Deși ce care o conduc o supun la cea mai cruntă dezorganizare, țara rezistă. Individual sunt și pierderi, dar per total țara rezistă.
Am rezistat și eu cu stoicism, ca alte mii de români, în blocajul de la Podul Mărăcinei. S-a intervenit la două canale. A fost nevoie de două zile și de ore de vârf, evident. Nervi, timp pierdut, bani aruncați pe combustibil consumat în staționare, firme care înregistrează pierderi ne putând livra la timp și blocând angajați plătiți în trafic.
Peste toate acestea, în situația epidemiologică dată, am privit cu toții neputincioși la salvările care urlau din răsputeri. Vai de viața celor care erau în ele. Nu cred că a fost cineva să nu se gândească la ghinionul pe care îl aveau cei ce se luptau cu viața.
Comuniștii au construit un pod, nemții unul. Democrații de după 90 niciunul. Dar dacă tot nu au fost în stare să facă un pod peste Buzău, e trist că nu sunt capabil să rezolve civilizat, în timpul nopții, micile defecțiuni care apar la podul buclucaș de la Mărăcineni. Nu de alta, dar cum poți intra în orașul deschis când toate căile de acces sunt frânte?
sursa: paulnegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu