Finalul Predicii de pe munte este la fel de intens și
pilduitor ca întreaga cuvântare. Pentru a crea imagini vizuale cât mai
puternice și a pentru a se exprima cât mai clar, Mântuitorul compară oamenii
buni cu cei care își zidesc în mod inteligent casa pe stâncă, iar oamenii răi
sunt comparați cu cei care își ridică așezare pe nisip.
De aceea, oricine aude
aceste cuvinte ale Mele și le împlinește, îl voi asemăna cu omul înțelept care
și-a zidit casa pe piatră și a căzut ploaia, au venit râurile, au suflat
vânturile și au bătut în casa aceea și nu a căzut, pentru că era întemeiată pe
piatră și oricine aude aceste cuvintele ale mele și nu le împlinește,
asemăna-se-va omului nebun, care și-a zidit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și
au venit râurile și au suflat vânturile și au lovit în casa aceea și a căzut.
Și a fost căderea ei mare. (Matei, 7, 24-27).
Orice om care-și ridică așezare alege mai întâi locul.
Nimeni nu zidește pe un sol instabil, mlăștinos sau nisipos. De asemenea,
atunci când cineva dorește să-și facă o casă să dureze folosește piatră la
temelie. Așa face omul înțelept și cu sufletul lui. Zidește în sufletul lui
credință curată pe care așează faptele.
Sunt și temelii fragile puse în suflete. Acestea sunt
surpate de viforul păcatului, de gerul nestatorniciei, de furtuna îndoielilor.
În asemenea casă a sufletului nimic nu-i cert, niciodată nu e pace, lumină și
căldură. Vânturile bat, praful urcă, seninul este umbrit, iar fericirea și tihna
sufletească nu sălășluiesc.
Credința este sănătatea sufletului. Credința puternică, de
neclintit, este forța vieții. Nicio furtună, îndoială sau deznădejde nu mută un
om credincios din loc. L-a putut abate pe Iov ceva de la credința lui?! Și dacă
a răbdat până la sfârșit așa cum spun Scripturile a primit binecuvântarea
Tatălui? Da!
Acesta este omul tare! Omul credinței! De el vânturile și
valurile vieții se sparg neputincioase. El știe că nu ele stau la baza
existenței lui, ci Domnul și nu se teme, nu se pleacă, zidește ca pentru Dumnezeu, face totul conștiincios și bine. Nu așează nimic doar să fie, ci face
totul să dăinuie și Domnul îi va fi alături, căci a zidit pe stâncă și înțelept
s-a dovedit a fi. Omul credincios știe
că piatra zidirilor sale este însuși Dumnezeu, așa cum Sfântul Petru grăiește: o
piatră vie, aleasă, de mare preț (I Petru, 2, 4).
Pilda aceasta mai are o semnificație. Vorbește de temelie și
de solul pe care stă casa-viață. Temelia și nici pământul de sub casă nu sunt la lumină și totuși contează enorm. Sunt fapte care nu se văd, dar ele stau la temelia
vieții. Sunt oameni care lucrează discret, dar profund. Lumea nu-i știe, nu-i
vede, iar ei, discret susțin cu faptele lor totul. Ei sunt, asemenea
Mântuitorului piatra cea din capul
unghiului pe care ziditorii nu au băgat-o și nu o bagă în seamă ( Matei,
21, 42). Oamenii credinței sunt oameni ai faptei, nu ai vorbelor despre fapte.
Sunt oameni ai exemplului. Pe temelia credinței lor se sprijină pereți grei,
așa cum pe pingeaua părintească cresc
odraslele. Fundația este temeinică, construcția de deasupra este falnică și de
neclintit. Nimic nu o doboară, nimic nu o surpă. Poate fi spălată de valuri,
dar niciodată dărâmată, indiferent cât de violente ar fi furtunile.
Așadar, credința este temelia vieții. Este puterea
existenței. Este sensul și demnitatea omului. Cel ce crede nu se teme de nimic,
după cântul Psalmistului care zice în psalmul 90: 1. Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul
Dumnezeului cerului se va sălășlui. 2.Va zice Domnului:
"Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre
Dânsul".3.Că
El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.4.Cu spatele te va
umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura
adevărul Lui.5.Nu
te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,6.De lucrul ce umblă în
întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.7.Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi
zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.8.Însă cu ochii tăi vei
privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.9.Pentru că pe Domnul, nădejdea mea,
pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.10.Nu vor veni către tine rele şi
bătaie nu se va apropia de locaşul tău.11.Că îngerilor Săi va porunci pentru
tine ca să te păzească în toate căile tale.12.Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva
să împiedici de piatră piciorul tău.13.Peste aspidă şi vasilisc vei păşi
şi vei călca peste leu şi peste balaur.14."Că spre Mine a nădăjduit şi-l
voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.15.Striga-va
către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el
şi-l voi slăvi.16.Cu
lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea.
Paul Iulius Negoță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu