Discreditarea unei profesii

   
 "Ne-am oprit într-un oraș mic și am luat masa într-o drogherie.

     Aici trebuie să vă explicăm ce este un orășel american și ce fel de drogherie este aceea în care poți lua masa. Această istorie s-ar putea numi Spițerul cu picioarele pe pământ sau Taina drogheriei americane

     Când marii afaceriști americani, în goană după profit, și-au îndreptat atenția spre afacerea cu farmacii, înainte de orice au căutat să afle ce fac farmaciștii în spatele paravanelor.

     Ce pisează ei acolo în mojarurile lor groase de faianță, încruntându-și plini de importanță sprâncenele? Medicamente? Bine, dar câte medicamente de astea sunt pe lume? Cincizeci, o sută, chiar o sută douăzeci! O sută douăzeci de medicamente care scad temperatura, stimulează organismul ori potolesc durerea. Atunci de ce să fie preparate cu mijloace rudimentare în farmacii? Ele ar trebuie să fie produse pe scară largă în fabrici.

     Bolnavului nu i-a fost mai ușor când medicamentele au început să fie preparate în fabrici: ele nu s-au ieftinit. Farmaciștii și-au pierdut sursa de venit, care a fost înhățată de fabricanți.

    Ca să-și sporească câștigurile, farmaciștii trași pe sfoară au început să vândă înghețată, băuturi răcoritoare, obiecte mărunte de galanterie, jucărioare, țigări, vase de bucătărie, într-un cuvânt au luat-o razna.

     Așa că drogheria americană este acum un bar mare cu tejghea înaltă și taburete de pian care se învârtesc în fața ei. În spatele tejghelei se agită flăcăii roșcați cu berete militare albe puse pe-o ureche și fete cochete, cu părul făcut permanent pentru câțiva ani de-acum încolo, care seamănă cu câte o stea de cinema la ordinea zilei, abia intrată în modă. Cu Kay Francis uneori, alteori cu Greta Garbo, înainte aduceau cu Gloria Swanson. Fetele prepară frișcă, dau drumul la jeturi zgomotoase de apă minerală din robinete nichelate, frig găini și aruncă cu clinchet în pahare cuburi de gheață.

     Deși farmacia s-a transformat de foarte multă vreme într-un loc cu gustări, proprietarul este obligat să rămână totuși farmacist, să aibă cât de cât un bagaj științific, neparat necesar pentru servirea cafelei, a înghețatei, a peștelui prăjit și a altor mărfuri farmaceutice.

În cel mai îndepărtat colț al stabilimentului plin de viață se află un dulăpior cu geamuri, plin cu borcănașe, cuțite și sticluțe. Trebuie să zăbovești jumătate de oră în drogherie ca să ca să observi într-un final dulăpiorul ăsta. Acolo sunt păstrate medicamentele.

     În New York a scăpat teafără o singură farmacie unde farmacistul prepară personal leacurile. O, acesta este un loc remarcabil învăluit în aureola misterului medical. Ca dovadă că aici se prepară într-adevăr manual medicamentele, patronul farmaciei a expus în vitrină un maldăr de rețete vechi și îngălbenite. În mare, farmacia arată ca un bârlog al unui alchimist din Evul Mediu. Ți-e frică să intri!      Nu seamănă nici pe departe cu o drogherie obișnuită, în care poți să mănânci, să-ți cumperi un ceas de mână sau deșteptător, o cratiță ori o jucărie, unde poți să achiziționezi sau să iei cu împrumut o carte.”
                                                                                              Ilf și Petrov, America fără etaje

       

                                                                                   *

     Prin anii 1935 – 1936 cei doi scriitori ruși au vizitat America și au lăsat o carte de memorialistică, pe care nu se poate așeza praful, intitulată America fără etaje. Una dintre uimirile lor a fost cea legată de mutilarea activității farmaciștilor în America. Acolo spiritul profesiei și demnitatea ei era deja în cruntă suferință. Poate fi o prevestire precoce a realităților din România zilelor noastre? Nu în totalitate! Trăim în Europa și există reglementări care stabilesc anumite practici sănătoase. Cu toate acesta, farmacia și rezultatul misiunii sale este grav afectat de o formă de turbare comercială și de nesățioasa și costisitoarea reclamă, uneori ridicolă, prin prezența unor vedete repuse în circulație de pe raftul de produse retrase sau expirate sau prin mesaje care te dau gata cu atât autosuficiență, de genul o farmacie cum toate ar trebui să fie.

     Aceste practici au schimbat, în mod evident, profilul farmacistului. Joncțiunea dintre bagajul de cunoștințe din facultate și practica curentă devine totală. Marketingul agresiv a preschimbat misiunea de a face bine, da a înțelege bolnavul, în meseria de a face ce trebuie. Și cum să nu facă farmacistul ce trebuie dacă totul se învârte în jurul eficienței vânzării, a numărului de produse de pe bonul fiscal, al produselor negociate cu sârg la nivel național și oferite ca prilej de creștere salariale celui care le plasează pacientului. Farmacistul nu are decât să privească în colțul ecranului, unde marea echipă națională îi așează sugestia de vânzare. Cum omul este supus vremurilor deschide lista asocierilor de tot felul și îi vâră pacientului pe toate căile de administrare tot ce face cifră.

    Mai devreme sau mai târziu, este posibil, ca farmaciile tradiționale să se bucure de refluxul pacienților amețiți de reclama violentă actuală. Beneficiul încrederii în etica, buna intenție, bunul-simț, respectul pentru viață, s-ar putea să readucă pacienții acolo unde se pot simți cu adevărat în siguranță.

    Încrederea este ultima redută de pe care un farmacist se luptă cu frântura dintre deontologie și nebunia comercială. Sigur, în capitalism piața liberă reglează totul. Dar în cazul farmaciilor nu se poate vorbi despre piață nereglementată. Acolo unde s-a practicat s-a lăsat cu victime umane. Pacientul, în multe cazuri, nu are încă ciur sau măcar dârmon să cearnă între practici medicale și prestații comerciale, între etică și comerț. Nu se gândește foarte mult la aceste aspecte, deoarece are în conștiința lui încrederea în farmacist. Dacă încrederea se va sparge această profesie va cădea în derizoriul profețit în modul ironic de Ilf și Petrov, care descriu drogheria americană a secolului trecut.

     Sunt două aripi ale viitorului societății normale: educația și sănătatea. Dacă ambele devin doar un comerț cu prestații și nu acte simbiotice, în care ambele părți să aibă beneficii corecte, atunci una dintre părți devine parazit și, evident, își parazitează partenerul.

Dacă la această turbare comercială mai intervin și ciugulitorii de voturi, dispariția farmaciei normale este sigură.  Experimentul politic și comercial pe viața pacientului va fi total, pe o piață deja văduvită de retragerea multor produse pe care anumite companii nu doresc să le mai aducă în România. Cum intervine statul? Fie făcând ca pe vremurile apuse, când de 23 august, de ziua națională, untul se ieftinea,  chiar  dacă nu aveai de unde să-l cumperi; fie jonglând cu listele de produse gratuite sau compensate, astfel încât reducerea să mute o cheltuială mai mare pe seama bolnavului, scutind statul de cheltuieli și pe termen scurt, dar și pe termen  lung,  așa cum s-a întâmplat la ultima mult prealăudată reducere.

     Va deveni textul de mai sus, din Ilf și Petrov, preambul la  Farmacopee?

                                                                                 Paul Iulius Negoiță

                                                                                  Profeții literare