Se povestește de către Plutarh că nici în antichitate
relația oamenilor cu banii nu era una prea tihnită. Formele de corupție diverse
au creat discrepanțe majore în societate. În așa condiții, reforma legislativă
devenea un joc copilăresc, o inutilitate. Legea se putea exprima cu voce egală
în fața tuturor. Forța politică și cea financiară transformaseră legea în
bariera despre care s-a spus că rămâne o piedică doar pentru nătărăii, cățeii
și dulăii trecând pe deasupra sau pe dedesubt…
Ei bine, Lycurg, ajuns conducător peste spartani, a căutat
să limiteze puterea celor care din politică făceau bani, iar apoi îi reinvesteau
în politică pentru și mai mulți bani. Se spune că mai întâi a scos în afara
legii toate monezile de aur și de argint orânduind să se folosească doar monede
de fier. Acesteia însă i-a dat valoare mică financiară, și mare greutate
fizică. Pentru a fi beneficiarul unei astfel de monede cetățeanul trebuia să
aibă o cameră mare unde să o depoziteze și un car cu boi să o transporte.
Consfințindu-se această lege multe soiuri de rele au
dispărut din Sparta, spune Plutarh. Cine s-ar mai fi gândit să fure, să
mituiască sau să prade ceea ce nu se putea ascunde?
Oare or fi fost și atunci unii care ascundeau monedele prin
cimitire așa cum ascundeau alții din zilele noastre tablouri? Istoria
povestește nimic despre asemenea cazuri, lăsând să se înțeleagă că cei corupți
sau hoți nu au avut viață prea bună în vremea lui Lycurg.
PIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu