Copiii lemnului

 

Pe Valea Buzăului, printre mașinile oricum incomodate de cele câteva intervenții care se fac la drumul care leagă Buzăul de Brașov, făceau slalom câțiva copiii, înhămați la trei cărucioare, unul de butelii, aranjat cu scoarțe, și două mai ingenios improvizate, din lăzi pe roți. Își duceau valoroasa captură spre casă.

Dacă priviți în dreapta Văii Buzăului, pe firul ascendent, vedeți că și aici drujbele au făcut prăpăd. În față au fost lăsați câțiva fagi, în spate au fost toți puși la pământ. Cresc de zeci de ani. Cel puțin eu îi știu dintotdeauna. Le-a venit rândul. Au fost doborâți. Dealurile au fost lăsate golașe, iar de acum va fi nevoie de încă jumătate de secol, poate și mai bine, ca ceea ce am văzut noi când eram copii, să mai fie vreodată, dacă va mai fi…

Nu a au fost exploatați arborii uscați, nici doar cei bătrâni. S-a ras de-a rândul.

Din dealurile dezvelite s-au prăvălit și cei câțiva copii, care duceau în cărucioarele lor, una sau două nopți mai calde.

Zdrențuroși și murdari, și-au luat și ei un ciot din pădurea care i-a încălzit până atunci, în mod firesc. Cu siguranță, ei au tratat-o ca pe a lor. Au luat spinări de lemne și până acum. Dar au adunat ceea ce copacii lepădau. Nu cred că s-au pus cu drujba pe biata pădure. Acum însă îi simțeai că duc trofeul unei revanșe, nu doar o sursă de foc. Se luptau în felul lor să li se i-a totul.

Treceau speriați printre mașini. Probabil erau așteptați acasă de părinții care s-au gândit că lor nu li se poate întâmpla nimic, în cazul în care Poliția i-ar fi oprit cu marfa de …contrabandă. Deși…nu putem fi siguri, având în vedere că adesea în țară tirul trecea în voie, în timp ce căruțele au ajuns pe la secțiile de poliție. Păi, cum nu?! Tăierile ilegale trebuiau oprite!

Suntem departe, departe de tot de lumea civilizată, atâta vreme cât există această discrepanță imensă intre cei care ne exploatează resursele, la înțelegere cu cei de sus ai noștri, și acești copiii, care, asemenea unor animale de tracțiune ciugulesc din resturile care rămân după ce resursele sunt valorificate de  lumea bogată, pentru a putea ca mâine să-și simtă mânuțele când se vor trezi …

Ei mâine se vor trezi mai calzi, dar oare noi când ne vom trezi să vedem ceea ce se întâmpla la noi și cu noi?

 Paul Negoiță