Vedeți ce impact are reacția mulțimii?

 

paulnegoita.ro: 

Citeam în Epoch Times România că Videoclipul oficial al ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, 2024, a fost șters pe contul oficial: https://epochtimes-romania.com/news/videoclipul-oficial-al-ceremoniei-de-deschidere-paris-2024-a-fost-sters-de-pe-contul-jocurilor-olimpice—358543?fbclid=IwY2xjawEURYNleHRuA2FlbQIxMQABHQFa7kC0-xwLn3J5Z_726JuyaIVetXHIqkh74G8qH5Nx_9T7f31sRshsfA_aem_YRW5fFWEnUtYcbtrZcMNOw

Propaganda de stânga a făcut ravagii. Societatea este în cădere. Vă amintiți ce s-a întâmplat la Eurovizion? Distrugerea artei! Și nu a fost mare lucru pe lângă blasfemia de la Jocurile Olimpice, unde a fost călcat în picioare, sub pretext artistic, unul dintre cele mai importante simboluri ale Creștinismului, Cina cea de Taină. De ce a trebuit că în fața a milioane de creștini să apară o așa mizerie? Ce a fost în mintea acelor oameni? Oricum, evenimentul e considerat de cea mai proastă calitate din istoria Jocurilor Olimpice.

Reacția oamenilor a fost dură, în timp ce reacția instituțiilor a fost mută. Oligarhia administrativă formată din funcționari și reprezentați de instituții nu se deranjează reciproc, pentru că împart același fonduri publice. De aceea tac. Însă populația nu a tăcut. A reacționat. A spus că este mult prea mult! A pus Stop!

Vedeți câtă putere aveți și avem oameni buni! Nu se poate juca nimeni cu mințile noastre dacă ne apărăm interesul. Ei. cei care ne calcă pe capete și încearcă să ne dezbine au doar interese proprii sau de grup. Pentru ei morala și interesul mulțimii nu există. Există doar orgoliul propriu, interesul financiar și ideile lor singulare.  Dar oamenii au puterea și, dacă nu le este distrusă educația, reacționează. Dar tocmai la distrugerea educației s-a încercat să se lucreze la Paris …

Și tocmai la Paris și în Franța unde atunci când au fost atacate simboluri ale lumii musulmane s-au petrecut crime. Însă cretinii sunt toleranți.

În fine, puterea este la cei mulți! Aveți și de data aceasta dovada!

 

Citiți mai departe »

Acum am înțeles cel mai bine ....

 Am văzut mii de români la meciurile României. Mulți dintre ei locuiesc și muncesc în străinătate. Sunt deja la a doua și pregătesc a treia generație. Știu că le-a fost greu să ajungă la statutul pe care-i au astăzi.

Mii de copiii au rămas acasă. unii s-au ratat. Alții nu au reușit niciodată să-și mai refacă relația cu părinții. Un preț greu plătit de românii care au plecat peste hotare. Preț greu și mult curaj.

De ceva ani colaborăm cu nepalezi. Unii se plâng de ei, considerând-i leneși sau că i-au abandonat după ce au cheltuit bani buni cu alegerea lor. Noi am avut noroc. I-am ajutat să se integreze. Soț – soție, le-a fost, pare-se, ușor. Acum vor să-și aducă și copiii, demers destul de complicat, având în vedere refuzul constant pentru acordarea vizei.  Un nivel bun de limbă engleză a facilitat comunicarea. și înțelegerea sarcinilor de serviciu. Crizele au fost puține.

Binda și Subas în la sosirea în noua lor casă.

Am mai încercat încă o dată, la rugămintea lor, cu o rudă de-a lor. Abia acum am înțeles cât de greu le-a fost românilor noștri….

Un migrant cu copii acasă, fără instrument lingvistic, fără pregătire, foarte departe cultural de noi, e un om greu încercat.

Cei veniți la noi au șansa că noi, românii, nu avem pic de rasism, însă e tare greu să nu înțelegi nimic din ceea ce se vorbește, din ceea ce se întâmplă …..

De aceea un preot într-o biserică occidentală îndemna la rugăciune și sprijin pentru migranți

Avem prieteni plecați și mai ales foști elevi de la Sanitară, care lucrează în afară. Unora le știu povestea, iar cei care au plecat cu diploma de asistent medical au avut un drum mai ușor. însă, indiferent cât de ușor pare că le-a fost calea, oamenii aceștia sunt niște învingători. Să te lupți cu necunoscutul. cu dorul de casă, cu dorul de copii, poate și cu condițiile precare de locuit, ceea ce nu este cazul la noi.

Mă uit în ochii acestui ultim venit și am un sentiment de neputință pentru că nu pot grăbi adaptarea sau întoarcerea.

Au plecat și ei spre o lume mai bună – sau, spre o lume mai prosperă –  și sunt de înțeles. Însă sacrificiile sunt enorme și, din păcate, foarte mulți români, mare parte dintre rudele mele. au trecut prin același șoc și au învins.

Bravo, oameni puternici! Păcat că a trebuit să treceți prin acest șoc!

paulnegoita.ro 
Citiți mai departe »

Tot plouă de la Sfântul Ilie ....


 

Ce străini de lume și de normal am ajuns să fim. Călcăm de parcă am trece Dunărea deși e doar un firicel de apă pe trotuar. Fugim și ne adăpostim repede să nu ne topească câteva picături, deși ploaia care cade e caldă de parcă e luată din Mediterană.

Ca anul acesta nu a fost niciodată secetă și nici arșiță. Cineva îmi spunea: Trec pe calendar anul! Nu am făcut nimic în grădină! De când mă știu nu a fost așa! Și omul se știa de peste 80 de ani …

Am mers plin ploaie. Îmi era dor de ploaie. Dar caldă, prea caldă! Nici ploaia nu mai răcorește pământul ….

Ce viață nebună trăim. Ieșim dimineața ca fulgerul pe ușă. Urcăm în mașină și plecăm câțiva metri în trombă, pentru a ne bloca la primul colț al orașului nostru organizat obtuz. Acolo începem să claxonăm sau să suportăm claxoane, sau șicane. Ne înjurăm de parcă celălalt sau doar celălalt e vinovat. Și nici tu, nici eu, nici el nu suntem vinovați cu adevărat. Suntem doar prea puțini atenți la realitate care ne înconjoară și o lăsăm de capul ei, mințindu-ne ca locul în care trăim a devenit frumos,….

Ce diferență între zbuciumul nostru zadarnic și viața celor dinaintea noastră. Ei priveau dimineața prima dată cerul. Îl citeau. Știau la ce loc merg în ziua respectivă, în funcție de ce le zicea cerul. De Sfântul Ilie se așteptau la tunete și ploaie. Nu deschideau televizorul să le spună Buzu vremea și nici nu primeau pe telefon Ro Alert. Și, cu toate acestea, trăiau. Trăiau frumos, trăiau înțelept, trăiau liberi.

În fine, trăim și noi cum putem, cu ochii la pantofi să nu ne udăm, arși de zidurile de beton care ne coc noaptea, cu ochii în ecrane să vedem de e cald sau plouă, cu epiderma acoperită cu creme de protecție cu protecție cât mai mare, blocați între tablele mașinilor, cu ochii umbriți de lentile negre.

Acum și dacă vrei să ridici dimineața ochii spre cer, așa cum făceau cei dinaintea noastră, nu-i vezi albastru ci mii de cabluri, nu-i vezi orizontul ci zeci de blocuri.

Ce păcat că am pierdut înaltul cerului și știința de a-l citi, libertatea de a ne mișca fără să ne spună Ro Alert dacă e bine sau nu, voia bună a celor care plecau la treabă cântând, nu .claxonând ….

paulenegoita.ro 

Citiți mai departe »