Aproape 25

 Sunt aproape 25 de ani de când în fiecare Duminică am slujit lui Dumnezeu și oamenilor. Da, aș fi putut și ar fi trebuit să fac mai mult pentru societate. Mulți au așteptat sau așteaptă să mă implic în viața politică.

Slujba de hirotonire în diacon pe seama Catedralei Episcopale din Buzău. În dreapta părintele Bogdan Moise, în stânga părintele Costel Vânătoru

Nu am făcut-o exact din acest motiv: plăcerea de a sluji și, evident, pauza pe care ar trebui să o iau în perioada unor eventuale mandate.

O parte dintre cei care fac politică la Buzău, prin mijloace obscure au atacat exact statutul meu de preot, crezând că acolo se află călcâiul lui Ahile. Nimic mai fals. Dacă nu eram preot s-ar fi trezit cu mine … pe cap, de multă vreme. La câte am îndurat și la câte îndurăm zilnic, am dese porniri de revoltă. Doar  plăcerea de a sluji m-a ținut la oarece distanță de o activitate pe care o detest, în fapt, atunci când văd ce se întâmplă astăzi. Deci, pentru a fi clar de ce sunt ceea ce sunt, nu ideea că m-ar putea șantaja cineva, cumva, atacându-mi statutul de preot m-a ținut departe de viața publică, ci bucuria de sluji. Chiar e minunat!

Povestea incompatibilității dintre politică și religie e falsă. Cine citește și înțelege istorie știe. E o chestiune pur convențională, menită să protejeze nesăbuința celor care ar ataca Biserica. De altfel, nu cred că trebuie să mai vorbesc eu despre ipocrizia politicienilor. Eu, preot fiind, nu aș îndrăzni niciodată să folosesc Biserica, pentru că-i știu sacralitatea, în lumea politică însă se practică , mai ales în campaniile electorale.

Deci istoric vorbind nu există incompatibilitate. Din contră, oricine arte dreptul și chiar obligația de lucra la binele comun,

Da, este o incompatibilitate între ceea ce înseamnă politică astăzi și ceea ce ar trebui să fie. Dar aici e altă poveste.

Mărturisesc că cei 25 de ani de activitate au fost forte frumoși. Să ții prunci în brațe la botez și să te rogi mai mult decât se vede să-i vezi bine peste ani, e un privilegiu. Și tot un privilegiul este să pui cununii pe cap tinerilor. Nici nu vă imaginați ce trist este să auzi că viața unora nu a fost până la sfârșit așa cum au visat-o atunci, în fața Altarului  …

Un mic cronicar despre venirea în prima parohie, după o perioadă de slujire la Catedrala Episcopală din Buzău

Nici despărțirile de lumea  aceasta nu sunt mai puțin sensibile, deși par obișnuințe profesionale. Am privit în mulți ochi triști, care se pierdeau în consolare ….

Și apoi, ca orice om, am făcut și bune și mai puțin bune, dar Duminica trec toate. Cele bune se dizolvă în smerenia gândului că nu ești nimic și că totul vine de la Dumnezeu, cele mai puțin bune sunt acoperite de gândul iertării și al îndreptării.

Și după ce vorbești o săptămână despre toate nimicurile lumii, să-i vorbești lui Dumnezeu câteva clipe e un miracol. E atât de mare distanța dintre existența, zbaterile, nedumeririle zilnice și bucuria de a fi cel puțin o oră aproape de Cer, încât e greu fără ceasul acela.

Dar viața rămâne deschisă. Dumnezeu are planul lui cu fiecare. Nimic nu este întâmplător. Deci, facă-se voia Lui!