Pare de prisos să ne reamintim că familia este importantă
pentru fiecare dintre noi și totuși nu este. Familia sănătos constituită,
naturală, binecuvântată, are dușmanii ei. Trăim din ce în ce mai complicat și
mai instabil. Familia înseamnă așezare, dar cine ne dorește liniștiți și
așezați? Familia înseamnă echilibru, dar cine ne dorește echilibrați? Familia
înseamnă fericire, dar cine ar putea să se preocupe de fericirea noastră mai
mult decât noi? Familia însemnă binecuvântare, și toți dorim să fim binecuvântați.
Dezbinarea familiilor creează drame și destine mutilate,
afectând mai cu seamă copiii. Statisticile de oriunde sunt grăitoare. Copiii
proveniți din familii dezorganizate se luptă cu mul mai multe vicii, trăind
frustrări, nesiguranțe și suferințe care-i marchează întreaga viață. De aceea, primul
gând al celor care sunt în impas și poartă pe umeri responsabilitatea copiilor
este să găsească căi de salvare a celui mai frumos și sincer edificiu. Pentru
copii merită totul depășit!
Familiile în picaj generează boli, nevroze, beție,
narcomanie. Este dureros să vezi cum oamenii se ceartă pentru lucruri minore,
cum uită bucuria întâlnirii și miracolul dragostei care i-a unit. Oricât de
grea ar fi viața, ea nu devine mai ușoară atunci când oamenii nu se înțeleg.
Nemulțumirile vieții produc efecte de ne admis în familie. În loc să crească
forța luptei și unitatea, apare iritabilitatea și tendința răzbunării pe cel de
lângă tine, care nu are nicio vină. În același timp, susținerea reciprocă a
soților este vitală. Copiii vor învăța să facă asemenea. Luptele intestine pe
forme de supremație în cadrul familiei sunt o nerozie. Șubrezesc fundația unei
vieți care poate da rod dulce.
De ce o familie primește binecuvântare religioasă prin taina
cununiei? Ajutorul lui Dumnezeu este nu poate fi substituit în viața unei
familii. Doar pășind înaintea lui Dumnezeu și iubindu-se unul pe altul doi soți
pot să devină unul singur.
Sfântul Apostol Pavel compară legătura dintre doi soți cu
aceea dintre Hristos și Biserică, iar Sfântul Clement al Alexandrei numește
familia casa Domnului.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în tonalitate similară, o numește
mica biserică, iar Sfântul Teofan Zăvorâtul scrie că o familie își rânduiește
bunăstarea exterioară pentru cea lăuntrică.
Sunt și alte multe argumente care vin în sprijinul legăturii
sacre dintre soț și soție, din cadrul familie. Nu trebuie uitat însă că fără o
legătură curată și frumoasă, în răbdare, îngăduință și iertare, cu ajutor și
susținere reciprocă, omul merge prin umbre și chin. Nu este de ajuns zilei
răutatea ei ca să mai existe neînțelegeri și suferințe în locul care trebuie să
fie cel mai cald, familia?!
De aceea, copiii crescuți în familii sănătoase vor respira
aerul bucuriei și, la rândul lor vor construi un mediu asemănător celui în care
au fost educați. De aceea familia va rezista, indiferent cât de dure ar fi
loviturile unei societăți care, din ce în ce mai des, încearcă să experimenteze
pe seama fericirii, păcii și bucuriei noastre și a copiilor noștri.
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu