Campanie mare, mult prea mare pentru locuitorii Buzăului, preocupați de suficiente lipsuri curente, care țin de costurile vieții și confortul urban, destule rezolvabile administrativ. Campanie de unire cu Ținteștiul.
La rândul lor, ținteștenii ar dori să se cheme orășeni, dar ceva îi ține în matca lor de normalitate. E greu să paști vaca printre blocuri, iar unii de acolo au rămas în sat pentru că agricultura le este meseria.
Dacă-i privești pe cei doi participanți la acest compromis matrimonial-administrativ propus, nu se potrivesc deloc. Sau poate o fi potriveală, dar nu o văd eu. Este cineva care susține cât poate de tare că nimic nu e mai la locul lui pe lumea aceasta decât frăția între cele două popoare, cel de pe Buzău și cel mai aproape de Călmățui. Este invocată o dragoste și mai ales un interes atât de mare încât fără căsătorie rapidă Buzăul s-ar prăpădi de dor și jale, iar dacă până acum nu a devenit orașul care trebuie să fie s-a întâmplat deoarece nu a realizat că doar Ținteșiul, situat la mai multe aruncături de băț decât un Mărăcinei, spre exemplu, îl poate face mare și bogat.
Presă e plină de argumentul acesta. Se anunță năvală mare de investitori și binevoitori care deja au pregătite darurile de nuntă. Totul este ca poporul de pe fiecare parte a linei ferate să participe la Referendumul de unire și treaba e ca și făcută, viitorul aici devine unic și sigur.
Nașul mare este Constantin Toma, rudă cu mireasa săracă din Țintești, dar la chimir cu banii buzoienilor, care tocmai au fost pedepsiți după ultimul vot cu o creștere a impozitelor și cu o colectare riguroasă banilor de la cei care au avut înființate societăți comerciale în propriile case, colectare cu penalități destabilizante pe ultimii 5 ani.
Ca o locomotivă cu aburi, Constantin Toma pufăie doar a unire. Voci destule spun că nu prea are rost. Că nici cei din Țintești – de la cel mare, din capul satului, la cel mic-, nu prea vor. Că dacă era să fie bine pentru oraș, era altă comună, care punea și ea ceva pe masă, nu Ținteștiul. Celelalte localități din jurul Buzăului s-au urbanizat natural. Unele s-au dezvoltat și din cauza evoluției proaste a lucrurilor în oraș, Ținteștiul nu a dat deloc semne că se vrea altceva.
Preocupat de obiectivul personal, Toma câștigă premiu după premiu, toate pe hârtie, evident. Toate puse la tablourile de onoare pe ziarele asociate campaniei. Dai un ban, dar stai în față, nu?!
Argumentele unirii cu Ținteștiul sunt fragile și mai mult îi creează o problemă de imagine primarului. Locuri de muncă bine plătite, locuințe pentru tineri, investiții economice, sunt ceea ce lipsește, printre altele Buzăului și trebuiau create până acum, ca doar așa fuse vorba între ales și alegători. Buzăul asta mic – fără Țintești – putea să le facă și trebuia să le facă. Din păcate s-a revizuit totul, dar nu s-a schimbat nimic în viața cotidiană a buzoienilor. Pretențiile că suntem și noi cu marii jucători urbani sunt carageliene. Sunt bune de povestit cu o navetă de bere în față, cu ochii la locomotivă, dacă se reface bodega lui Nenea Iancu din fața Gării. De acolo, de la balconul scriitorului născut la Haimanale, peste gară și Zona Industrială, dacă ai ochi buni și e cer senin, poți vedea în zare Țintețiul și îmi e teamă că doar Ținteștiul, că binele promis….va mai avea rapel.
Primarul Toma a acoperit totuși tot cu ideea lui. E pretutindeni. E insistent până la refuz. Ai lui, din zona roșie, nu se aud. Nu se văd. Așteaptă, probabil, doar aplauze la final, dacă nunta iese bine.
În acest spațiu în care doar din avion nu a presărat prafuri de unire Toma, au fost și câteva intervenții ale opoziției. Pe ici colo solide, dar abia șoptite. Am ascultat multe discursuri firave, timide, de domnițe scoase prima dată la horă. Imposibil de ajuns în Trompa lui Eustachio a buzoienilor. Ușor de acoperit de famfara trompetelor primarului. Nu are primarul 80% credibilitate, așa cum afirmă, dar are decibeli și-i zice de dimineața până seara la același refren, iar responsabilii cu ecoul preiau și distribuie de vuiește orașul și țara.
Nu știu cât de tare îl doare această alipire a comunei lui natale de Buzău le dl Toma, dar se pare că rău. E mai activ decât în campania electorală.
Nici în campanie nu s-a dovedit neiscusit. Cum U SR -ul la Europarlamentare a câștigat pe Buzău, și-a machiat binișor echipa, pentru a nu veni în fața electoratului cu roșul acela de pe-sedist. A pus în față câțiva tineri și tinere. S-au îmbrăcat în tricouri albastre. A jucat-o bine, astupând fereastra aceea prin care se vedea Ciolacu, personaj cu care pe Toma nu-l poți compara, pentru că-i este superior.
În fine, rămâne de văzut ce va fi la referendum. Sunt destui care-l vor căzut. Experiența anterioară cu Sărata Monteoru, propunere mult mai bine argumentată, a căzut.
Primarul este uzurpat și din interior, chiar din anturajul primarului. Postează ei pe paginile personale de facebook cum le cere șeful, dar pe la colțuri spun că și-ar dori să nu-i facă pe plac. Nu se gândesc la binele comun, la argumente sau contraargumente când fac afirmații. Pur și simplu sunt roși de invidie sau gândesc că un nu se vor mai înțelege deloc cu primarul dacă va avea un nou succes.
Totuși, marea problemă va fi dacă referendumul va trece. Va fi o a doua mare încurcătură a vieții lui Toma. Mai mare decât prima, din privat. E totuși comuna natală și orice tip de activitate va fi interpretată ca interes personal direct și va fi reclamată ca atare.
Problema grea pentru primar nu este doar faptul că același buget, aceeași marmeladă, aceiași bani vor fi întinși pe o bucată de pâine dublă. E treaba buzoienilor aceasta. Problema va fi speculată teribil politic și juridic.
Evaluările sunt greșite și sub raport imobiliar. Buzăul e îmbătrânit. Sunt în jur localități care au devenit atractive.
Nu se va crea un aur imobiliar acolo, în aceea sărătură de la capăt de Bărăgan. E peste mână. Autostrada care trece pe acolo nu aduce avantaje. Trece și atât. Nu va avea bretea de intrare, așa cum nu va avea nici la Bobocu.
Problema cea mai mare dacă, prin minune, va trece acel referendum va fi că-l îngroapă pe Constantin Toma cu carieră cu tot. Și nu este o purtare de grijă, deși am avut acțiuni ale primarului pe care le-am apreciat în trecut. Să zicem, pentru moment, este o supoziție a mea, care nu sunt atât de priceput la politică.
Amintiți-vă ca au fost primari care pentru faptul că au asfaltat ulița până la casa soacrei sau până în fața porții proprii, au pierit.
Să nu mai vorbim despre faptul că deja costurile din bugetul local pentru organizarea și promovarea Referendumului au început să curgă și chiar dacă nu va trece fiecare ban cheltuit îl va înghioldi pe Constantin Toma de acum înainte. Când e vorba de investiții, mulți văd, puțin pricep din ce s-a cheltuit, în cazul de față însă ….
Pentru Constantin Toma referendumul acesta este cu bucluc, nu un prilej de făcut bani și istorie. Nici pentru cele două localități nu e nuntă cu dar, ci cu datorii pe viață, mirii rămânând uniți doar în acte. În fapt va sta fiecare la casa lui.
Probabil nimeni nu i-a spune primarului că a evaluat greșit totul. Sigur, nici nu are prea multă răbdare să asculte, călare fiind pe un succes electoral la ultimele alegeri și pe ideea că făcând din Buzău un șantier perpetuu e apreciat. Totuși este inevitabil să nu-ți încurci singur treburile atunci când pari mult prea interesat de un obiectiv legat de tine și de familia ta. Dacă nu se năștea la Țintești mai era cum mai era…
Deci, cine nu-l dorește pe Toma poate merge la vot.
Paul Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu