Buzăul nu are nevoie așa cum nu are nevoie de majoritatea așa ziselor proiecte care au desfigurat orașul, distrugându-i funcționalitatea.
Sunt buzoian și cunosc presiunile pe care politicienii le pun pe oameni, mai ales pe cei care sunt angajați ai statului. Mulți gândesc asemenea mie, dar evită să se exprime direct din cauza represiunilor de la locurile de muncă, iar la Buzău, sunt puține joburi în privat. Probabil nu va fi năvală mâine la protest, iar primarul își va freca mâinile cu bucurie gândindu-se că oamenii nu au curaj, iar presa nu va scrie ( probabil, cu excepțiile consacrate, Vlad Ștefan Orjan și Sebastian Silvestru), așa cum nu a scris nici despre devastarea Crângului.
Dragi organizatori, nu deznădăjduiți! Chiar dacă nu vor veni câți va așteptați, să știți că în Buzău este o mare sete de dreptate. Buzoienii se simt înșelați și-mi spun asta zilnic. Nu sunt toți activi și cu luări de poziție ferme, precum doamna Haritina Crăiță, dar sunt oameni demni, care-și vor spune părerea în 2024, an în care, în ciuda liniștii pe care o vor potentații puterii, va fi mai mult zgomot și mai mult interes ca niciodată pentru schimbare.
Crângul trebuie salvat! Ca buzoian, care iubește acest simbol al Buzăului, apreciez inițiativa tuturor celor care vor să salveze Crângul. Izbândă, să fie! Bătrânul nostru Crâng, merită trebuie să aibă viață și de acum înainte!
A se vedea și:
https://paulnegoita.ro/2023/03/02/totusi-ce-rau-v-a-facut-crangul/
https://paulnegoita.ro/2023/04/01/maine-buzoienii-isi-apara-crangul/
De la vorbe la realitate e distanță imensă, când este vorba de Ciolacu. Două spețe simple.
Ciolacu este părinte de lege prin are de permite exportul paralel de medicamente, Legea ce i-a adus satisfacții economice, deoarece partenerii de afaceri ai familiei – Ciolacu nu a avut niciodată încredere că poare face o afacere pe bune și face doar prin interpuși – au făcut profituri de milioane de euro. Ce este rău în faptul că a făcut profit? Nimic rău! Doar că acest profit l-a făcut luând de la gura bolnavilor români, a căror viață a aruncat-o în haos, medicamentele de care le depindea ziua de mâine. Dacă vă tot întrebați de ce criza de medicamente piața românească este atât de gravă, priviți la poza lui Ciolacu și aflați că de acolo de trage mare parte din necaz. Iubitorul de români i-a nenorocit prin legea lui și prin combinațiile lui oneroase pe românii bolnavi.
Al doilea exemplu de călcare în picioare a naționalismului economic de către Ciolacu și gașca lui, îl reprezintă așezarea în scaunul de primar a lui Constantin Toma, uzând chiar de celebrul film porno, cu care l-a dat jos pe fostul primar.
Constantin Toma a făcut jocul grupului de interese din jurul lui Ciolacu și l-a ajutat să-și valorifice terenurile în folosul marilor lanțuri de supermarketuri străine.
Toma, însă, nu s-a oprit aici. Cu bună știință, a distrus comerțul local, a distrus specificul Buzăului, a falimentat micile firme românești, locale. A blocat Buzăul și a eliminat locurile de parcare, astfel încât tot comerțul s-a mutat la Mall – uri, unde e loc de parcare, iar parcarea este gratuită.
Primarul Buzăului, cere votul buzoienilor, pe motiv că a făcut Buzăul frumos, deși totul este făcut scump, de proastă calitate, foarte prost gândit și organizat și cu vădită intenție de a distruge tot ceea ce este local.
De ce l-a ales Ciolacu pe Toma să-l reprezinte la Primărie, după ce Toma, dând dovadă de patriotism economic a distrus cea mai mare fabrică locală făcută în comunism? De ce a pus un om care a falimentar un simbol al industriei locale, să conducă urbea? Simplu. Din patriotism.
Deci, înainte de a vedea patriotismul din vorbele lui Ciolacu puse în gură de consilieri plătiți pe bani mulți de către noi, românii, să vedem realitatea de la Buzău. Aici se înțelege cel mai bine ce face cu adevărat Ciolacu!
https://paulnegoita.ro/2023/04/01/vesnica-ipocrizie-a-lui-ciolacu-acum-nationalismul-economic/
Românii au trecut prin crize grele de medicamente. Au alergat nebunește să și le procure, fără să știe că, un politician, pe numele său Marcel Ciolacu, este autor al unei legi care permitea trimiterea medicamentelor în alte țări.
Dar, să vedem cum funcționează sistemul și cum s-a creat rețeaua, concomitent cu baza legislativă. Ceva similar cu ceea puteți vedea în documentarul de pe Netflix, Medicamentele și banii, în paranteză fiind spus.
Dar, să dăm drumul la povestea care a adus milioane de euro în conturile celor care o practică.
România are un sistem de stabilirea a prețurilor la medicamente care creează premieze favorabile exportului paralel. Prețul de vânzare, la unele produse, este mai mic decât în alte țări. Producătorii trimit cantitățile de medicamente rezultate din statisticile din care reiese numărul de bolnavi. Intrând însă la un preț mai mic în România, au apărut speculanții care s-au gândit că e o afacere bună să-și facă niște puncte farmaceutice pe la țară și nu numai, și să ceară medicamente pentru ele, dar, de fapt, să retrimită în afară respectivele medicamente, unde erau mult mai bine plătite, decât ar fi decontat din bugetul Asigurărilor de Sănătate.
Așa că … un produs, destinat pieței românești, pentru care din bugetul de asigurări de sănătate statul deconta 10 000 spre exemplu, dar pentru care Germania ar fi decontat 20 000, a devenit o marfă bună pentru Germania, Franța, etc. Farmacia implicată face un profit rapid, cu banii jos, la limita legalității și totalmente imoral.
De ce este imoral? Pentru că o dată scos de pe piața din România, cineva, un român, nu mai are tratament. Da, farmacia care a făcut așa ceva câștigă, dar pacientul moare …. V-ați confruntat cu nebunia lipsei medicamentelor.
Ei bine, guvernul Cioloș a impus ca farmaciile să nu mai poată face așa ceva. Ciolacu, însă, a devenit părinte al unei legi prin care farmaciile pot să facă nestingherit așa ceva.
Atunci a fost momentul intrării familiei Ciolacu în acest tip de afacere și de atunci afacerea continuă.
Interesul financiar al lui Ciolacu a fost atât de mare încât, a dat jos guvernul Orban și l-a pus la loc cu o singură condiție: să plece ministrul Costache. Ministrul Costache oprise exportul paralel în acel vârf nebun de pandemie, când tot bolnavul cronic alerga după Eutirox, iar medicamentul era garat la partenerii lui Ciolacu.
Deci, tot ce vedeți că se mișcă în politică actuală, aveți în vedere că este parte din planul financiar al unui grup de interese, care folosește politica, pentru a face profit.
Activitatea de export paralel de medicamente se desfășoară prin intermediul unor firme în care partenerii lui Ciolacu sunt Isac Costel și și Marius Neagu.
Așadar, când nu găsiți medicamente, e bine să știți de ce nu le găsiți!
Bibliografie:
https://paulnegoita.ro/2023/03/20/implicarea-lui-marcel-ciolacu-in-exportul-paralel-de-medicamente/
După cât am ajuns eu să-i cunoscu pe conaționalii mei, nu vor înghiți ușor gogoașa cu Ciolacu președinte. Suntem o țară cu oameni luminați, iar ceea ce se întâmplă acum este vizibil dezavuat de români. Toți așteaptă o mutate de la Cotroceni, care să dreagă lucrurile. Până acum tăcere, iar Ciolacu, se chinui se fie lider național, profitând de rețeaua construită în instituțiile statului și în media.
Totuși …. rețeaua te ridică, de adapă, dar te și îngroapă. Oricum, poftele lui Ciolacu, infinit mai mari decât calitățile, vor trezi alegătorii așa cum nu s-a mai întâmplat de mult.
Dacă va fi așa, România are șansa unei schimbări totale la nivelul cel mai înalt, așa cum s-a întâmplat în Cehia, unde partidele erau la fel de obosite ca și la noi.
https://paulnegoita.ro/2023/03/16/va-castiga-un-independent-prezidentialele/
https://youtube.com/shorts/2sLdLQn-HUI?feature=share
În urma unui accident de muncă craniul lui Phineas Gage a fost străbătut de un obiect ascuțit.
Cazul său este unul foarte important pentru medicină deoarece a reușit să supraviețuiască acestui accident și nu oricum: Phineas nu a mai fost aceeași persoană ca cel de dinaintea accidentului .
Lezarea lobului său frontal a dus la pierderea inhibiției sociale, rezultând un comportament inadecvat. Astfel că pentru prima dată apar dovezi ce indică existența unei legături între personalitatea unui individ și traumatismele craniene suferite de acesta.
Matei Negoiță
mateinegoita.ro
Azi am primit o veste tare tristă de la părintele Florin Voinea. Tatăl său, părintele Gheorghe Voinea, a trecut la cele veșnice, după ce starea de sănătate i s-a agravat rapid, în ultimele ore, ca urmare a unui accident vascular cerebral.
Mi-a fost tare drag părintele pentru modul voluntar și deschis cu care mă întâmpina.
Părintele era născut pe 06.06.1956. A urmat cursurile seminariale la Buzău și pe cele universitare la București.
Și-a început activitatea preoțească în ianuarie 1978, la parohia Mocani, comuna Murgești. Apoi a fost preot la parohia Proșca-Năieni, de la 1 aprilie 1981.
Locul în care l-am cunoscut a fost Amaru. Aici a slujit ca preot titular de la 1 decembrie 1991 până la 1 iunie 2021 când a ieșit la pensie, continuând, evident, să meargă la slujbe, alături de fiul dânsului, părintele Florin.
A fost implicat total și în toate cele ale comunității. Om gospodar și foarte activ, m-a impresionat mereu prin fermitatea, dar și amabilitatea sa.
Fie ca Dumnezeu să-l aibă în paza Lui veșnică!
Slujba înmormântării va fi oficiată sâmbătă, de la orele 13.30, la Biserica din Amaru, fiind precedată de oficierea Sfintei Liturghii, după ritualul specific înmormântării preoților.
https://youtube.com/shorts/apC1gEC80cc?feature=share
În anii 1960, un psiholog numit Walter Mischel a efectuat un studiu celebru privind autocontrolul la copii. A pus o bomboană în fața unui copil și i-a spus că poate să o mănânce imediat sau să aștepte 15 minute și să primească o a doua bomboană ca recompensă.
Unii copii nu au putut rezista și au mâncat bomboana imediat, în timp ce alții au reușit să aștepte și să primească a doua bomboană.
Dar partea interesantă este că Mischel i-a urmărit pe copii ani mai târziu și a descoperit că cei care au așteptat pentru a doua bomboană au avut rezultate mai bune în viață, cum ar fi note mai mari la testele SAT și rate mai scăzute de abuz de substanțe.
Acest studiu arată puterea autocontrolului și a gratificării întârziate în atingerea succesului pe termen lung. Deci, data viitoare când te afli în fața unei alegeri tentante, gândește-te la testul bomboanelor și la beneficiile exercitării autocontrolului!
Matei Negoiță
mateinegoita.ro
Mereu am votat răul cel mai mic. Rar am votat cu încredere. Spre exemplu, pe Paleologu l-am votat cu plăcere. Nu mirosea a impostor. Când a venit vorba de partide, am votat cu precauție. Am votat mai mult din dorința unui echilibru, deci răul cel mai mic.
Ei bine, pe vremea când votam răul cel mai mic, reprezentanții răului mai mic erau mai proaspeți și, dacă nu se luptau cu puterea, măcar mimau că o fac.
Alegerile următoare, ori vor fi cum nu au mai fost, or nu vor fi deloc. În momentul de față par a nu mai fi deloc, iar argumentul pentru ca cineva să iasă din casă și să meargă la vot nu există.
Răul cel mai mic nu mai poate fi opțiunea românilor. Personaje care au reprezentat răul cel mare sunt acum în așteptare, pentru ca populația să-i uite și să-i voteze pe motiv că sunt acum răul cel mai mic. Nu mai merge! Nu mai merge așa! Pe de o parte, toți acești politicieni care au schimbat partide și acum stau la cotitură sunt personaje notorii, care reprezintă răul, oricum. Pe de altă parte, sunt politicieni muți, care stau la adăpost sau fac afaceri cu puterea și așteptă ca populația, scârbită de actuala coaliție, să-i mai aleagă și pe ei încă o dată. Așa ceva nu cred că se va mai întâmpla! Țin partidele ocupate, doar!
Deci, răul cel mai … mut, nu va ajunge la putere. Românii nu se vor prezenta la vot și pe baza absenteismului va triumfa în alegeri răul cel mare. Suntem într-un moment de cumpănă a democrației, dacă, până atunci nu se va petrece o minune care să revigoreze speranța românilor, distrusă de membrii aceluiași club, care se rotesc la putere, sub ambele forme ale răului.
Cu ceva ani în urmă am salvat de la topire parte dintr-o ediție completă a scrierilor lui Mihail Sadoveanu. Uriașul cu picioare de lut, a scris nu a stat pe gânduri. Vreo 15 volume cu peste 650 de pagini am așezat pe raft și m-am tot gândit că ocupă locul degeaba.
Evident, am citit din Sadoveanu ceea ce era obligatoriu pentru școală, dar nu mai mult. Nu l-am găsit la vremea aceea atât de plăcut, pentru că era lectură impusă.
L-am luat însă acum din scoarță în scoarță și l-am aflat fascinant. Sadoveanu a fost un mare stilist al limbii noastre.
Pofta de al citi a venit pe fondul saturației cu lecturi de de tot felul și din toate genurile, atât de abundente astăzi. Îmi era dor de ceva de-al meu, de natura în mijlocul căreia am trăit, de limba frumos scrisă. Mi-am satisfăcut aceste plăceri nopți la rând și am înțeles încă o dată de ce Sadoveanu trebuie studiat în școală.
E adevărat, a fost un oportunist politic. A fost primul intelectual care s-a dat cu comuniștii, primind funcții înalte și conservându-și averea. Evident, romanul vieții lui avea și pagini anterioare, precum colaborarea cu Regele Carol al II – lea, dar și cu formule politice precedente. Scrisul însă îl absolvă de toate păcatele pentru că a fost, cu adevărat, un scriitor talentat.
Deci, dacă vă este dor de natură, de bucuria redescoperirii ei, reîntoarceți-vă la Sadoveanu. Eu așa l-am luat la mână, după ce l-am găsit pe Hogaș prea scurt.
Și dacă vreți ceva istorie scrisă în slove frumoase, tot la Sadoveanu este cheia.
Oportunist, mare oportunist, dat talentat. Astăzi, politica este plină de oportuniști total lipsiți de talent, indivizi care ocupă poziții politice similare cu a lui Sadoveanu, dar care abia îngaimă trei vorbe în limba pe care Sadoveanu a făcut-o să sune atât de frumos.
Când îl citești pe Sadoveanu realizezi că incultura nu este o condiție pentru succesul în politică, chiar și în cele mai proaste vremuri.
A greși este omenește, a persista în greșeală e diavolește, spune românul. Am mai scris și eu și mai ales alții despre situația traficului pietonal de la ieșire din Buzău, spre Vadu Pașii. Au luat atitudine oameni ai societății civile, copii care trec zilnic pe acolo, locuitori din Vadu Pașii expuși, la fiecare trecere accidentului, chiar și un politician care a publicat un filmuleț perfect adevărat.
Autoritățile se fac că analizează, că sunt în căutări, că se contrazic una pe alta, că intervin una la alta, iar trecătorii, neavând alt drum de trecere spre oraș, fac o cruce și trec, cu încrederea că doar Dumnezeu îi apară.
Pentru autorități, faptul că pe carosabil trece un câine sau un om, nu are nicio valoare, se pare. Exact acest sentiment îl am când trec pe acolo. Când vine ceva din sens opus și pietonul merge cu spatele, am reflexul de apune mâna la ochi, pentru a nu vedea nenorocirea.
De altfel, nimic nu mai e la locul lui pe la noi, dar acolo, unde vorbim de riscuri majore pentru oameni, nu-s soluții.
Evident, soluții sunt, dar cei care trebuie să le emită și să le aplice, pentru că de aceea îi plătește cetățeanul, bagă capul în nisip și cred că cetățenii sunt un soi de nătângi care care vor face la fel.
Vă implor, domnilor, nu mai jucați jocuri stupide. Construiți acolo un pasaj de trecere urgent. Alții au făcut o autostradă de când discutăm. Până atunci, trimiteți echipaje de poliție să vegheze la siguranța traficului – nu să stea la pândă, să amendeze, ca în alte locuri – ci să ocrotească viețile oamenilor, să le facă coridor uman. Nu uitați, vorbim despre oameni!
Dacă admitem că au și acei trecători dreptul la viață, că și viața lor contează, că viața lor este mai importantă decât scaunele pe care le ocupați, mișcați ceva concret și nu o mai dați din oală în poală.
Dacă nu o veți face, vom strânge noi, cetățenii, bani și materiale, și o vom face și vom plăti și amenzile pe care ni le veți da pentru că dorim să ne salvăm unii de alții.
Înainte de a mă înjura pe mine, pentru ceea ce v-am spus, după obiceiul pe care aveți, voi, cei responsabili, vă spun că e mai simplu să rezolvați, decât să tărăgănați și să așteptați să uite lumea. Acolo oamenii nu uită, pentru că trăiesc spaime în fiecare zi, așa că, fiți pozitivi, gândiți fără patimă, și faceți-vă misiunea pe care v-ați asumat-o când v-ați dorit posturile pe care le ocupați.
Nu vă mai dau numele pentru că chiar nu mai interesează pe nimeni cum vă cheamă, iar după ce nu veți mai fi acolo, oricum nu vă mai știe nimeni, dar atâta vreme cât sunteți, faceți bine celor care vă plătesc.
Important este ca să onorați pozițiile pe care sunteți și să vă faceți treaba, ca exemple de buni cetățeni ce ar trebui să fiți și ca buni administratori ai treburilor publice ce vă lăudați că sunteți. Deci, dovediți că sunteți oameni și nu perseverați în greșeala care a produs deja o nenorocire.
Zi de zi și seară de seară, cu cărucioare, se cară lemn din Crâng. Îi văd, prin Micro 14, pe drumul care duce spre unitățile militare, pe acești sărmani care, lipsiți de cele traiului, în aceste vremuri în care din televizoare curge prosperitate, își fac parte din Crâng și-l bagă pe foc.
A se vedea doar o dovadă: https://youtu.be/4bk2LBZTPJ0
Îi văd eu, îi vedem noi, îi văd și ei, dar ei se fac că nu-i văd. Dacă te-ai așezat pe un o bucată de pământ negru, prin centru, apare câte cineva din blocul cu bulină roșie și cheamă Poliția Locală. Dar pentru Crâng, pentru Crângul nostru, nu sună nimeni și nu doare pe nimeni.
E chel. tot mai chel, ca după o cură agresivă cu chimioterapice. A rezistat milenii, iar de secole ne mândrim cu el, dar nu-i sărim în ajutor.
Ce mai rămâne din Buzău, dacă piere Crângul? Nimic! Pietre, dale și borduri?! Au toți, mai multe, mai bune, mai frumoase. Dar noi avem - încă-l mai avem - Crângul!
De prin secolul XVI a devenit, treptat, parte a perimetrului urban și plămân al orașului. S-a numit, inițial, Crângul Târgului. A rezistat secole, iar acum este cărat la cărucior și furgonetă și zvârlit pe foc. O dată cu el, focul arde amintiri, arde istorii, arde o tradiție.
Ciudat ce se întâmplă! Ciudat și nedrept! El nu poate striga că-l doare, dar noi? Noi care i-am respirat aerul, care i-am bătut aleile, care i-am spus gândurile, suntem muți?
Nu au vină cei care-l cară. Ei sunt niște suflete în nevoie. Însă noi, cei mulți și muți, care-l vedem cum se topește și devine pământ în fața ochilor noștri, suntem vinovați.
Păcat de el și păcat de viitorul acestui oraș. Dacă se usucă de voie bună, e ca un blestem care trebuie rupt. Și dacă totul este premeditat, tot blestem este. Se întâmplă ceva cu noi, tocmai acum când avem nevoie de natură mai mult ca niciodată.
Deci, haideți să fim de partea Crângului nostru, pentru că și el e de partea noastră de atâta amar de vreme. Haideți să-i auzim durerea și să-o ocrotim, că altul nu mai avem!
Am regăsit pe internet un interviu cu părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Răspunsuri scurte, clare, bine fundamentate, uneori necruțătoare. Un bărbat tare. Așa arată un om cu un caracter tare.
Respectivul interviu mi-a amintit de un episod desfășura în Palatul Episcopal de la Buzău. Eram în cabinetul Preasfințitului Antonie Plămădeală, împreună cu părintele vicar Teofil Dumitrescu. Rar îl puteai vedea tulburat pe Episcopul Antonie. Rar de tot. Educația saxonă și politețea desăvârșită nu-i permiteau stări conflictuale sau ieșiri nervoase. Prefera să evite oamenii și situațiile care-l tulburau. Totuși, l-am găsit tulburat, iar motivul era o întâlnire, la penitenciar, cu părintele Calciu. A mers în calitate de reprezentant al Patriarhului Iustin la părintele în închisoare să-l sfătuiască, să-l roage, să depună o cerere de grațiere. Știa ce este detenția, pentru că trecuse prin ea, iar părintele Claciu primise 10 ani cu executare la ultima condamnare, pentru că protestase împotriva regimului Comunist, care urma să demoleze biserica Enei și pentru că ținuse conferințe elevilor seminariști, care nu au fost pe placul regimului. Nu a trebuit mult ca regimul să se răzbune și să-l mai trimită încă o dată în închisoare, mai ales că fusese deja condamnat anterior și executase ani grei de pușcărie, pentru simpatiile legionare. Părintele Episcop a fost al doilea mesager al Patriarhului, care a dorit să-l convingă să depună o cerere de grațiere. Inițial a fost trimis părintele vicar al Patriarhiei, Pârvu, pe care preotul Calciu nici măcar nu l-a primit. Pe Preasfințitul Antonie l-a întâlnit, dar l-a refuzat ferm, motiv pentru care regreta că nu-i poate scurta suferința prin care trecea. Deci, părintele Calciu a refuzat să depună o simplă cerere de grațiere, iar Regimul refuza să-l elibereze altfel, pe motiv pentru că ar fi trebuit să-i elibereze și pe alți condamnați.
A mai făcut cam doi ani de pușcărie după acest moment, până când Ceaușescu a dat un decret de grațiere colectivă. Oricum, preotul Calciu Dumitreasa a fost o piatră tară, atât de tare încât se simțeau intimidați și torționarii în fața sa, iar societatea occidentală fierbea împotriva regimului comunist din România, din cauza detenției sale. Regimul era de acord să-l elibereze și voia să-l expulzeze din țară – ceea ce s-a și întâmplat după eliberare -, însă ar fi vrut să nu facă din proprie inițiativă gestul, ci doar să răspundă solicitării Patriarhiei, iar Patriarhia avea nevoie de solicitarea preotului. Totuși, părintele Calciu a considerat că nu ar fi demn ceea ce face, că este o abdicare de la propriile principii, că nu este vinovat, motiv pentru care nu are de ce să ceară grațierea și nu a cerut-o.
Pe de altă parte, preasfințitul Antonie voia să dezamorseze această stare de conflict între Biserică și autorități, mai ale că, diplomat fiind, cunoștea foarte bine starea de spirit din America, unde a mers să pledeze pentru acordarea Clauzei Națiunilor României, iar detenția părintelui Calciu Dumitreasa reprezenta o dovadă a încălcării libertății religioase.
Părintele a rezistat, iar prin continuarea perioadei de detenție a atras și mai mult atenția la nivel internațional, astfel încât Thatcher, Reagan și alți lideri au cerut eliberarea sa.
https://parintelenegoita.ro/parintele-calciu-mai-tare-decat-piatra/