Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Buzău – note de istorie recentă



Dincolo de orizont

Anul 1982 a reprezentat unul dintre momentele cele mai importante ale istoriei bisericeşti de la Curbura Carpaţilor. Scaunul vlădicesc de la Buzău a fost înnobilat de sosirea unui nou ierarh, P.S. EPIFANIE NOROCEL. Încă de la alegere, ca un moto al activităţii pe meleagurile sfinţite de sângele martiric al Sfântului Mucenic  Sava,  Prea Sfinţia sa rostea următoarele cuvinte: Eparhia Buzăului cât va voi Dumnezeu va fi pentru mine viaţa mea, casa mea, sufletul meu, viaţa mea. Privind în urmă se poate constata că aceste cuvinte rostite la început de drum, rostite cu convingere şi hotărâre însă şi cu ritmicitatea unei rugăciuni s-au împlinit.
Prea Sfinţia Sa şi-a dedicat întreaga viaţa şi şi-a pus totul sufletul în slujba noii case – Episcopia Buzăului. O casă însă cu multe trebuinţe şi lipsuri aşezată într-o vatră veche de spiritualitate însă într-o perioadă complicată din punct de vedere politic. De aceea sosirea la Buzău a Prea Sfinţiei Sale a fost una providenţială pentru Episcopia Buzăului dar în acelaşi timp a fost un adevărat sacrificiu, o adevărată încercare[1]. Anul 1989 desparte cel puţin din punct de vedere formal activitatea Prea Sfinţie Sale în două etape. Aceleaşi nelinişti creatoare, aceleaşi dorinţe de organizare şi modernizare a Episcopiei Buzăului şi Vrancei în două perioade istorice distincte, mai cu seamă în ceea ce priveşte construirea de noi locaşuri de cult. Până în anul 1989 organele opresive ale statului comunist ateu interziceau construirea de Biserici. Cu toate acestea, în mediul rural, cu multă discreţie, au fost construite locaşuri de cult[2]. Anul 1989 a însemnat însă o nou provocare, diferită de cea anterioară. Declarativ biserica era liberă să construiască locaşuri de cult însă libertatea declarativă, dusă spre anarhie socială robită de aceleaşi mentalităţi antireligioase. În acest mediu în care toată societatea era de acord cu rolul pe care trebuie să-l aibă biserica în societate nu se dorea de fapt ca Biserica să-şi recapete poziţia în spaţiul public. În această situaţie confuză Prea Sfinţitul EPIFANIE a avut înţelepciunea să privească dincolo de orizontul societăţii şi mentalităţilor de atunci să  declanşeze construirea de noi locaşuri de cult în mediul urban. A fost o luptă ce a durat ani însă a fost o reuşită deplină. A fost o luptă straşnică pentru obţinerea fiecărui centimetru de terne în zonele lipsite de prezenţa Bisericii. Terenuri erau însă Biserica nu pute fi construită oriunde. Locaşul de cult trebuia să fie util unei comunităţi parohiale şi de aceea, cu multă dârzenie Prea Sfinţia Sa a reuşit să amplaseze Biserici acolo unde era cea mai mare nevoie de ele. Astfel, de 20 de ani Biserica vine mai aproape de casele oamenilor, biserica coagulează comunităţi parohiale, biserica apropie suflete, în spaţii de cele mai multe ori reci, în mijlocul unor construiţi pe verticală ce te sufocă când le priveşti. Biserica aduce o oază de linişte sufletească şi personalizează cartiere care au construcţii fără o arhitectură aparte. Viziunea profundă şi capacitatea de a vedea peste spectrul îngust, precum şi dorinţa puternică de a reîncreştina şi respiritualiza spaţii profane a Prea Sfinţitului Epifanie au făcut să învingă mentalităţile timpului şi să realizeze lucruri pe carte astăzi, în condiţii de democraţie nu mai sunt posibile. În calitate de consilier al Municipiului Buzău privesc cu uimire viziunea extraordinară a Prea Sfinţitului EPIFANIE pe care a manifestat-o încă de la ieşirea din infernul comunist şi capacitatea de a dea un sens spiritual vieţii buzoienilor prin construirea de biserici la momentul potrivit, deoarece, astăzi posibilitatea de identifica spaţii libere pentru construirea de biserici este aproape inexistentă într-un oraş destul de aglomerat. Fără această viziune a Prea Sfinţiei Sale multe dintre locurile unde sunt amplasate biserici ar fi fost ocupate de semene ale „veacului lumii acesteia”, ridicări fără valoare arhitecturală, spirituală, fără perenitate şi valoare istorică.

Sfântul Apostol Andrei „misionar”  în „cartierul roşu”
Activitatea de ridicare de biserici noi în străvechea vatră de spiritualitate buzoiană unde funcţionează neîntrerupt din anul 1502 episcopia Buzăului şi Vrancei a început în anul 1990. Prima Biserică începută a fost pusă sub ocrotirea „Sfântului Apostol Andrei”. Prea Sfinţitul Părinte Episcop EPIFANIE, recunoscut cercetător al istoriei patriei şi mai cu seamă a începuturilor creştine pe teritoriul românesc a alcătuit una dintre cele mai complete lucrări despre mărturiile creştine din Dobrogea, acordând o importanţă deosebită activităţii misionare a Sfântului Apostol Andrei[3]. Acesta este probabil motivul principal pentru care prima Biserica ce urma să se construiască în Buzău a fost pusă sub ocrotirea celui întâi chemat la apostolat. Pentru activitatea misionar pastorală la Buzău era un început şi tocmai de aceea trebuia să se înceapă cu construirea unei Biserici în numele celui care a fost cel dintâi chemat la misiunea apostolică şi a adus locuitorilor dintre Dunăre şi Mare un creştinism apostolic. Prea Sfinţitul Episcop Epifanie  „l-a adus” pe Sfântul Apostol Andrei să păşească şi să aibă loc de închinare în cartierul cu nume de ghetou comunist Micro XIV.  
Micro XIV a fost primul cartier compact ridicat pe verticală din oraşul Buzău[4]. Amplasat la extremitatea dinspre    a Buzăului, la în vecinătatea Parcului Crâng şi despărţit de Bulevardul Stadionului de cartierul 23 August, cartier ce purta numele regelui Ferdinand, străjuit de unităţi militare, amplasat pe un teren împădurit şi pe alocuri mlăştinos în vechime acest cartier purta denumirea neoficială de „cartierul roşu” deoarece ansamblu de locuinţe construit era dedicat celor ce ocupau funcţii publice în structurile administrative existente până în anul 1989. Dezvoltarea altor zone ale oraşului cu spaţii de locuit mai generoase a provocat migraţia reprezentanţilor puterii de atunci către alte zone ale oraşului. În anul 1990 populaţia din cartier era etrerogenă, alcătuită din oameni proveniţi din medii sociale diferite, majoritatea din mediul rural, cu obiceiuri şi tradiţii diferite, cu educaţie  şi mentalităţi diferite. Acest cartier construit iniţial pentru clasa medie a societăţii cu timpul a devenit unul dintre cartierele în care preponderent muncitoresc.
Mişcările politice din 1989 au transformat treptat forfota permanentă a cartierului în neliniştea pierderii locului de muncă. Într-o perioadă destul de scurtă după 1989 mare parte dintre locuitorii cartierului s-a confruntat cu problema şomajului, devenind unul dintre cartierele barometru de măsurare a sărăciei..
În acest mediu social şi economic a început construirea primei biserici din Buzău după 1989. Trecuseră aproape 50 de ani de când fusese pusă piatra de temelie, în anul 1939[5], a Bisericii  „Sf. Cuvioasă Parascheva”, biserica de care aparţineau jurisdicţional locuitorii Cartierului Micro XIV şi totodată ultima Biserică construită în Buzău.
    La 5 iunie 1990 Consiliul Eparhial a aprobat înfiinţarea parohiei „Sfântul Apostol Andrei” iar funcţia de preot paroh a fost încredinţată preotului Iulian Negoiţă, consilier economic al Sfintei Episcopii.
   Încredinţarea acestei sarcini misionare preotului Iulian Negoiţă a fost un act de încredere şi totodată de recunoaştere a calităţilor administrativ misionare pe care Prea Sfinţitul Părinte Episcop Epifanie îl acorda unuia dintre cei mai apropiaţi colaboratori. Asumarea acestei responsabilităţi nu era una uşoară având în vedere situaţia economico socială a ţării, provocările unui nou tip de pastoraţie, legătura sufletească cu enoriaşii parohiei Gârlaşi unde preotul Iulian Negoiţă îşi desfăşura activitatea, proiectele finalizate sau încă în derulare din cadrul acestei comunităţi parohiale tradiţionale, cu vieţuire aproape rurală. Singura asemănare a dintre cele două parohii era poziţia mărginaşă a acestora. Preotul Iulian Negoiţă a acceptat această misiune fiindu-i utilă ca experienţă personală în sprijinirea P.S. Epifanie în demersul de a construi cât mai multe biserici în Judeţele Buzău şi Vrancea.

Oficiul parohial de  pe băncuţa
La 1 august 1990 a fost înfiinţată parohia „Sfântul Apostol Andrei”. La 5 august Consiliul Eparhial şi-a exprimat acordul pentru funcţionarea noii comunităţi parohiale ce urma să aibă în mijlocul ei o biserică[6]
Parohia nou înfiinţată a început să primească forme instituţionale locale  încă la data de 19 august 1990 când P.S. Epifanie însoţit de un sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu P.C. Mihai Pascu, protoiereu de Buzău, a pus piatra de temelie a noii biserici[7]. După oficierea Sfintei Liturghii la Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, parohia mamă din care s-a desprins parohia „Sfântul Apostol Andrei”. „Slujba punerii pietrei de temelie fiind o festivitate religioasă deosebită pentru buzoieni, aceştia au venit în număr impresionant pentru a fi părtaşi acestui eveniment extraordinar. La sfârşitul slujbei, preotul paroh, într-un scurt cuvânt, a arătat bucuria credincioşilor şi împlinirea unei vechi dorinţe de a avea în mijlocul lor o biserică”[8]
„Din momentul respectiv, acel loc a devenit sfânt, iar la crucea ce s-a înfipt pentru a marca locul unde va fi Sfânta Masă din Sfântul Altar, permanent a ars o candelă până s-au început lucrările pentru fundaţii”[9]
Locaşul de cult urma să se construiască aşa cum era şi firesc în mijlocul cartierului, alături de şcoală, poştă, spital, centre comerciale şi alte instituţii de utilitate publică în aşa fel încât, în maxim 5 minute poţi să ajungi la Biserică din cele mai „îndepărtate” colţuri ale cartierului. Piatra de temelie a fost pusă pe un amplasament numit cu prea multă generozitate parc. De fapt era un loc ne îngrijit, „patria” hoţilor de buzunare, a aruncătorilor de gunoaie şi sticle goale. „ Pitorescul” amplasamentului era presărat de  salcâmi cioturoşi care aveau tot timpul frunze rare, maronii şi acopereau cu discreţie câteva băncuţe rupte.
Una dintre aceste băncuţe a fost primul sediu al oficiului parohial, locul unde s-a întrunit primul consiliu parohial[10] şi sediul primului pangar, pangar ce deservea micul loc de rugăciune al locuitorilor cartierului – candela de lângă cruce. Aici aprindeau permanent lumânări, transformând un loc neîngrijit plin de buruieni şi cioburi de sticlă într-un spaţiu sacru unde timp de decenii lucrarea omului s-a împletit teandric cu voia lui Dumnezeu.
În acest spaţiu a avut loc prima întâlnire a preotului paroh cu comunitatea parohială. Întâlnirea nu a fost nici uşoară, nici formală. Dorinţa credincioşilor de a avea biserică şi de a o vedea cât mai repede terminată s-a împletit cu nuanţele unei mentalităţi „roşii” ale unor oameni care susţineau că nu le trebuie Biserică şi nu vor să fie deranjaţi de clopote. Aceste nuanţe de început au fost depăşite prin voia lui Dumnezeu cu diplomaţie, iar o parte dintre cei mai aprigi contestatari ai Biserici au devenit, asemenea Apostolului Pavel apropiaţi. Astfel prima comunitate parohială a început să se lege, iar biserica ce a crescut în timp a fost însoţită de dragostea enoriaşilor şi a crescut asemenea unui copil al cartierului de care se bucură în egală măsură cei credincioşi.
Parohia Sfântul Apostol Andrei este astăzi una dintre cele mai solide comunităţi parohiale. Este uimitoare dragostea enoriaşilor faţă  Sfântul locaş şi faţă de preoţii parohiei. Bucuria cu care răspund solicitărilor bisericii şi dragostea cu care calcă pragul bisericii şi primesc slujitorii în timpul vizitelor pastorale ocazionate de sosirea marilor sărbători. Există o unitate aproape indisolubilă între Biserică, slujitori şi membrii parohiei, unitate ce nu este perturbată nici măcar de tranzitul aproape continuu.
Etape în construirea bisericii Sf. Apostol Andrei

Paraclisul  „Baraca”
Coagularea unei comunităţi parohiale nu se putea realiza fără rugăciunea în comun, fără împărţirea credincioşilor împreună cu preotul lor din acelaşi potir. Pentru realizarea acestui deziderat a fost nevoie de construirea uni paraclis. În luna noiembrie, luna atribuită Sfântului Andrei, în a ziua de 3 s-a oficiat prima slujbă în paraclisul improvizat într-o baracă[11] de tablă, paraclis de campanie construit din tablă ondulată şi izolat cu pal. Modest şi foarte puţin aspectuos acest paraclis i-a atras pe locuitorii cartierului. La început au venit din curiozitate iar mai apoi au început să îndrăgească micul paraclis „de campanie”, care semănă mai mult cu o baracă care depozita muniţie decât cu un sfânt locaş. De fapt, conform unei tradiţii neconfirmată de documente, în zonă ar fi existat o capelă a unei unităţi militare, care probabil era mai aspectuoasă decât „baraca” , aşa cum numeau toţi locaşul de cult improvizat.
Deşi condiţiile  erau precare deoarece vara temperaturile din interior erau foarte mari paraclisul având efectul unui cuptor încins iar iarna frigul era năprasnic, aprope la fel de năprasnic ca afara oamenii veneau cu drag să se roage în baraca pe care au împodobit-o cu mâinile lor, uneori cu icoane chiar pictate de ei.
„Baraca” dimensiunile unei magazii muncitorești. Altarul era despărţit de naos printr-o catapeteasmă de pal, iar uşile diaconale şi sfintele uşi erau înlocuite de perdele din material textil.
 Pentru a nu lipsi nimic din dotarea unei biserici, în faţa „baracii” se afla un suport metalic de care era fixat un clopoţel care vestea evenimentele religioase.
Acest paraclis modest a devenit un „ model” pentru celelalte parohii nou înfiinţate şi a reuşit să creeze primul nucleu al comunităţii parohiale. Au îndrăgit atât de mult oamenii din cartier acest paraclis încât, după anul 1994 când slujbele au început să se oficieze la demisolul Bisericii, priveau cu duioşie la paraclisul devenit între timp spaţiu de depozitare a materialelor de construcţie şi au regretat când în 2004 Baraca a fost demolată pentru că s-au finalizat lucrările de construcţie.
M-ai sunt şi astăzi enoriaşi care spun cu o mândrie a irepetabilului” Noi am fost cununaţi în Baracă!”

Altarul din „catacombă”
Anul 1993 a fost un moment important pentru parohia Sf. Apostol Andrei. S-au finalizat lucrările de construcţie la paraclisul de la demisolul bisericii[12], căci Biserica Sf. Apostol Andrei a fost unicat şi din punct de vedere arhitectural, fiind prima biserică din Buzău, construită după modelul bisericilor greceşti, cu paraclis la demisol. După turnarea plăcii de la cota 0, deoarece „Baraca” devenise neîncăpătoare s-a hotărât „coborârea” la demisol şi amenajarea noului paraclis, „dotat cu tot ceea ce este necesar unei biserici”[13]. Demisolul bisericii a devenit noul loc de rugăciune al enoriaşilor Parohiei Sfântul Apostol Andrei pentru 10 ani de zile. În ziua de 30 noimbrie 1993 P.S. Epifanie a târnosit noul paraclis însoţit de un mare sobor de preoţi şi diaconi şi înconjurat de un mare număr de credincioşi. Numărul celor prezenţi a fost atât de mare încât în timpul slujbei de târnosire lumânările nu ardeau din cauza lipsei de oxigen. Cu toate acestea a fost o adevărată minune. Nici unul dintre cei prezenţi nu a fost afectat de această situaţie, iar mulţimea cu credinţă şi răbdare a aşteptat să treacă prin Sfântul Altar.
O însemnare de pe Sfânta Evanghelie aminteşte de acest moment important pentru viaţa religioasă a parohiei :” În această zi când biserica noastră serbează pe Sf. Ap. Andrei, la început de iarnă foarte geroasă, a avut loc sfinţirea bisericii de la demisol când, în ciuda frigului, a participat o mare mulţime de credincioşi din municipiu.
La această slujbă de sfinţire şi la săvârşirea Sf. Liturghii, a participat şi un mare sobor de slujitori de la Centrul Eparhial şi de la celelalte parohii care împreună cu credincioşii au trăit momente de aleasă bucurie duhovnicească pe care ni le-a pregătit P.C. Pr. Iulian Negoiţă Consilier economic al Episcopiei, care s-a străduit cu timp şi fără timp pentru zidirea acestui sfânt locaş.
  Poate şi pentru acest fapt, în cadrul Permanenţei eparhiale din data de 25.07.2007[14] s-a hotărât ca hramul paraclisului de la demisolul Bisericii Sf. Apostol Andrei să fie Izvorul Tămăduirii.
Până la finalizarea construcţiei Bisericii de sus slujbele de la demisol, pe timp de iarnă se desfăşurau în condiţii neprielnice. Frigul şi umezeala nu puteau fi combătute. Cu toate acestea nimeni nu se plângea iar rugăciunile pe care credincioşii le făceau la Sf. maslu în fiecare vineri au fost balsam tămăduitor şi scut împotriva suferinţelor pe care le-ar fi putut provoca frigul şi umezeala din paraclis.
Din anul 2004 când a fost târnosită biserica cu hramul Sfântul Apostol Andrei paraclisul de la demisol a devenit locul de oficiere al slujbelor din timpul săptămânii (Sf. Maslu, Agheasma Mică, Molifte, ierurgii funebre,etc.)
În perioada 2004 – 2008 paraclisul a fost pictat şi pavat cu travertin, iar anexele administrative au fost reamenajate.
Pisania acestui aşezământ dă mărturie despre finalizarea lucrărilor la acest  paraclis:
Paraclisul cu hramul „Izvorul Tămăduirii” de la subsolul bisericii „Sfântul Apostol Andrei” Buzău, a deservit ca biserică parohială, în perioada 30 noiembrie 1993- 4 iunie 2007, când s-a sfinţit biserica de sus. Pictura a fost executată de d-na Enache Dragomir, în anii 2007-2008, când s-a făcut şi pavimentul cu travertin şi marmură. Lucrările s-au executat cu binecuvântarea şi sub îndrumarea Prea Sfinţitului Episcop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, prin efortul preotului paroh Iulian Negoiţă, preot conslujitor Paul Negoiţă, a Consiliului parohial, în frunte cu epitropul Vasile Ion Rădulescu, cântăreţii Dumitru Zaharioiu, Marian Dumitru, precum şi a credincioşilor din parohie.
O mare contribuţie a avut-o D-l deputat Aurel Gubandru, care a sprijinit efectiv, financiar, această biserică.
Resfinţirea a fost oficiată de Prea Sfinţitul Episcop Epifanie, la data de ….
Binecuvintează, Doamne, pe cititorii şi binefăcătorii acestui sfânt locaş!
Astăzi paraclisul este pe deplin funcţional, împodobit cu picturi şi pavat cu travertin. Paraclisul cu hramul „Izvorul tămăduirii”aşteaptă hramul sfinţitor al  Prea Sfinţitului Episcop EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei.

Biserica „de sus”
Eforturile slujitorilor bisericii şi membrilor comunităţii parohiale au fost încununate cu finalizarea lucrărilor de construcţie şi ornamentare la Biserica cu hramul „Sfântul Apostol Andrei”. În anul 2004, după 12 ani de eforturi susţinute s-au finalizat lucrările. Având un aspect monumental. Biserica tronează printre blocurile din cartier şi personalizează un spaţiu lipsit de artă şi diversitate arhitectonică. Atât în interior cât şi în exterior Biserica „Sfântul Apostol Andrei” îmbină specificul stilului bizantin cu arhitectura modernă.
          După finalizarea lucrărilor de construcţiei a urmat împodobirea cu picturi murale, în tehnica „fresco” a Bisericii. Lucrările de pictură au fost realizate de pictoriţa Liliana Enache. Pictura interioară este apreciată ca fiind una dintre cele mai valoroase realizări locale atât pentru bogăţia ornamentală, pentru frumuseţea scenelor biblice cât şi pentru modul în care au fost utilizate izvoade bizantine şi a fost folosită ierminia bizantină. Pictura interioară a Bisericii Sfântul Apostol Andrei este o bucurie a ochiului şi a sufletului.
         În acelaşi stil bizantin sunt lucrate şi  stranele Bisericii precum şi celelalte obiecte de mobilier. Catapeteasma este însă prin dimensiune şi arta cu care a fost realizată o adevărată capodoperă. Sculptată în lemn de stejar, realizată în stil grecesc lucrarea realizată de meşterul Pamfil Nicolescu Oglinzeanu sporeşte aspectul de monumentalitate al Bisericii „Sfântul Apostol Andrei”.
   Pisania Bisericii cu hramul „Sfântul Apostol Andrei” face un scurt rezumat istoric al ridicării acestui sfânt locaş: Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a zidit această biserică, cu hramul „Sfântul Apostol Andrei”, în anii 1990-2005, piatra de temelie fiind pusă la data de 18 august 1990, de Prea Sfinţitul Episcop EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei.
Proiectul a fost întocmit de d-ra arhitect Carmen Magazin şi ing. Viorel Constantinescu.
La data de 30 noiembrie 1993 a fost oficiată sfinţirea paraclisului de la subsol.
Pictura a fost executată de d-na Liliana Dragomir Enache, între anii 2001-2005.
Fondurile au fost strânse de la enoriaşi din parohie, precum şi de la alte parohii. Donaţii s-au primit de la Episcopia Buzăului şi Vrancei, Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria Municipiului Buzău, Consiliul Judeţean Buzău şi de la alţi sponsori.
Toate aceste lucrări au fost executate cu binecuvântarea şi sub îndrumarea Prea Sfinţitului Episcop EPIFANIE, prin strădania preotului paroh Iulian Negoiţă, fiind ajutat de preotul conslujitor Paul Negoiţă, de Consiliul şi Comitetul parohial, şi în mod deosebit, de cântăreţul Dumitru Zaharioiu şi epitropii Arsenie Ion şi Rădulescu Vasile.
Sfinţirea bisericii a fost oficiată de Prea Sfinţitul Episcop EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei la data de, fiind înconjurat de un distins sobor de slujitori, la care a participat o mare mulţime de credincioşi din Buzău şi împrejurimi.
Binecuvintează, Doamne pe cititorii şi binefăcătorii acestui Sfânt Locaş!
Amin.

       Pentru Biserica „de sus”, aşa cum o numesc enoriaşii parohiei, momentul cel mai important a fost ziua de 4 iulie 2006, zi în care arhiereul locului, Prea Sfinţitul Părinte EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei, însoţit de un mare sobor de preoţi a oficiat slujba de târnosire şi sfinţire a Bisericii.
Sfinţirea Bisericii a fost un moment impresionant pentru membrii parohiei şi pentru alţi credincioşi din Buzău şi împrejurimi. La acest moment de sărbătoare au participat peste 8000 de credincioşi[15], mare parte dintre aceştia aşteptând cu răbdare până la apusul soarelui să treacă prin Sfântul Altar.
Pe filele Sfintei Evanghelii folosite la serviciul divin din ziua sfinţirii se regăseşte o mică cronică,  a evenimentului[16]: Duminică, 04 iunie 2006, ziua pomenirii celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325) şi a Sfinţilor Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, Întâistătătorul Eparhiei Buzăului şi Vrancei – Episcopul EPIFANIE, a oficiat slujba de sfinţire a noii biserici „Sf. Ap. Andrei”, din municipiul Buzău, ridicată prin osteneala jertfelnică a preotului paroh Iulian Negoiţă - consilier economic la Centrul Eparhial din Buzău, ajutat - în ultimii ani - de către fiul său - preotul Paul Negoiţă - inspector şcolar de Religie.
Slujba Sfintei Liturghii a fost săvârşită pe un altar improvizat amplasat în faţa sfintei biserici; în prezenţa plină de evlavie a unei impresionante mulţimi de credincioşi din parohie, din oraş, din împrejurimile acestuia şi din alte zone ale Ţării, cum nu s-a mai văzut vreodată la Buzău; de asemenea, au asistat oficialităţi de stat locale, parlamentari, reprezentanţi ai firmei constructoare-intedral S.D. Buzău-, sponsori.
La sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, preotul paroh Iulian Negoiţă, întrucât are toate rangurile bisericeşti onorifice, a fost felicitat pentru această realizare de excepţie, iar conslujitorul său - preotul Paul Negoiţă - a fost hirotesit „iconom”.
În cuvântul de învăţătură, Chiriarhul locului a scos în evidenţă necesitatea păstrării unităţii de credinţă şi a felicitat călduros pe toţi cei care au contribuit la zidirea bisericii, „Sf. Ap. Andrei”, împodobirea şi cu pictură nouă de către Dna Liliana Dragomir din Buzău şi înzestrarea cu toate cele necesare oficierii sfintelor slujbe.
Binecuvântează, Doamne, pe toţi ostenitorii şi pe binefăcătorii acestui sfânt locaş întru care, neîncetat, va fi preamărit numele Tău! [17]
Momentul de sărbătoare a fost redat şi într-o altă cronică intitulată O nouă poartă spre cer Biserica „Sf. Apostol Andrei” din Buzău ce se adresa marelui public, apărută în revista „Glasul Adevărului”, avându-l ca autor pe P.C.Pr. Pr. Costică Panaite care a lăsat paginilor albe, printre altele, şi următoarele gânduri: Dacă în timpul regimului comunist s-au construit cartiere întregi, destinate populării cu muncitori angajaţi la diferite unităţi industriale, a venit vremea ca, după evenimentele din 1989, aceste zone să fie şi „încreştinate”. Pentru că mai înainte de această dată nici nu putea să fie vorba de existenţa unor lăcaşe de cult în respectivele cartiere, acest lucru incompatibil cu politica ateistă a regimului.
După 1989, Episcopia Buzăului şi Vrancei (şi nu numai) a început o campanie de eforturi susţinute pentru obţinerea de terenuri necesare construirii de noi biserici, şi pentru construirea lor efectivă. Nu de puţine ori aceste eforturi s-au lovit de lipsa de înţelegere, de mentalitatea opacă a factorilor de decizie. Doar statornicia cu care s-a implicat în această acţiune Preasfinţitul Părinte Episcop Epifanie, reprezentanţii Episcopiei şi preoţii slujitori a făcut ca, începând cu anul 1990, să fie repartizate terenuri pentru construirea de biserici în municipiul Buzău. Un asemenea teren a fost repartizat şi nou-înfiinţatei Parohii „Sfântul Andrei”, din cartierul Micro XIV, pentru construirea şi împodobirea căreia s-au ostenit cei doi preoţi slujitori: P.C. Pr. Consilier Economic Iulian Negoiţă şi P.C. Prof. Dr. Paul-Iulius Negoiţă (tată şi fiu). Slujba de sfinţire a locului şi de punere a pietrei fundamentale s-a oficiat de către Preasfinţitul Părinte Episcop Epifanie în data de 18 august 1990. Încă de la început, locaşul de cult a fost aşezat sub ocrotirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat la misiunea de apostolat (cf. Ioan 1, 40-41). Şi în urma unor eforturi greu de închipuit, care s-au întins pe durata a 15 ani, au fost duse la bun sfârşit lucrările de construcţie şi împodobire cu pictură a Bisericii. Cei doi preoţi slujitori au fost sprijiniţi şi ajutaţi de oameni de iniţiativă, plini de curaj şi harnici. Iar în ziua de 4 iunie 2006 (prima duminică a verii), s-a săvârşit slujba de târnosire a noii biserici, urmată, după tipic, de săvârşirea Sfintei Liturghii. Ceremoniile au început din seara zilei precedente, cu oficierea slujbei Vecerniei unită cu Litia. Ploaia deasă şi măruntă părea să umbrească bucuria acestui praznic, dar la miezul nopţii ploaia a încetat, iar zorii zilei de duminică s-au arătat însoţiţi de razele de soare, mărturisind încă o dată că „unde voieşte Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii”. În urma pregătirilor făcute de p.c. preoţi slujitori şi de membrii consiliului şi comitetului parohial, totul arăta ca o gură de rai.
În dimineaţa zilei de 4 iunie, la orele 8.00, a fost întâmpinat în sunetul clopotelor şi al acordurilor imnului arhieresc „Pre Stăpânul şi Arhiereul nostru…”, Preasfinţitul Episcop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, însoţit de un distins şi numeros sobor de conslujitori. Foarte mulţi credincioşi au oferit flori chiriarhului locului, în semn de dragoste şi preţuire. După ce sfinţiţi slujitori s-au îmbrăcat în veşmintele de slujbă, în Sfântul Altar, au ieşit în curtea bisericii pentru a săvârşi sfinţirea apei. Apoi s-a purces la înconjurarea bisericii, cu opririle obişnuite în cele patru puncte cardinale pentru citirea pericopelor evanghelice, rostirea ecteniei şi a formulei de sfinţire de către Întâistătătorul Episcopiei Buzăului şi Vrancei. S-a oficiat apoi sfinţirea interiorului bisericii, a picturii, a catapetesmei, a Sfintei Mese şi a Proscomidiei.
Pe un loc special amenajat în curtea bisericii, s-a oficiat Sfânta Liturghie în mod solemn, la finalul căreia, din încredinţarea Preasfinţitului Epifanie, P.C. Pr. Consilier Costică Panaite a rostit un cuvânt de învăţătură despre viaţa veşnică. Înainte de otpustul Liturghiei, P.C. Pr. Prof. Dr. Paul Nagoiţă a primit hirotesia de „iconom”, ca răsplată pentru activitatea administrativă, organizatorică, dar şi cultural-şcolară (P.C. sa fiind şi ispector şcolar de religie). P.C. Pr. Consilier Iulian Negoiţă a adus un cuvânt de mulţumire lui Dumnezeu, chiriarhului locului, membrelor consiliului şi comitetului parohial şi, în general, tuturor credincioşilor. P.C. Sa a făcut şi un scurt istoric al desfăşurării lucrărilor de construcţie şi înfrumuseţare a bisericii. A urmat apoi cuvântul protopopului de Buzău I, P.C. Pr. Prof. Ştefan Vişan, care a apreciat noul locaş de închinare ca fiind „o poartă a Cerului sau, mai bine zis, o poartă către Cer”. Înainte de încheierea alocuţiunii sale, P.C. Sa a mai remarcat o dată proporţiile grandioase şi frumuseţea bisericii cu hramul „Sfântul Apostol Andrei.”
La final, ca o încununare a cuvântărilor din acea zi, a vorbit Prea Sfinţitul Părinte Episcop Epifanie, care a atras atenţia asupra problemelor actuale ale societăţii şi asupra modului duhovnicesc de rezolvare a lor: „Cărţile pe care le tipărim, cuvântul de învăţătură rostit în duminici şi sărbători, predarea Religiei în şcoală, împlinirea celorlalte rânduieli bisericeşti, trebuie să urmărească reîncreştinarea societăţii româneşti contemporane, păstrarea unităţii de credinţă şi refacerea structurii morale creştine pe care să se altoiască şi să crească fiii acestui Neam. Felicit din toată inima pe cei doi preoţi slujitori la această biserică şi pe toţi cei care, în decursul celor 15 ani de muncă asiduă, i-aţi ajutat”.
Festivităţile s-au încheiat cu polihroniul: „Mulţi ani trăiască!” pentru Ierarhul locului, pentru conducătorii ţării, pentru sfinţiţii slujitori şi credincioşii prezenţi la slujbă. Până către miezul nopţii, o mare de oameni a stat la rând pentru a trece prin Sfântul Altar şi a primi târnosanie. Conform tradiţiei, evenimentul de sfinţire a bisericii a fost consemnat pe o filă din „Sfânta Evanghelie”: „Duminică, 4 iunie 2006, ziua prăznuirii celor 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325) şi a Sfinţilor români Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, Întâistătătorul Eparhiei Buzăului şi Vrancei – Episcopul Epifanie, înconjurat de un distins sobor de slujitori, a oficiat slujba de sfinţire a noii biserici cu hramul „Sfântul Apostol Andrei” din municipiul Buzău, ridicată prin osteneala preotului paroh Iulian Negoiţă – consilier economic al Episcopiei Buzăului şi Vrancei, ajutat în ultima perioadă de timp de fiul său – preotul Paul Negoiţă, inspector şcolar de Religie.
   Sfânta Liturghie a fost săvârşită pe un altar improvizat, în prezenţa unei impresionante mulţimi de credincioşi din parohie, din municipiu, din împrejurimi şi din alte părţi ale Ţării, cum nu s-a mai văzut vreodată la Buzău, precum şi a unor oficialităţi de stat locale.
   La sfârşitul slujbei, preotul paroh Iulian Negoiţă, întrucât are toate rangurile bisericeşti onorifice, a fost felicitat pentru această realizare de excepţie, iar conslujitorul său – P. C. Pr. Prof. Dr. Paul Negoiţă a fost hirotesit „iconom”.
   În cuvântul de învăţătură, Chiriarhul locului a scos în evidenţă necesitatea păstrării unităţii de credinţă şi a felicitat pe toţi cei care au contribuit la zidirea bisericii „Sfântul Apostol Andrei”, la împodobirea ei cu pictură nouă şi la înzestrarea cu toate cele necesare oficierii sfintelor şi dumnezeieştilor slujbe.
   Binecuvintează, Doamne, pe toţi ostenitorii şi binefăcătorii acestui sfânt locaş!” [18]
În calitate de participant şi sprijinitor al lucrărilor de ridicare a Bisericii „Sfântul Apostol Andrei” gânduri cu valoare de cronică a lăsat între filele aceleiaşi prestigioase publicaţii şi dl.prof. univ. dr. Laurenţiu Tănase: Biserica cu hramul „Sfântul Apostol Andrei” din cartierul buzoian Micro XIV s-a construit după îndelungate şi susţinute eforturi. Parohul ei, P. C. Pr. Iulian Negoiţă, în calitatea sa de consilier economic al Episcopiei Buzăului şi Vrancei, a trebuit să facă dese drumuri la Bucureşti, pentru a prezenta Secretariatului de Stat pentru Culte proiectele în derulare ale Episcopiei buzoiene şi cererile pentru sprijin şi finanţare. În întrevederile cu Dl. Laurenţiu Tănase (Secretar de Stat pentru Culte, fiu duhovnicesc al Eparhiei de la Curbura Carpaţilor), P. C. Sa nu uita să amintească, după prezentarea tuturor proiectelor, şi despre biserica la care trudea de ani buni de zile. Atitudinea sa conciliantă şi constructivă avea darul de a-l face ascultat şi, în măsura posibilităţilor, înţeles.
Iar preoţii ostenitori de la biserica „Sfântul Apostol Andrei”, ca şi credincioşii de aici, nu au uitat sprijinul pe care l-au primit, prin grija lui Dumnezeu, din diferite părţi. Cu ceva vreme înainte de sfinţire, Părintele Iulian Negoiţă l-a invitat de Dl. Laurenţiu Tănase la Buzău, pentru a participa la festivităţile legate de sfinţirea bisericii din cartierul Micro XIV, întrucât şi Domnia Sa poate fi considerat ctitor al acestui locaş de cult, prin tot sprijinul acordat.
Venind la Buzău cu deosebită plăcere, Domnia sa a remarcat numărul impresionant de credincioşi adunaţi încă înainte de începerea slujbei de sfinţire, minunata armonie cromatică oferită de pictură, ca şi atmosfera de linişte specifică rugăciunii pe care o generează combinaţiile de galben. Şi deşi nu utilizează termenul de catedrală decât în sensul său strict etimologic, pentru a desemna bisericile unde slujeşte un episcop, de astă dată Dl. Laurenţiu Tănase a putut denumi această biserică: „Catedrala din Cartier”. La final, Domnia Sa a adresat aceste cuvinte de mulţumire: „Vă mulţumesc, Prea Sfinţite Părinte Episcop Epifanie şi întregului corp preoţesc care, în ziua sfinţirii, m-aţi înconjurat cu multă căldură! Vă mulţumesc, Părinte Consilier, pentru invitaţie şi pentru atenţia cu care m-aţi onorat! Vă adresez aprecierile mele pentru răbdarea şi consecvenţa care sunt aşezate la temelia bisericii din Micro XIV şi Vă doresc ca, mereu, credincioşii să vă fie alături ca atunci la sfinţire!”[19]


Aşezământul Social „Sfântul Apostol Andrei”
Momentul Sfinţirii a încununat eforturile unor ani de muncă însă nu a la finalizarea eforturilor şi încetarea creaţiei. Începând din toamna anului 2008 Biserica a început să fie îmbrăţişată pe două laturi ale sale de un aşezământ social. Noul aşezământ social a fost ridicat şi acoperit iar în această perioadă se realizează lucrările de finisare exterioară. Scopul acestui aşezământ este acela de a-i sprijini pe cei ce sunt în nevoi şi de a avea un spaţiu destinat orelor de cateheză, ore readuse în actualitate prin intermediul programului „Hristos împărtăşit copiilor”, program ce se poate extinde pe viitor şi la adulţi pentru a promova şi educarea adulţilor.
Noul centru social este important pentru misiunea Bisericii „Sfântul Apostol Andrei” şi în cadrul acestui centru va fi valorificată experienţa dobândită în planul activităţilor sociale şi de voluntariat desfăşurate în cadrul Fundaţiei Filantropice „ Sfântul Apostol Andrei”. Înfiinţată în anul 1995, având binecuvântarea P.S.EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei în calitate de preşedinte onorific, Fundaţia „Sfântul Apostol Andrei” şi-a concentrat activitatea în sprijinul ajutorării bătrânilor din parohie, acordând servicii gratuite de îngrijire la domiciliu şi prin acţiuni de voluntariat de vizitare la domiciliu a persoanelor singure[20]. De asemenea, Fundaţia s-a îngrijit de înmormântarea persoanelor fără posibilităţi materiale şi pomenirea la soroacele îndatinate a acestora.

Grija pentru „Biserica triumfătoare”
Biserica cuprinde în sânul său atât „Biserica luptătoare” cât şi „Biserica triumfătoare”. În cadrul parohiei „Sfântul Apostol Andrei” se acordă grijea cuvenită şi credincioşilor trecuţi la cele veşnice. În anul 1993 a fost înfiinţat cimitirul parohiei amenajat pe un loc viran, plin de ciulini, la ieşirea din Buzău, în vecinătatea parohiei. Pentru a suplini lipsa de spaţiu într-un cartier ce nu are decât blocuri, în cimitir a fost transformată o construcţie făcută fără autorizaţie de un cetăţean ce a încercat să încalce dreptul de posesiune al Bisericii în capelă mortuară.
În cadrul acestui complex din anul 2003 s-a organizat un serviciu de pompe funebre al parohiei cu un mijloc de transport propriu pentru a evita costurile impuse de către unele firme de profil.

Relaţia dintre Biserică şi comunitatea parohială
Biserica „Sfântul Apostol Andrei” a devenit oaza de linişte şi spiritualitate a cartierului. Pe lângă oficierea slujbelor  Biserica a devenit canalul de transmise a unor valori creştine atât către membrii parohiei cât şi pentru instituţiile aflate în jurisdicţia parohială. S-au realizat parteneriate şi activităţi filantropice cu instituţiile şcolare: Şcolara cu clasele I-VIII nr. 12 din Buzău, „Grădiniţa cei şapte pitici”[21], Liceul cu program sportiv.
În fiecare an şcolar au existat parteneriate şi activităţi comune, iar serbarea oferită de copiii din cartier părinţilor cu ocazia sărbători Naşterii Domnului a devenit tradiţională.
În această perioadă se desfăşoară un parteneriat cu Şcoala nr. 12 din Buzău, parteneriat intitulat Biserica şi Şcoala . În cadrul acestui parteneriat elevii şcolii 12 se întrec în cadrul unui concurs desfăşurat pe trei secţiuni: pictură, eseu şi poezie exprimându-şi viziunea şi gândurile lor despre Biserica „Sfântul Apostol Andrei” La finalizarea acestui parteneriat Biserica „ Sfântul Apostol Andrei” le va oferi premeii tuturor participanţilor.[22]
De asemenea, slujitorii parohiei asigură asistenţă religioasă centrului de copii cu deficienţe Pitter Pan şi au participat la inaugurarea instituţiilor bancare şi comerciale din zonă.
Implicarea reprezentanţilor Bisericii are loc şi la nivelul chestiunilor administrativ gospodăreşti ale comunităţii prin participarea la şedinţele asociaţiilor de proprietari pentru a transmite mesajul în cadrul Consiliului local din care, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte EPIFANIE, autorul acestor rânduri face parte[23].
Legătura foarte puternică a locuitorilor din parohie cu biserica lor i-a determinat pe o parte dintre aceștia să solicite schimbarea numelui acestui cartier din MICRO XIV în cartierul „Sfântul Apostol Andrei”. S-au depus în decursul anilor mai multe memorii la Primăria Municipiului Buzău şi de fiecare dată s-a invocat imposibilitatea tehnică de a schimba numele cartierelor. Cu toate acestea, fără consultarea locuitorilor din cartier, autorităţile locale, mult prea puţin sensibile la problemele de ordin spiritual au schimbat numele acestui cartier nu în Sfântul Apostol  Andrei, aşa cum şi-ar fi dorit locuitorii şi în cartierul „Crâng”, denumire ce a fost împrumutată de la parcul din vecinătate.

Oaspeţi de seamă
Biserica „Sfântul Apostol Andrei” a avut privilegiul să fie binecuvântată cu vizita unor oaspeţi de seamă, mari personalităţi ale lumii teologice, culturale, sociale şi chiar de sfinţi.
Ca un părinte iubitor, vlădica de la Buzău, Prea Sfinţitul EPIFANIE a trecut cel mai des pragul Sfântului Locaş venind de fiecare dată ca la o întâlnire de taină cu „Sfântul Andrei”, având de fiecare dată un gând frumos pentru enoriaşii parohiei şi un sfat bun pentru preoţii slujitori, fiind preocupat permanent de modul în care se desfăşoară lucrările de construcţii şi cele de zidire sufletească. Experienţa îndelungată şi dragostea pentru ridicarea de locaşuri de cult, precum şi calitatea de prim donator al unui important sprijin financiar acordat la debutul lucrărilor de construcţie au contribuit la ridicarea acestui Sfânt locaş de care s-a îngrijit în mod special. Vizitele Prea Sfinţitului Părinte EPIFANIE au fost de binecuvântare şi de îndrumare în aceiaşi măsură, iar sfaturile în realizarea construcţiilor au fost , folosind un termen uzitat astăzi, îndrumări ale unui „consultant de specialitate” în domeniul arhitecturii bisericeşti.
         Paginile Sfintelor Evanghelii sunt neîncăpătoare[24] pentru însemnările lăsate de Prea Sfinţia Sa cu ocazia vizitelor arhiereşti, vizite ce au devenit „cutumiare” în agenda de lucru.
        În mijlocul enoriaşilor parohiei „Sfântul Apostol Andrei” , pentru a le întări credinţa, Prea Sfinţitul Părinte EPIFANIE a venit însoţit de înalţi ierarhi din ţară şi din străinătate.
În anul 1996, în ziua de 18 mai, în demisolul bisericii au coborât pentru a o ajuta să se înalţe membrii unei importante delegaţii sosite la Buzău cu ocazia sărbătoririi Sfântului Sava. Alături de P.S. EPIFANIE au fost prezenţi înalţi ierarhi: I.P.S. ANTONIE, al   Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, Casian al Dunării „de  oraş Galaţi cu patronul  Sf. Ap. Andrei”; Nifon al Sloboziei  şi Călăraşilor; personalităţi ale teologiei româneşti: P.C.Pr.Prof. Univ. Dr. Nicolae Necula, Pr.Prof.Univ. Dr. Alexandru Stan, Pr. Prof. Constantin Coman, etc.; precum şi conducători ai autorităţilor administrative şi militare locale.
În cuvântul rostit de I.P.S. Anontonie Plămădeală, Înalt Prea Sfinţia Sa si-a exprimat gândurile de bucurie pentru reîntâlnirea cu Buzăul şi totodată bucuria de a-l revedea pe fostul său colaborator din vremea episcopatului de la Buzău, P.C. Preot Iulian Negoiţă, pe care aşa cum mărturisea înaltul ierarh „îl regăsea cu realizări, însă şi mult mai cărunt”.
Uzând de însemnările prezente pe filele Sfintelor Evanghelii, dintr-o  însemnare făcută pagina cu „Viaţa Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan se poate constata că la data de  5 iulie 1996 alături de P.S. EPIFANIE au venit în vizită canonică P.S.  Ioan Selejan,Episcopul şi  Covasnei şi Harghite şi P.S. Vincenţiu Ploieşteanul, Vicar Patriarhal, ocazie cu care au admirat modul inovator în care erau construite turlele bisericii la sol, urmând ca apoi să fie ridicate şi amplasate pe structura Bisericii.
 La trecerea Prea Sfinţiei Sale prin Biserica Sfântul Apostol Andrei P.S. Calinic al Argeşului şi Muscelului a lăsat scris pe paginile Sfintei Evanghelii următoarea însemnare: „Cu bucurie mare am ajuns la una biserică Sf. Andrei, la priveghere, cu marele ctitor şi rectitor al Eparhiei Buzăului şi Vrancei, Prea Sfinţitul Epifanie Norocel.
Acest episcop este o bucurie în Duhul Sfânt peste aceste plaiuri hăruite.
Când se zidesc Altare, Ţara nu va peri niciodată!
Slavă, Ţie, Doamne şi bucurie pt. Sf. Andrei Apostolul!
Cler şi popor sus inima!
Şi ţie părinte Negoiţă Iulian!”
Alte două însemnări amintesc de oficierea cu ocazia hramului a Sfintei Liturghii de către P.S. EPIFANIE al Buzăului şi Vrancei. O însemnare dată din 30 n. 2006 are următorul conţinut: „În această frumoasă zi de toamnă târzie, cu soare cald, însoţit de un distins sobor de slujitori, am oficiat Sf. Liturghie în biserica parohiei: „Sf. Ap. Andrei” cu prilejul hramului, la care au participat o mare mulţime de credincioşi din parohie şi din întreg oraşul Buzău.
La sfârşitul Sf. Liturghii, a fost hitotesit în iconom stavrofor P.C. Pr. Paul Negoiţă, fiul P.C. PR. Iulian Negoiţă, consilier ec. al Episcopiei Buzăului şi Vrancei.
O altă însemnare este făcută de P.S. Epifanie, Episcopul Buzăului şi Vrancei, este dată din 30 n. 2007, este făcută pe prima pagina a Sfintei Evanghelii şi are următoul conţinut: „Oficiat Sfânta Liturghie cu prilejul hramului. Binecuvântăm pe p. c. preoţi slujitori pentru strădanie, iar credincioşilor le mulţumim pentru ajutor”.
Biserica Sfântul Apostol Andrei a fost vizitată şi de oaspeţi din străinătate. Au lăsat însemnări pe Sfânta Evanghelie Mitropolit Dosotei (29.10.1995) P.S.  Ilarion Episcop din  Bulgariei (9.XI.1996). În timpul oficierii unei cununii religioase în Biserica Sfântul Apostol Andrei a venit şi o delegaţi ce il avea ca oaspete pe P.S. Miron Episcop al Poloniei şi pe P.S. Casian al Dunării de Jos, însoţi, în calitate de gazdă de P.S. Epifanie. Mirii şi nuntaşii au primit binecuvântarea celor trei ierarhi şi au audiat cuvântul de învăţătură al oaspetelui polonez[25].
.           În Biserica Sfântul Apostol Andrei a  poposit şi urmaşul Mitropolitului Macarios al Ciprului - I.P.S. Gheorghios.
Aşa cum menţionam la începutul acestui capitol Biserica „Sfântul Apostol Andrei” a fost „vizitată” şi de sfinţi. Într-o însemnare a P.C. Pr. Iulian Negoiţă sunt menţionate următoarele: „În perioada 6-9 decembrie 2003, pentru biserica parohiei Sf. Apostol Andrei, din cartierul Micro XIV, a venit o mare binecuvântare deoarece P.S. Epifanie al Buzăului şi Vrancei, l-a adus pe Sf. Mucenic Ierarh Teodosie de la Brazi şi l-a depus în paraclisul de la subsol.
În aceste zile pentru credincioşi a fost o mare bucurie, venind la racla sfântului să aducă prinos de recunoştinţă şi rugăciuni fierbinţi pentru mântuire şi problemele lor personale.
De remarcat că în aceste zile au venit să se închine la sfintele moaşte foarte mulţi copii de la şcolile vecine şi din oraş.
În ziua de 9 decembrie, la ora 8.00 dimineaţa Sf. Moaşte au fost însoţite de P.S. Episcop Epifanie, de la biserica Sf. Apostol Andrei până la mănăstirea Brazi, unde au fost aşezate din nou, fiind însoţit P.S. Episcop de semnatarul acestor rânduri, de p.c. preot Edu Cătănuţă de la parohia Vadu-Paşii şi de p.c. Macarie David, stareţul schitului Ciobănoaia de lângă Buzău[26].

Slujitorii bisericii
Din anul 1990 în mijlocul credincioşilor parohiei „Sfântul Apostol Andrei” se află P.C.Pr. Iulian Negoiţă. P.C. Pr. Iulian s-a născut la 6 august 1948 în satul de baştină al Mitropolitului Dionisei Lupu[27] - Blăjani. A absolvit Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău în anul 1968 şi Institutul Tologic de grad universitar în anul 1971. În anul 1973 a primit sfânta taină a hirotoniei în anul 1973 pe seama parohiei Beceni. În perioada 1986 – 1990 a slujit la parohia Gârlaşi din Buzău unde s-a ocupat, în calitate de preot paroh, de refacerea casei parohiale şi construirea veştmântarului bisericii împreună cu preotul conslujitor Dionisie Vlad. De la 1 august 1990 s-a ocupat de ridicarea Bisericii „Sfântul Apostol Andrei”. În această perioadă a avut şi atribuţii administrative în cadrul Sfintei Episcopii. În perioada 1978 a funcţionat la serviciul personal, iar între anii 1982 – 1988 a fost secretar eparhial. Din anul 1988 este consilier economic al Episcopiei Buzăului şi Vrancei. În perioada 1982 – 1989 l-a ajutat pe P.S. EPIFANIE în activitatea editorială la Editarea Îndrumătorului Bisericesc şi Patriotic şi a unor lucrări apărute la Editura Episcopiei Buzăului şi a calendarului bisericesc.[28] A publicat peste 20 de articole în revistele bisericeşti În anul 1990 a realizat tehnoredactarea revistei Muguri a Seminarului Teologic Buzău iar între anii 1990 – 1992 a fost profesor la de Religie la Şc. nr. 12 Buzău. Din anul 1995 este preşedinte al „Fundaţiei Sfântul Apostol Andrei”.În anul 2000 a făcut parte din delegaţia condusă de P.S. EPIFANIE în Bulgaria.[29] Are gradul onorific de „iconom stavrofor”, a primit crucea patriarhală şi crucea eparhială în anii 2002 şi 2008.
Din iunie 2002 pe postul II al parohiei „Sfântul Apostol Andrei”, în urma concursului din ianuarie 2002 a fot numit semnatarul acestor rânduri, născut la 19 iunie 1975 la Vintilă Vodă, jud. Buzău, fiu al preotului Iulian şi Anica. În anul 1995 a absolvit Seminarul Teologic Buzău. A urmat studii universitare de teologie (1995 – 1999), drept (1997- 2002) studii postuniversitare şi de masterat în teologie (1999 – 2000), administraţie publică (2002 – 2004) şi management educaţional ( 2005 – 2007). În anul 2003 a obţinut titlul de doctor în teologie la disciplina drept canonic.
A fost hirotonit pe seama parohiei Gherăseni în anul 1998[30]. Din anul 2001 a fost profesor la seminarul Teologic Buzău şi din 2004 profesor la Liceul de Artă „Margareta Sterian”, având statutul de titular în învăţământ. Din anul 2003 este inspector şcolar de Religie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău, îndeplinind în această perioadă şi sarcina de purtător de cuvânt al instituţiei din 2005, consilier juridic (2008). Din aprilie 2008, cu binecuvântarea P.S.EPIFANIE  este şi inspector general adjunct cu probleme de management şi personal în cadrul aceleaşi instituţii. A participat la mai multe stagii de formare în domenii diverse (interculturalitate, cetăţenie europeană, curriculum) în Islanda, Cipru, Irlanda de Nord. A publicat peste 60 de articole şi studii în diverse periodice. Cu binecuvântarea P.S. EPIFANIE din anul 2008 este consilier independent în cadrul Consiliului Municipal Buzău şi preşedinte al Comisiei de Învăţământ, Cultură, Medicină Tineret, Sport şi Prtotecţia copilului.Are gradul onorific de „iconom stavrofor”[31] şi a primit crucea eparhială în anii 2006 şi 2008.
Alături de preoţi ostenitori la parohia Sfântul Apostol Andrei sunt şi cei doi cântăreţi bisericeşti care înfrumuseţează slujbele şi se ocupă de funcţionarea corului ce a luat fiinţă în anul 2005.  Cântăreţul Zahariou Dumitru s-a născut la 25.10.1969 în com. Câmpuri – Soveja. A Absolvit şcoala de cântăreţi de la Buzău în anul 1992 şi în acelaşi an a fost angajat la Parohia „Sfântul Apostol Andrei”. Din anul 2003 a fost angajat pe post de cântăreţ Dumitru Marian, absolvent al şcolii de cântăreţi de la Buzău în anul 2002.
Gânduri spre viitor
Cu ajutorul bunului Dumnezeu, anul acesta, în ziua de Izvorul Tămăduirii, Paraclisul de la demisol având hramul „Izvorul Tămăduirii” va fi resfinţit de P.S. EPIFANIE, Episcopul Buzăului şi Vrancei. Finalizarea lucrărilor de interior în acest paraclis duce cu gândul la o nouă lucrare – finalizarea centrului social din incinta Bisericii şi transformarea lui într-o anexă funcţională. Un alt obiectiv important este acela al înfrumuseţării cu vitralii a „bisericii de sus”, urmând ca apoi să fie refăcută capela cimitirului „Sfântul Andrei”, reamenajarea cimitirului şi dezvoltarea serviciului de pome funebre. Toate aceste activităţi se vor împleti cu dezvoltarea şi intensificarea activităţii social misionare, identificarea nevoilor concrete atât spirituale cât şi sociale ale enoriaşilor, dezvoltarea unui plan de pastoraţie activă şi realizarea unei mai bune comunicări cu enoriaşii parohiei. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu binecuvântarea şi grijea părintească a P.S.EPIFANIE şi cu sprijinul bunilor enoriaşi, cu siguranţă, şi aceste gânduri vor deveni fapte.

                                                                                     Paul Iulius Negoiță
                                                        Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău – note de istorie recentă,  în rev. Glasul Adevărului, anul XX (2009), nr. 156, p. 118-149 ; Ibidem,  Editura Omega, Buzău, 2009.




[1] A se vedea Teofil Dumitrescu, Arhiereu slujitor, dascăl propovăduitor şi ctitor osârduitor, Epicopul EPIFANIE 70 de ani, Edit. Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2002,p. 151 – 164.  
[2] „Deşi unii au afirmat că activitatea construirii de biserici în Eparhia Buzăului şi Vrancei nu a început decât după 1989, dăm mărturie aici, ca unii care am trăit acele vremuri ,- grele, într-adevăr, pentru Biserică,- de faptul că au fost construite biserici şi până în anul respectiv, în diverse parohii din cuprinsul Episcopiei . Astfel amintim numai câteva: în judeţul Buzău: Ulmeni, Aldeni, Goideşti, Tronari, iar în judeţul Vrancea  - Bizigheşti, Ploscuţeni, Valea Sării, ş.a. Pr. Iulian Negoiţă, Întemeieri pe a credinţei stâncă, Epicopul EPIFANIE 70 de ani, Edit. Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2002,p. 221 - 222
[3] A se vedea P.S. EPIFANIE NOROCEL,  Pagini din Istoria Veche a creştinismului la români,Editura Episcopiei Buzăului, Buzău, 1986. Această  lucrare a constituit o importantă sursă de documentare şi a creat o direcţie de cercetare pentru alţi autori: Pr. Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, Edit. „Diacon Coresi, Bucureşti, 1998; Pr.Lect. Dr. Nechita Runcan, Sfântul Andrei apostol al lui Hristos la români, Edit. Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 1994;  Dumitru Manolache, Andrei Apostolul lupilor, Edit. Ansatasia, Bucureşti 2000, etc.
[4] Date istorice despre Buzău pot fi găsite în următoarele lucrări: Dimitrie Ionescu, Istoria Oraşului Buzău, Edit. Litera, Bucureşti,1979; Valeriu Nicolescu, Buzău 575 – file de monografie, Edit. Mad linotipe, Buzău, 2006; Idem, File de cronică – o istorie a Buzăului în date, Edit. Editgraph, Buzău, 2008,p. Gheorghe Petcu, Municipiul Buzău – album monografic, Edit. Alpha MDN, Buzău, 2003.
[5] A se vedea: Punerea temeliilor unei Biserici: Sf. Paraschiva – Buzău, „Îngerul”, an. XI (1939), nr. 8-9, p.665-667.

[6] Pr. Iulian Negoiţă, Noi locaşuri de cult în Eparhia Buzăului, în „Almanah Bisericesc ”, nr.13- 14 (1994 – 1996), p. 6. 
[7] Idem, Construcţii de biserici din Episcopia Buzăului, în Glasul Adevărului, an. I, nr. 2, p. 36.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem, Noi locaşuri de cult în Eparhia Buzăului, în „Almanah Bisericesc ”, nr.13- 14 (1994 – 1996), p. 7.  
[10] Ad-hoc s-a înfiinţat primul consiliul parohial format din următorii consilieri: Ion Arsene, Ion Rădulescu, Panait Constantin, Ion Cuibuş, Aurel Ene , Vasile Matei, Constantin Eftimie, Vatcu Nicolae,Ion Bangu, Ion Ursache, Ion Colzozeanu, Traian Mihalache şi primul comitet parohial format din : Maranda Traşcă, Ioana Rădulescu, Dumitra Panaite, Adela Cuibuş, Elena Colzozeanu, Floarea Ene, Anica Rotaru, Teodora Brebenel, Constanţa Borcan, Virginia Borş, Smaranda Mihalcea, Coca Răileanu, Stoian Neacşa, Steluţa Iliescu, Maria Vlad, Ionescu Luminiţa.  
[11] Pr. Iulian Negoiţă, Noi locaşuri de cult în Eparhia Buzăului, în „Almanah Bisericesc ”, nr.13- 14 (1994 – 1996), p. 7.  
[12] Paraclisul are următoarele dimensiuni: lungime 20,28 metrii, lăţime 17, 80 metrii la abside.
[13] Pr. Iulian Negoiţă, Noi locaşuri de cult în Eparhia Buzăului, în „Almanah Bisericesc ”, nr.13- 14 (1994 – 1996), p. 7.  

[14] Conform Adresei nr. 3521 emisă de Sfânta Episcopie a Buzăului şi Vrancei
[15] Aurel Burlacu, Mii de credincioşi au participat la sfinţirea bisericii din Micro XIV,  „Opinia”, nr. 4583, luni, 5 iunie, 2006, p. 4.

[16] Nicolae Iorga îi consideră pe cei  ce au lăsat asemenea însemnări pe filele cărţilor de cult „micii cronicari”. De aceea în lucrarea de faţă, deşi succesiunea evenimentelor a fost relativ recentă, am valorizat aceste însemnări. Despre importanţa unor asemenea însemnări pentru elucidarea istoriei bisericeşti locale a se vedea: Daniela Lupu, Pr. dr. Paul Iulius Negoiţă, Însemnări pe cărţi vechi ale Episcopiei Buzăului, în Mousaios, vol. IX Buzău, 2004, p. 173 – 199.
[17] Aceste gânduri frumoase au fost  sintetizate şi caligrafiate pentru a fi mărturie despre trecut în viitor de P.C.Pr.Prof. Costică Panaite.
[18] Pr. Prof. Costică Panaite, O nouă poartă spre cer – biserica „ Sfântul Apostol Andrei” din Buzău, în Glasul  Adevărului, ( serie  nouă), an. XVII (2006), nr.  145, p. 20 – 29.

[19] Dr. Laurenţiu Tănase, „Catedrala din cartier”, an. XVII (2006), nr.  145, p. 29 – 32.

[20] O asemenea acţiune a fost realizată în cadrul unui parteneriat cu liceul de Artă „Margareta Sterian”, proiect coordonat de doamna Prof. Rodica Vlad. În cadrul acestui proiect elevii de la Liceul de Artă au vizitat persoanele în vârstă ce sufereau de singurătate şi le-au încântat cu arta cântului şi a poeziei. Tot în cadrul fundaţiei a funcţionat în parteneriat cu I.S.J. Buzău, în anul 2004,  proiectul editorial cu finalitate educaţională în urma căruia a fost publicată revista Educaţia creştină  
[21] Una dintre cele mai frumoase activităţi s-a desfăşurat în luna mai 2008, activitatea în cadrul căreia au fost  editată lucrarea, La Tine Doamne ne rugăm, având ca autoare pe Gherghina Caraman, Tănase Luminiţa, Luba Botnaru , lucrare ce a fost lansată şi în cadrul unui spectacol oferit de copii pentru strângerea de fonduri în scopul ajutorării unei fetiţe bolnave de cancer. Un alt parteneriat deosebit de interesant derulat cu Grădiniţa cu program prelungit „Cei şapte pitici” s-a intitulat „Credinţa şi copiii”

[22] De asemenea, în cadrul festivităţii de premiere va fi lansată lucrarea scriitorului Buzoian, enoriaş al parohiei „Sfântul Apostol Andrei”, autor şi al lucrării Psalmii în versuri,  Aurel Anghel intitulată: Te roagă copile!.
[23] A se vedea Monitorul Oficial al Consiliului Judeţean Buzău  privitor la rezultatele alegerilor locale din  01 şi 15 iunie 2008, p. 45
[24] Prima însemnare a unei vizite canonice datează din 18 feb. 1991
[25] (02.03.1998)
[26] Cu binecuvântarea P.S. Epifanie în paraclisul de la demisol a poposit şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dălhăuţi.
[27] A se vedea: Pr. Paul Negoiţă, Prof. Ştefan Stănescu, Monografia Bisericii ˝Sfântul Nicolae˝ din Parohia Blăjani, în  Glasul  Adevărului, ( serie  nouă), an. XII (2003), nr.  130, p.137-161; Prof. Gheorghe Udrea, Blăjani – file de monografie,Editura Omega, Buzău,2009.

[28] Au fost editate lucrări ale preoţilor cărturari Gabriel Cocora, Ştefan Slevoacă, Radu Antofie, etc.
[29] Pr. Iulian Negoiţă, Întâlnire frăţească, Glasul Adevărului (seria nouă), an. XI (2000),  nr.  116 - 118 (iulie - septembrie), p. 13
[30] A se vedea: Pr. prof. drd. Paul Negoiţă, Monografia bisericii Adormirea Maicii Domnului, Edit. Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2002; Relu Stoica, Eugenia Stoica, Dascăli buzoieni autori de manuale şcolare şi auxiliare didactice, Edit. Omega, 2008, p. 176 – 177; Arhid. Prof. Mihalache Tudor, Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău la împlinirea a 170 de ani de la reînfiinţare, G.A., an. XVII (2006), p. 266 – 267.
[31] A se vedea: Pr. Prof. Loredan Stan Din agenda de lucru a prea Sfinţitului Episcop EPIFANIE (august -  noiembrie 2006), Glasul Adevărului (seria nouă), an. XVII (2006),  nr.  146 (octombrie - decembrie), p. 42 .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu