Postul în general, iar Postul cel mare în special, perioadă
ce premerge marele praznic al Învierii este o încercare a voinței, nu mai puțin
importantă decât porunca dată primilor oameni în Rai. Adam și Eva au călcat
postul. Nu din neputință trupească, așa cum este îngăduit a nu posti copiilor,
bătrânilor și bolnavilor, ci din lăcomie, din poftă păcătoasă.
De ce ni se cere să ținem post? Pentru a ne bucur la Paște!
Cine nu postește din neglijență, din nepăsare, sau fără un alt motiv nu simte
mare bucurie la Paște. Nu se simte pregătit, nu se simte demn, nu găsește
același gust al bucatelor și al mesei de Paște. Este acolo, dar nu simte ceea
ce un om ostenit, care a luptat pentru cunună, simte atunci când învinge, iar
aici nu este vorba de o victorie oarecare, ci de o luptă cu noi înșine. Purtăm
cu tărie tot felul de dueluri cu cei din jur, în vrem răpuși, ne vrem
învingători asupra lor. Nicio victorie de acest fel nu este mai frumoasă și
nici mai grea decât cea împotriva noastră. Dacă vrem să-i stăpânim pe ceilalți
și reușim poate fi ceva, dacă, însă, ne vom înfrâna pe noi cu siguranță vom fi
marii stăpâni ai lumii. Dăm lecții celor din jur, le cerem anumite atitudini,
suntem severi cu ei. Pe noi ne cruțăm și greșim. Postul este cea mai frumoasă
provocare. Este lupta cu noi înșine, care ne poate aduce cea mai frumoasă victorie.
Profetul Zaharia zice: De veți posti sau
veți plânge, oare mie le veți face? De aceea, cine postește se bucură
altfel în ziua sărbătorii, simte o mulțumire pe care altfel nu o poate avea.
Toate cele din jurul nostru postesc. Florile, vietățile, au
momente în calendar când trăiesc altfel, mai sumar, decât înainte. Omul, însă,
este liber și doar prin voie liberă se poate însoți la gândul postului. Aici
este frumusețea vieții. Să ai tot ce-ți trebuie, chiar ce-ți dorești și să
porți lăsa toate la o parte pentru sufletul tău și pentru Dumnezeu. În lumea
abundenței, postul este un mijloc, un exercițiu de păstrare a sănătății
sufletești și trupești. Dacă poți face acest mic sacrificiu, cu siguranță ai
voința să duci la capăt lucruri mult mai mari. Dacă nu…
Așadar, să postim postul bun al înțelepciunii, al
cumpătării, al dragostei de semeni, al rugăciunii, al păcii și Domnul cel
Înviat ne va da mare bucurie!
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu