Biserica „Sfântul Apostol Andrei”din Buzău – monument de artă religioasă contemporană




           Premizele istorice ale construirii Bisericii „ Sfântul Apostol Andrei”
            Privind retrospectiv, putem spune că în anul 1990  Cartierul Micro 14 era un orăşel.
            Exista spital, erau şcoli, postă, magazine, cabinete medicale, farmacie, piaţă şi grădiniţă. „Micul orăşel „ era construit după tipologia arhitecturii urbane dezvoltate în perioada  anterioară evenimentelor petrecute în anul 1989.
          După cum se ştie, urbanizarea forţată a dus la ridicarea cartierelor de locuinţe compacte, organizate pe verticală şi la dezvoltarea instituţiilor care ofereau servicii populaţiei. Şi totuşi lipsea ceva. Lipsea din mijlocul acestei aşezări în miniatură spiritul. Omul nu este doar trup, ci şi duh. Armonia unei vieţi cotidiene complete era viciată de lipsa unui locaş de cult, în mijlocul acestei comunităţi atât de bine definite.
             Situaţie a persistat până în anul 1990. Schimbările politice au creat premizele reaşezării vieţii sociale şi reconsiderării rolului public pe care Biserica îl are.
            În acest context s-a luat decizia construirii primului locaş de cult din Buzău, după o perioadă de câteva decenii.
            Această iniţiativă a dobândit formă, iar arhitectura Cartierului „Micro XIV” a fost înnobilată cu ridicarea unui locaş de cult, considerat de locuitori şi de diferite personalităţi care i-au trecut pragul ca fiind o „adevărată catedrală”.
             Biserica „Sfântul Apostol Andrei” este amplasată în inima cartierului, pe aleea Şcolilor, în vecinătatea complexului şcolar alcătuit din Şcoala „Sfântul Apostol Andrei”[1], Liceului cu Program Sportiv „Iolanda Balaş-Soter şi Şcoala Postliceală Sanitară, a Pieţii Micro XIV, a Blocului 39, a centrului filantropic „Sfântul Apostol Andrei” şi  a blocurilor 14.
            Locul pe care este amplasată Biserica a fost, parcă, special păstrat pentru completarea arhitecturii cartierului cu o Biserică. „La plinirea vremii”, în anul 1990, terenul viran proiectat să fie parc devenise maidan. Acest spaţiu  a fost alocat în scopul construirii Bisericii „ Sfântul Apostol Andrei”.

            La data de 18.08.1990[2] s-a oficiat slujba punerii pietrei de temelie de către Arhiepiscopul Epifanie[3], după care s-au început lucrările de construire.
           Proiectul a fost întocmit de domnişoara arhitect Carmen Magazin,  împreună cu domnul inginer Viorel Constantinescu.
            Lucrările de construire a Bisericii s-au început cu firma S.C. INTEGRAL S.A., care a executat fundaţia şi demisolul, apoi s-au continuat cu  firma S.C.  SOMACO S.A. din Buzău[4].
                        Proiectarea noului edificiu nu a fost una uşoară. A fost o muncă de pionierat, pentru că, din portofoliul celor implicaţi în procesul de proiectare şi execuţie lipseau monumentele religioase, deoarece, anterior, construirea de biserici era aproape imposibilă.
            Proiectanţii au luat ca model Biserica „Sf. Elefterie”  din București, realizând o îmbinare a stilului bizantin cu stilul  brâncovenesc, răspunzând exigenţelor secolului XXI şi încadrând monumentul în ansamblul auster, chiar anost al unui cartier de blocuri de patru nivele, dar şi in vecinătatea unui bloc turn. 
          Pe lângă combinarea elementelor de stil amintite, s-a avut în vederea crearea unor spaţii funcţionale, iar Biserica a fost edificată pe două nivele, fiind primul locaş de cult din Buzău proiectat astfel.[5]   Locaşul are două spaţii cu destinaţie cultică. La demisol se află paraclisul cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, iar în partea de sus se află Biserica propriu-zisă, cu hramul „Sfântul Apostol Andrei”.
        Lucrările au fost terminate la 4 iunie 2006, dată la care a fost oficiată și slujba de Târnosire, prilej cu care prin Altarul Bisericii au trecut peste șapte mii de creștini,
            Paraclisul „Izvorul tămăduirii”
           Demisolul Bisericii este compartimentat  astfel încât să corespundă cerinţelor cultice, educaţionale şi administrative. Cel mai mare spaţiu este alocat Paraclisului „Izvorul Tămăduirii”, în suprafaţă de 300 m. Din Paraclis se pătrunde în partea din spate printr-o arcadă, într-un spaţiu utilizat pentru programele de catehizare, întâlniri cu tinerii, pentru şedinţele Consiliului Parohial şi Comitetului Parohial, etc. Din acest spaţiu se realizează accesul către alte trei încăperi, respectiv, Biblioteca Parohială[6], Oficiul Parohial[7] şi Administraţia Cimitirului „Sfântul Apostol Andrei”[8]   
                În Paraclisul de la demisol există se oficiază ierurgiilor bisericeşti[9] şi Sfânta Liturghie în zilele de sărbătoarea din timpul săptămânii.
             Paraclisul este construit sub formă de cruce și este pavat cu marmură. În edificare Paraclisului cu hramul „Izvorul Tămăduirii” s-a respectat, împărţirea tradiţională clasică, compusă din  pronaos, naos si altar. Naosul este despărţit de altar printr-o catapeteasmă din zid. În centrul naosului sunt situaţi doi stâlpi de susţinere, înveliţi până la jumătate cu marmură şi pictaţi in partea de sus. Accesul în Paraclis se realizează prin lateral, prin partea dreaptă a Bisericii, printr-o casă a scării frumos decorată cu chipuri de sfinți.
            Conectarea Paraclisului cu Biserica de sus se realizează cu ajutorul unei scări in spirală. Intrarea pe casa scării este situată în partea dreaptă, prin sânul drept al Paraclisului creându-se astfel, un aspect simetric cu cel al Proscomidiarului, spațiu liturgic distinct al Sfântului Altar, încăpere despărțită de un zid, de altarul propriu-zis. Accesul se face printr-o ușă cu arcadă în Proscomidiar.
               Interiorul poate fi descris ca fiind  echilibrat, spaţios, primitor, odihnitor, difuz luminat de ferestrele mici, situate puţin deasupra cotei 0 spre exterior. Serile de vecernie, zilele călduroase de vară sau clipele în care creştinii păşesc să-şi facă rugăciunea particulară sunt momente unice de întâlnire cu Dumnezeu. Atmosfera acestui paraclis te pătrunde, te transfigurează.
            Singurele obiecte de mobilier sunt stranele. Acestea  sunt lucrate cu un  rafinament deosebit.
            O identitate proprie a  Paraclisului o oferă pictura. Nu vom face o descriere amănunțită a acestei realizări artistice. Pictura este foarte bogată coloristic, în elemente decorative și în imagini biblice și patristice.
            Sunt pictate scene elocvente pentru oficierea slujbelor de acatiste, parastase şi binecuvântări (stil practicat foarte mult în Grecia).  Lucrările au fost executate în tehnica frescă.
           
 
            Biserica Sfântul Apostol Andrei
           Amplasată la o înălțime de 4 m, deasupra paraclisului Izvorul Tămăduirii, Biserica Sfântul Apostol Andrei este o construcție monumentală, care se ridica la înălțimea de 30.7 m,  la turla mare cu o cruce de 4 m, in total 34.7m. Lungimea totală este de 27,5 m, iar lăţimea maximă este atinsă în naos, fiind de 16, 70 m. Această lăţime se micşorează, în partea dinspre pronaos. Astfel Biserica capătă aspect de cruce, permiţând, totodată edificarea celor două încăperi funcţionale, construite în lateral, respectiv vesmântarul şi casa pentru scara de acces. Aici Biserica are o lăţime de 7,40 m. În Pronaos Biserica are o lăţime de 13, 50 m.
         Accesul în Biserică se realizează pe o scară monumentală, cu o înălțime de 3 metri, pavată cu travertin, scară ce sporește imaginea monumentală a primei biserici construite în Buzău după 1989.
           În exterior, intrarea Bisericii este străjuită de doi stâlpi, înveliți cu marmură, care susțin un mic pridvor, element de arhitectură ce aminteşte de arhitectura din Grecia antică. Pe frontispiciul clădirii se află un mozaic pe care este reprezentat Sfântul Apostol Andrei.
          In Biserică de pătrunde prin două uși din lemn stratificat, uși care au vitralii de marii dimensiuni. Se intră în prima parte a Bisericii, în pridvorul acoperit, delimitat de două încăperi construite din materiale ușoare, având destinația de magazin Bisericesc.
          Accesul în pronaos se face prin alte două uși, împodobite, de asemenea, cu vitralii. Odată cu pătrunderea în această parte a Bisericii, Sfântul locaș își descoperă monumentalitatea interioară. Atmosferă creată de Biserica mare este diferită decât cea din Paraclis. Aici măreția Divină te înconjoară și te înalță.
          Pronaosul Bisericii este clar delimitat de cei doi stâlpi monumentali, îmbrăcați până la jumătate cu marmură, care au rolul de a susține cafasul de mari dimensiuni al Bisericii. Arhitectura pronaosului este foarte frumoasă. Partea de sus are mici cupole în care sunt pictate chipuri de sfinți, iar în partea dreaptă se află două portrete votive care-i reprezintă pe Patriarhul Teoctist și Arhiepiscopul Epifanie.
            Din pronaos se poate intra într-o încăpere cu rol de veșmântar, situată în partea dreaptă. În partea stângă se află scara care duce în cafas. Casa scării este pictată cu scene din cartea Facere, din Sfânta Scriptură și cu o reproducere a Scării Raiului.
          Cafasul este de mari dimensiuni. Prin partea dreaptă se realizează accesul, iar în partea stângă, deasupra veșmântarului se află un balcon. Cafasul este pavat cu mozaic pe care este inscripționat numele bisericii. Pe peretele de la apus este pictată, la o dimensiune impresionantă, icoana Adormirii Maicii Domnului, cu secvenţele Îngroparea Maicii Domnului şi Înălțarea Maicii Domnului la Cer. Pereții laterali sunt împodobiți cu chipuri de Pateric. Construcţia fiind generoasă, bine proporţionată  ca arhitectură şi ferestre, i-a permis pictorului să picteze pe Sfântul Ioan Botezătorul, încadrat în cerc şi de jur împrejur curcubeul.
            În jurul medalionului s-au pictat cetele îngereşti în număr de patru, cu serafimi şi heruvimi.
           De asemenea, s-au pictat scene din partea de sus: „Hristos  binecuvântând cele cinci pâini”, „Sinoadele ecumenice”, „Izvorul Tămăduirii” precum şi chipuri de cuvioşi şi mărturisitori”.
       Cafasul are dublă utilitate. Este folosit de corul Bisericii, cor înființat în anul sfințirii Bisericii și pentru manipularea clopotelor. Cele două clopote construite la Plumbuita, deși sunt de dimensiuni mici (495 de kg. şi 267 kg.), au o muzicalitate aparte.  Acestea sunt manipulate mecanic, prin intermediul unei frânghii, care coboară printr-un orificiu, din turla mică a Bisericii, turlă în care au fost așezate înainte de urcare cupolei. Menționăm că turlele au fost construite la sol și au fost ridicate cu o macara de mari dimensiuni și așezate pe poziție. A fost prima realizare de acest fel în domeniul acestui tip de edifici, iar urcarea tronsoanelor din turlă a oferit un spectacol unic locuitorilor cartierului, dar au dat și emoții celor implicați, emoții create de nevoia de precizie, de înălțimea edificiului și de greutatea tronsoanelor și cupolei turlelor.
           Cafasul oferă o priveliște minunată și, asemenea întregii Bisericii are o acustică aparte. Oamenii aflați în naos par miniaturi priviţi de sus, iar picturile văzute de aici dau aduc imaginea Cerului care se apropie de noi. Cine trece pragul Bisericii din Micro 14 și nu urcă în cafas pierde posibilitatea de a privi măreția acestui sfânt locaș.
           Așa cum este firesc, spațiul cel mai generos este afectat naosului. Proiectat sub formă de cruce, naosul dă măreție Bisericii, mai cu seamă prin aspectul monumental al turlei marii, de unde Pantocratorul veghează și binecuvântează dintr-u înălțime. Naosul este pictat cu scene biblice din Noul Testament ( Botezul Domnului, Intrarea în Ierusalim, Nașterea Domnului, Buna Vestire, Întâmpinarea Magilor, Fuga în Egipt, Coborârea la Iad, Răstignirea Domnului etc), și chipuri de îngeri și sfinți ( Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sfânta Muceniță Filofteia, purtând ie românească, etc).
          Așa cum aminteam, turla centrală este  foarte mare.  Are o arhitectură frumoasă. Ferestrele sunt mari. Deși au vitralii, asemenea întregii Biserici, este puternic luminată. De aceea, în rotocol, a fost pictat Iisus Hristos - `Pantocrator pe fond deschis, înconjurat de un frumos curcubeu unde se este redat textul „Vedeţi, vedeţi că eu sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de mine…”
            Urmează registrul celor nouă cete îngereşti, care au în mijlocul lor la Răsărit pe Maica Domnului, cu mâinile întinse spre Cer, iar spre apus a fost pictată icoana Sfântului Botezătorul cu aripi. Dedesubtul lor, de jur împrejur, sunt pictaţi sfinţii prooroci, picturi aşezate între ferestre. În partea de jos, în registrul următor, sub ferestre, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli.
            Pictura din turlă, conţinea un registru mai amplu ca desfăşurare iconografică, fiind reprezentată „Liturghia Îngerească”. Mai jos,  sunt redați cei patru evangheliști, cu simbolurile lor, având ca decor clădiri din Israelul antic sau forme de relief geografic. Nu mai puţin importante sunt  semicalotele din nord şi sud unde s-au pictat ”Naşterea Domnului  Iisus Hristos”,  iar dedesubt s-au pictat scene legate de naşterea Domnului ca : „Buna Vestire, Închinarea Magilor, Fuga în Egipt, Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos”.
            În partea de  nord  a fost pictată  „Coborârea  la Iad”, iar în registrul de sub calotă deasupra ferestrei s-au pictat Patimile şi viaţa  Mântuitorului Iisus Hristos.

          Bogăția coloristică și ornamentală bucură privirea și hrănește nădejdea celui care trece pragul Bisericii închinate Sfântului Andrei.
            Întreaga pictură este realizată în tehnica fresco, în stil neobizantin. Proiectul a fost întocmit de pictorul preot Petre Braşoveanu, atestat de comisia de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Romane, în prezent membru al comisiei de aprobare şi selectare a pictorilor.
         Proiectul de pictura a fost aprobat în şedinţa din 5 martie 2001.      Licitaţia a fost adjudecată pe seama pictorului Liliana Enache și are aspect unitar cu pictura din Paraclis, pictură realizată după cei șapte ani de muncă la Biserica mare.
             Naosul este separat de Altar prin cea mai importantă operă de sculptură din Biserică-catapeteasma. Această realizare de dimensiuni mari este monumentală. Este realizată în stil brâncovenesc și  dă impresia de carte deschisă atunci când o privești din cafas, dar și de protector al misterului euharistic ornată cu motive florale. Sculptată în lemn, catapeteasma acestei Bisericii este se regăsește în decorațiunile sale și stranele care străjuiesc pereții Bisericii.       
            Sfântul Altar este de dimensiuni foarte mari, cuprinzând,  în afară de altarul propriu-zis, zona încăperilor laterale, de dimensiuni apreciabile cu roluri bine stabilite, (în nord proscomidiarul,  iar la sud casa scării prin care se comunică cu Biserica de jos și se face, printr-o ușă metalică, comunicarea cu exteriorul.
           Puțin accesibil publicului, locul Jertfei Euharistice, Sfântul Altar, spațiu de dimensiune apreciabilă, este pictat în aceiași tonalitate.
            În conformitate cu regula generală, pe bolta Sfântului Altar a fost pictată Maica Domnului cu Pruncul în braţe şi cu cei doi arhangheli Mihail şi Gavril, care o însoţesc.
            La baza boltii a fost pictat un brâu ornamental cu viţă de vie şi medalioane ale sfinţilor prooroci.
            În registrul următor a fost pictat Cortul Mărturiei, apoi Sfinţii ierarhi şi diaconi. În partea de jos către pardoseală este pictată draperia tradițională bizantină.
            Arcul triumfal de lângă catapeteasmă a fost decorat cu ornament şi cu medalioane ale Sfinţilor Ierarhi, în număr de 17.
          Sfântul altar, proscomidiarul si  vesmantarul (diaconul) se încadrează întrutotul erminiei bizantine.
                       
               Biserica Sfântul Apostol Andrei –monument de artă religioasă contemporană
          Monumentalitatea Bisericii Sfântul Apostol Andrei i-a dat valoare simbolică pentru comunitatea locală. Având un specific și o arhitectură aparte, acest locaș bisericesc în jurul căruia s-a organizat viața religioasă a unei comunități parohiale frumoase, este singura Biserică ce a împrumutat numele unei instituții de învățământ. A intrând în istorie edilitară a Buzăului ca prima biserică începută și terminată după anii puterii roșii.
       Biserica este înconjurată de un parc sistematizat după sfinţirea edificiului, o mică grădină botanică a locului, aşa cum o numesc cei ce păşesc în curte. Imaginile postate în mediile electronice transmit bucuria întâlnirii cu frumuseţea naturii frumos organizate[10]. Vara florile de la „Sfântul Andrei” sunt un miracol.
        Deși nu are în spate o tradiție istorică  Biserica Sfântul Apostol Andrei a început să fie prezentă în albumele de artă și în lucrările monografice sau de prezentare ale orașului Buzău[11].                  
            Aprecierea frumuseții și monumentalității acestui sfânt locaș a fost admirată și de numeroasele personalități care i-au trecut pragul[12] și este un motiv de mândrie pentru locuitorii Cartierului Micro 14.
           Biserica „ Sfântul Apostol Andrei”  dă o notă distinctă cartierului și, pe zi ce trece, devine un element arhitectonic tot mai valoros al comunității buzoiene. Nu are tradiție istorică pentru moment, fiind doar un reper spiritual și arhitectonic, însă, cu siguranță timpul îi va da și acest privilegiu.
           
                                                                                       Paul Iulius Negoiță
                                                                           Material publicat în revista de artă a Muzeului Județean



[1] În anul 2011, conducerea fostei Şcoli nr. 12 din Buzău, părinţi şi elevi, au solicitat autorităţilor locale, respectiv Consiliului Local Buzău şi Inspectoratului Şcolar, aviz favorabil pentru a se numi Şcoala „Sfântul Apostol Andrei”. Solicitarea a avut ca principal argument situarea în vecinătatea Bisericii „Sfântul Apostol Andrei”. Acest eveniment unic din istoria şcolii demonstrează rolul pe care-l are noul locaş de cult în viaţa comunităţii de aici.
[2] Pr. Iulian Negoiță, Construcții de biserici din Episcopia Buzăului, în Glasul Adevărului, anul I, nr. 2, p.36.
[3] La data de 1 august 1990 a fost înființată parohia Sfântul Apostol Andrei. A se vedea, Pr. Iulian Negoiță, Noi locașuri de cult în Eparhia Buzăului, în Glasul Adevărului, anul I, nr. 13-14 (1994-1996), p.6.
[4] Finisajele şi instalaţiile de încălzire s-au executat în regim propriu. Încălzirea se realizează cu centrală proprie pe gaze.
[5] Catedrala „Sfântul Mucenic Sava” din Buzău, edificiu religios aflat încă în construcţie este al doilea locaş de cult construit pe două nivele.
[6] În anul 2013 a fost organizată Biblioteca „Sfântul Apostol Andrei”. Colecţia de carte a provenit din  achiziţii de la Centrul Eparhial sau de la diferite edituri, din donaţiile diferiţilor credincioşi şi din fondul de carte care a aparţinut P.C. Pr. Ioan Popa, fost profesor la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul din Buzău.” Cel mai important fond de carte a fost donat de slujitorii Bisericii Sfântul Apostol Andrei Iulian Negoiţă şi Paul Iulius Negoiţă.
[7] De la înfiinţarea Parohiei „Sfântul Apostol Andrei” şi până în prezent parohul Bisericii este preotul Iulian Negoiţă, cel care a avut curajul asumării acestui edificiu. Pr. Iulian Negoiţă s-a născuta 9 august 1948, la Blăjani, jud. Buzău. A fost preot la parohia Beceni, unde a refăcut Biserica după cutremurul din 1977 si apoi la Biserica Gârlasi din Buzău, unde a avut o activitate la fel de intensa. Timp de mai peste 35 de ani a lucrat la Centrul Eparhial Buzău. A fost secretat eparhial si consilier eparhial si a lucrat perioade îndelungate cu P.S. Antim, I.P.S. Antonie si I.P.S. Epifanie şi o perioada foarte scurtă cu IPS Ciprian. A avut o contribuție majora la susținerea activității culturale a Eparhiei, pana in 1989 si a celei economice in perioada 1990-2013. Cel mai important edificiu realizat in aceasta perioada in care, practic, toate Bisericile din Eparhiei au fost in șantier,Eparhia înregistrând cea mai bogată activitate edilitară din istoria sa, a fost Catedrala Arhiepiscopala Înălțarea Domnului, iar cel mai important eveniment istoric a fost ridicarea Episcopiei Buzăului la rangul de Arhiepiscopie (n.r.).
[8] În anul  1991 a  luat fiinţă cimitirul parohial „Sfântul Apostol Andrei”. Este primul cimitir parohial înfiinţat în Buzău, după 1989. O clădire existentă pe locul destinat cimitirului a fost transformată în capelă mortuară. În anul 2013 a început construirea Capelei „Învierea lui Lazăr”.
[9] Conform unui aşezământ intern înmormântările nu pot fi săvârşite decât în paraclisul „Izvorul Tămăduirii” de la demisol, iar depunerea persoanelor decedate până la slujba prohodirii nu se poate face decât în capela „Învierea lui Lazăr” din cimitirul „Sfântul Apostol Andrei”.
[10] Acest spaţiu a fost amenajat cu devotament şi pricepere de doamna Luminiţa Milea. Alături de Biserică, grădina Bisericii a schimbat definitiv aspectul, uneori cenuşiu şi prost îngrijit de autorităţile locale, al Cartierului Micro 14
[11] A se vedea, spre exemplu, cel mai frumoasă lucrare de prezentare a orașului nostru, intitulată Municipiul Buzău- ediție de colecție, Editura MAD Linotype, Buzău, 2010, p, 46.
[12] A se vedea, Pr. Prof. Dr. Iulius Paul Negoiță, Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău – note de istorie recentă,  în rev. Glasul Adevărului, anul XX (2009), nr. 156, p. 118-149 și Ibidem,  Editura Omega, Buzău, 2009.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu