De la tinerețe până la bătrânețe
Timpul fuge și noi fugim împreună cu el. Facebook –
ul este plin de omeni fericiți. Reclamele au chipuri care zâmbesc, bătrâni care
zburdă veseli, câștigători de tot felul plini de elan. Cu toate acestea, tot
mai mulți ne plângem că nimic nu ne mai priește, nimic nu ne mai bucură, nu mai
gustăm cu plăcere din timp, ba chiar, toată această mișcare ce ne ține cu
atenția mereu trează ne plictisește.
Efectul creșterii dependenței de bunurile materiale,
izolarea de natură, nevrozele induse de o societate cu prea multe știri și
angoase ne rătăcesc.
De toate acestea suferă în primul rând tinerii,
gonaci ai bunurilor materiale, pe care, atunci când le ai devin un plictis, iar
atunci când nu le ai sunt o dramă. Căsătoriile se amână pentru carieră și
situație materială. Apoi, nu de puține ori, zdreliți de atâtea lupte pentru
materie sensul căsătoriei nu mai este cel al unei fascinante întâlniri, ci al
unui moment de luciditate matură. Apare apoi criza familiei care nu poate avea
copiii din cauza diverselor tratamente și a stresului…și iarăși o criză a
sensului.
Cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate lui
Timotei și Tit ar sunt medicamente utile în lupta cu racilele prezentului.
Apostolul îi îndeamnă să fugă de plăcerile tinereților, să evite competițiile
naive și nocive, care nasc neînțelegeri și le cere să urmeze: dreptatea, credința, dragostea, pacea cu cei
cheamă pe domnul din inimă curată (II Timotei, II, 22).
Din păcate, nu doar tinerii au ispite. Nici bătrânii
nu se simt prea bine. Uneori, incapabili să se adapteze vârstei, trăind iluzia
unei tinereți perpetue, au atitudini stranii și pline de inadecvare pentru
vârsta lor. Aceste stări de lucruri nu de puține ori îi face neferiți, deoarece
simt acut melancolia unui trecut pentru care fizic nu mai sunt capabili,
istoric nu-l mai pot trăi, iar real nu-l mai pot avea. Nu degeaba se spune că
diavolul nu te lasă să trăiești niciodată în prezent. Când ești tânăr aștepți
bucuria viitorului, iar când ești bătrân stai cu ochii pe cadranul trecutului.
Și în cazul acestor vârste, cuvintele Sfântului
Apostol Pavel sunt de mare însemnătate: Bătrânii
să fie treji, cinstiți, întregi la minte, sănătoși în credință, în dragoste și
în răbdare. Bătrânele să aibă în înfățișare sfințită cuviință, să fie
necelvetitoare, ne robite de vin mult, să învețe de bine ( Tit, II, 2-3).
Și tot Apostolul neamurilor spune: bătrânele trebuie să povățuiască o femeie
tânără să-și iubească soțul și copiii, să fie cumpătată, curată, etc.
Poate par pe ici pe acolo desuete în exprimare
aceste îndemnuri. Însă ele sunt atât de sănătoase încât au ținut multe, multe
generații.
De la tinerețe până la bătrânețe omul are ispite.
Dar dacă lasă ochii să cadă filele sfinte și sufletul să absoarbă bucuria
divină din sine și din natură găsește sens și cale pentru fiecare vârstă și-și
dă sens și împlinire vieții.
Paul
Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu