Nu desprind greu de cărțile grele. Nu m-am simțit niciodată obosit în așa hal încât să fiu nevoit să mă decuplez de la realitate. Lectura este o decuplare de realitate, mai ales când vorbim despre beletristica de aventură. Dar … poți ieși din realitate în vremurile acestea? Evident, nu, însă din când în când, un roman de aventură poate să ocupe câteva clipe de seară, petrecute la lumina veiozei, mai ales că viața imaginară pe o insulă, cu toate privațiunile ei fascinante pentru cititorul din fotoliu, poate fi mai bine gândită, când zilnic ești amenințat cu facturile la întreținere, ca de un trib străin.
Undeva, în obscuritatea bibliotecii de sediul editurii Omega, unde mi-am depozitat o parte din colecția de cărți, în special lucrările de beletristică, am găsit Insula Tombuctu.
Apărută prin anii prin anii 50, la Editura Tineretului, cartea este scrisă de un autor bulgar, Marko Marcevski și tradusă de Gheorghe Dinu.
Evident, în 50, era greu ca autorul să fie de prin alte zări, chiar dacă tema cărții e reprezentantă de aventura pe o insulă africană. În definitiv, orice navigator temerar și orice căutător de noroc, fie el și din Munții Balcani, are dreptul la un naufragiu în viață, fie el și unul imaginar.
Nu am găsit date despre autor, dar toponimicul Tobuctu, există. Se află în Mali. Peisajele sunt totuși diferite, ceea ce presupune că autorul și-a făcut treaba lui de scriitor: și-a imaginat.
Insula Tombuctu e o carte simpatică, fără prea mult suspans și prea mare grijă pentru critica literară. Dacă vă pică pe mână și vreți să vă destindeți, puteți încerca aventura care vrea să-și țină cititorul captiv pe insula lecturii, vreme de aproape 350 de pagini. Nu reușește cu ușurință, însă, cu discontinuități, volumul poate fi dus la liman.
Paul Negoiță
https://paulnegoita.ro/2022/11/19/din-cand-in-cand-trebuie-si-putina-aventura/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu