România trece în acest an prin cel mai urât moment istoric. Nu e război, dar se moare ca pe front. Nu e comunism, dar să minte ca pe vremea bolșevicilor.
S-a procopsit biata țară cu o șleahtă de ticăloși în politică, încât românii sunt mai derutați ca niciodată.
Au intrat în politică oameni fără cariere, fără morală, total dependenți de banii obținuți din această activitate tot mai toxică pentru societate.
Evident, cei de mai sus, incapabili să construiască ceva demolează și manipulează. Românii mor pe capete pentru că ajung pe mâna unui sistem de sănătate haotic și pentru că politicienii au acaparat dezbaterea pe teme medicale.
Disperarea după voturi și dorința de a crea ură împotriva adversarilor îi face pe politicieni să speculeze criza sanitară prin care trecem și să încerce salturi în sondaje. Cât de ticălos poți fi să calci peste cadavre, pentru a încerca să iei voturi?! Cât de iresponsabil să fii să te pronunți pe teme pe care nu le cunoști?!
Nu s-a întâmplat niciodată în istorie ca niște neinstruiți să vorbească pe teme medicale. Niciodată!
Doctorul, după jumătate de viață petrecută în școală, era singurul care avea o opinie și aceasta la nivelul lui de competență și la specializarea lui.
Astăzi e un haos. Politicienii se exprimă despre tot și toate și am ajuns să numărăm morții cu sutele și miile, pentru că românii nu mai au încredere în nimic. Odată ajunsă pe mâna unui politician o temă, credibilitatea dispare.
Politicienii nu ar trebui să aibă certificat verde să abordeze teme medicale. Dacă o virgulă pusă greșit în medicină omoară oameni – cum spunea Twain -, intervenția unui politician în situația de față e genocid. În România se moare cumplit. Se moare de derută mai mult decât se moare de boală. Se moare prin salvări, pe holuri, prin mașini, peste tot… iar politicienii nu vor altceva decât să-și facă armata lor, o armată de creduli care se joacă cu propria viață. Sunt exploatate angoasele și sentimentele românilor doar pentru un nenorocit de vot, care mai mereu țintește greșit și aduce câte un calic la buzunarul public.
Auzeam o discuție furioasă între un adept al certificatului verde și al unui contestatar. Ambii erau alipiți până la nebunie de o tabără politică sau alta. Ambii se simțeau atașați de unii sau de alții, pe o temă care nu e de politică, e de siguranță personală. Culmea ipocriziei: contestatarul era organ de verificare a măsurilor impuse de guvern.
Au combătut până la încăierare!
Morala situației? Noi ne numărăm suferinzii, politicienii joacă teatru parlamentar. Își numără procentele pe holuri de partid și se bucură că ura mai mare este contra celorlalți. Se bucură că orice măsură care ar putea limita dezastrul ia din tolba de voturi a celor care discută despre ea. Spune că discută pentru că în realitate nimeni nu face mai nimic – dovadă numărul de morți -, pentru că și unii și alții, și dreapta și stânga – dacă mai există așa ceva -, se uită la procente. Atât, la procente! Nu la suferință și nici la dezastru.
Constatăm că politicienii au rezolvat toate problemele țării și acum au și competențe medicale. Un circ nesfârșit printre cortegii care intră grăbite pe porțile cimitirelor pentru a mai da trupuri gropilor negre.
Dacă despre boală și viruși nu discutau decât medicii, astăzi nu se vorbea nici de certificat verde, nici de tabere, nici de morți cu duiumul. Cum nu e așa, ne luptăm între noi și dacă nu ne-a venit de hac virusul, ne vine politica.
Nici măcar medicii care au intrat în politică nu ar trebuie să vorbească astăzi. Tribuna de la care o fac în calitate de politicieni este una care murdărește și îngropă. Luciditatea profesională a fost anulată de sindromul alergării după voturi.
Cumplite vremuri trăim în lume, iar noi, românii, culegem ce am ales….
sursa: paulnegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu