Nu m-am gândit vreodată că la 100 de ani de la Marea Unire, la momentul rotund al împlinire, la o distanța suficientă pentru a putea simți coeziunea, evoluția și maturizarea noastră ca popor, este posibil ca țara să ajungă atât de divizată.
Cum este posibil ca acest neam condus altă dată de un Carol, un Ferdinand, un Iorga, un Goga, un Brătianu… și câte alte nume ale unor personalități ilustre… să încapă pe mâna unor derbedei care se luptă cu limba română și sunt mereu învinși?!
Cum este posibil ca tot felul de indivizi, cu carnete de muncă acoperite pe la serviciile secrete să calce cu picioarele lor murdare pe locul unde strămoșii neamului și-au vărsat sângele, și-au dat ultima suflare, au murit cu ochii spre Cer, în mocirla câmpului de bătălie, sperând că jertfa lor va aduce mai binele celor care vor rămâne pe acest pământ să se bucure de viață!?
Cum este posibil ca Biserica, singura entitate care a pomenit eroii neamului și a dat valoare simbolică momentului, așa cum făcea însuși Ștefan cel Mare în bucuria sau tristețea luptelor purtate, să fie în așa hal jignită de tot felul de apucați, ce încearcă să pună semnul egal între instituțiile politice ale statului, conduse de cei aleși și o instituție care, la bine sau la greu, a ținut steagul sus, păstrând limba și unitatea acestui popor, asumându-și identitatea românească ca pe un dat divin?!
Cum este posibil să trăim asemenea vremuri.....
Nu trebuie și nu avem voie să uităm! Marea Unire stă pe jertfa celor care au căzut la câmpul de luptă! Stă pe conștiința națională și iubirea de patrie a celor care au dorit binele neamului!
Din păcate, la 100 de ani putem avea o sută de tristeți. România, bucată cu bucată, județ cu județ s-a predat în mâna unor mâini murdare și vândute.
A ajuns la cheremul unor minți bolnave și conștiințe strâmbe.
Dacă România nu se scutură de mizeria ce-i stă în ceafă, orizontul următorului centenar nu există. Strămoșii noștri au avut curajul să înfrunte dușmanul pe câmpul de luptă! Oare noi, noi cei de astăzi, să nu fim în stare să izgonim de pe niște scaune impostorii care au înveninat țara, care i-au răpit speranța și i-au supt seva?!
Haideți, fraților, ca la ceas de Centenar să ne legăm cu promisiunea de a regăsi România din noi. Avem modele demne la care să ne raportăm în alegerile noastre. Merităm și merită înaintașii și urmașii noștri mai mult decât a dat până acum generația noastră României!
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu