La US Open s-a petrecut un eveniment surpriză. Jucătoarea de 18 ani Emma Răducanu și-a învins adversara.
Rezidentă la Londra actualmente – a locuit în Canada -, după victorie a fost rapid asumată de englezi. Proaspăta câștigătoare de Mare Șlem, a devenit, brusc, britanică.
Nici românii nu s-a lăsat mai prejos. La Cătălin Tolontan și la alți jurnaliști am simțit, din ceea ce scriu, cum trag pe turta noastră românească victoria. Nu e rău să fim mândri cu identitatea noastră, doar că … legătura dintre Emma și România nu este cu mult mai solidă decât cea pe care o are cu Anglia. Tatăl Emmei este român, mama chinezoaică.
În fine, până acum două nații și-au asumat, cumva, victoria Emmei. Urmărind parcursul personal și ereditatea Emmei, e posibil să mai apară și alte popoare care și-o asumă.
Din toată această schemă a asumării a sărit Adil Ray, jurnalist britanic. Pe contul de Twitter acesta a scris: Dacă joci într-o finală de tenis ești britanică, dacă lucrezi în construcții /ești curier/chelneriță etc. ești româncă.
Sigur, jurnalistul s-a ales cu critici sulfuroase, dar a spus un mare adevăr. Gloată mare la asumarea succesului, doar a succesului.
Nu am îndoieli că lauda cu succesul altuia – în cazul de față al Emei Răducanu – îi va înrobi și pe unii români, mai ales politicieni.
Deși sportul de masă și sportul de performanță este făcut praf în România – banii mulți sunt aruncați în sportul neperformant al clasei politice -, sunt sigur că mulți politicieni se visează pozând la braț cu Emma și ținând de trofeu. Poporul trebuie impresionat, nu?!
Imaginați-vă, spre exemplu, ce s-ar întâmpla dacă s-ar afla că Emma are un înaintaș de la Buzău. Rapid primarul și-ar asuma victoria. Și-ar pune trofeul pe Facebook. I-ar promite un nume de stradă pe la Țintești, iar presa locală ar scrie cu năbădăi că tânăra deja sprijină Referendumul și nu mai poate obține victorii dacă nu se alipește Ținteștiul de Buzău.
În fapt, victoria Emmei este meritul ei și al familiei care a investit în ea. Campionii actuali, mai ales în sporturi individuale, nu sunt rezultatul muncii colective a unui popor și nici al unei combinații genetice stelare, rupte din fibra unui neam, ci sunt tineri în care familia a crezut, a investit și i-a susținut.
Felicitări Emma, orice sentimente de apartenență ai avea! Meritul este al tău, al familiei și al lui Dumnezeu care ți-a dat talantul pe care – l lucrezi.
Sursa: paulnegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu