Împărțirea Bisericii




Încă din vechime bisericile erau constituite din trei părți:

1.      Pronaosul sau tinda

2.      Naosul sau partea de mijloc a bisericii, acolo unde stau credincioșii

3.      Altarul

La anumite biserici există și un pridvor deschis, sprijinit pe mai multe coloane sau stâlpi. Uneori, în anumite ctitorii de familie, mai există și o cameră a mormintelor.

Biserica a fost prefigurată în această formă de către Cortul Sfânt, așa cum ne dă mărturie cartea Ieșire, cap. 35-38. Dumnezeu a poruncit lui Moise, încă de pe când era pe muntele Sinai, să facă acest Cort pentru a fi casă de rugăciune pentru vremea rătăcirii prin pustiu a poporului evreu. Mai târziu, Solomon a preschimbat construcția mobilă în Templu, ca semn al așezării iudeilor și ca centru de spirit și unitate a lor, la Ierusalim.

Templul din Ierusalim era așezat în mijlocul unei curți dreptunghiulare, fiind alcătuit din Sfânta Sfintelor, Sfânta și Curtea.

Sfânta Sfintelor corespunde cu Altarul, Sfânta cu naosul, iar Curtea cu pronaosul și pridvorul.

Deosebirea consta în faptul că Sfânta Sfintelor era amplasată spre apus, iar Sfântul Altar este întotdeauna așezat spre răsărit. De asemenea, în ceea ce privește accesul, în Sfânta Sfintelor nu intra decât arhiereul, a ziua Împăcării, iar în Altar intră preoții ori de câte ori oficiază.

Conform unei prevederi canonice – canonul 69 al Sinodului VI (691) – nu este iertat nimănui dintre laici să intre în Altar; aceasta nu este însă oprit stăpânirii și autorității Împărătești, când ar dori să aducă daruri Creatorului, după o tradiție foarte veche.

În practică, femeile nu au niciodată acces, paracliserul și dascălul întră pentru a ajuta preotul slujitor, iar ceilalți bărbați pot intra cu binecuvântarea slujitorului.

De asemenea, creștinii stau în naos, în timp ce evreilor nu li se permitea intrarea decât în curtea Templului. Cuvintele Sfântului Apostol Petru sunt un argument pentru dreptul obținut de către cei botezați în Domnul: voi sunteți neam ales, preoție împărătească, seminție sfântă, poporul înnoirii (I Petru, II, 9). De altfel, trecuta umbra legii și darul a venit.

Așadar, Biserica a fost preînchipuită de către Cortul Sfânt și Templul din Ierusalim, având totuși o împărțire și utilizare diferită, reprezentând, după cuvintele Fericitului Augustin o pregustare a Raiului: Cele patru râuri ale paradisului sunt cele patru Evanghelii, pomii cei roditori sunt sfinții, iar fructele pomilor sunt faptele sfinților. Pomul vieții este însuși Hristos, pomul cunoștinței binelui și răului reprezintă libertatea voinței…


                                                                                       Paul Iulius Negoiță

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu