Cel mai mare privilegiu al unui profesionist este să-și
poată exercita în mod liber profesia. Cum a devenit libertatea profesională un
privilegiul și nu un fapt de la sine-înțeles? Din păcate, piața dictează, chiar
și acolo unde regulile comerțului, trebuie să funcționeze adiacent, nu frontal.
Unul dintre domeniile răvășite de comerțul sălbatic este cel cu medicamente.
Activitatea de comerț cu medicamente este o junglă, în care, dozajul dintre regulile
pieței și intervenția profesioniștilor este aproape inexistent. Interesul
comercial subjugă pe zice ce trece dreptul la libertate profesională a celor
care lucrează în farmacii, iar cel mai afectat este farmacistul, și, evident,
odată cu el pacientul.
Da, fiecare poate deveni din pacient victimă, atunci când
practicile din anumite farmacii sunt doar comerciale, când pacientul nu este
decât un consumator, iar farmacistul este evaluat profesional după numărul de produse vândute sau după suma de pe
bonul de casă. Este crunt să știi că, ajuns de nevoie în farmacie, împins de o
reclamă agresivă, poți fi ținta unui proces de vânzare și nu a unui act
terapeutic. Medicamentele nu sunt, totuși, produse de larg consum, care pot fi
împinse spre gura clientului, dator să facă industria să trăiască. Înghițirea
aiurea de medicamente are rezultate deloc cuminți.
Am văzut, de cu ceva zile în urmă că s-a mai intervenit, pe
ici, pe acolo, la legea farmaciei. Intervenții utile, dar care nu modifică
fondul problemei. Farmacia rămâne, sau chiar se profilează ca un magazin de
medicamente. Fondul chestiunii este ne atins, iar farmacistul, în calitatea lui
de profesionist va deveni tot mai afectat de izul comercial a domeniului.
A fost o mare eroare includerea farmaciilor în lista
societăților comerciale. Este un comerț specific, este o artă, nu este o
vânzare oarecare. Oricât de bună ar fi piața concurențială în alte domenii, în
cel farmaceutic are efect nociv. E greu să-ți imaginezi cum pacientul aflat în
față, devine o sumă de bonuri, un pretext de vânzare și nu o persoană care să
fi evaluată după nevoia lui reală. Dacă salariul unui farmacist este
condiționat de cât vinde, cum mai poate fi vorba de demnitate profesională?!
Dacă joacă permanent cu Florin Piersic în Castravetele
și ori ce ar dori pacientul, îi dă tot ceea ce managementul îi spune în
cască – sau, mai exact, pe ecranul din față -, ce fel de socoteală corectă are
cu profesia?
România este un paradis al acestui tip de activitate.
Comerțul omoară profesia. De aceea, în țări precum Germania, numărul de unități
farmaceutice deținute de o companie este între una și patru. Acolo legea ține
cu pacientul. Aici nu. Chiar dacă, cineva ar putea crede că goana după prețuri
mici este satisfăcută pe o piață ca a noastră, se înșală. Nu prețul poate face
diferența, ci calitatea și libertatea celui din față, a profesionistului, care
în mod liber, fără evaluări comerciale, face, cu adevărat un act medical.
Dacă în alte ramuri comerciale contează cantitatea, în
farmacie cantitatea ucide, iar un comerț agresiv nu este favorabil pacienților,
ci distructiv. Aici chiar trebuie să pleci cu ce îți trebuie și cu cât îți
trebuie. Orice altceva, impus de sistemele puse la punct ale unei farmacii
comerciale, doar comerciale, este un atac la sănătate.
În concluzie, pe lângă ajustări colaterale ale legii
farmaciei, poate, cineva, un om, un guvern, un parlament, va avea curajul să
intervină și să refacă dozajul între actul comercial și cel profesional.
Farmacia sănătoasă are vădite elemente comerciale, dar doar în subsidiar. În
farmacie are lor un act medical, supus unor norme etice. Nu este iarmaroc. De
aceea, sistemul trebuie reformat și temperat. Altfel, farmacistul va deveni o
rara avis –anul trecut nici nu s-au completat locurile la facultatea din
București -, iar pacientul, un client ce va fi îndesat de reclamă de produse la promoție și care, în loc să se facă
sănătos va înghiți vrute și nevrute, pentru că, undeva, sus, o strategie
comercială anulează dreptul farmacistului la libertate profesională și-l
constrânge sau încântă să vândă ceea s-a negociat nu ceea ce îi trebuie
pacientului. Lucrurile sunt împinse atât de departe prin dispariția farmaciilor
de cartier și transformarea lor în lanțuri comerciale cu specific medical,
încât nu este ignorat doar pacientul ca individualitate, punându-se accent pe
boală, este eludat actul medical în scopuri aproape exclusiv comerciale.
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu