Politicile măririlor salariale sunt sabotate din interior.
Orice s-ar spune, anumite salarii au crescut iar odată cu ele, teoretic ar
trebui să crească și performanțele. Este un clar dezechilibru între salariile
angajaților din privat și veniturile bugetarilor. Acum, pentru ca ceea ce
câștigă angajații statului să fie o certitudine pe termen lung, sectorul privat
trebuie împins înainte, trebuie să se ajungă la o depășire a veniturilor celor
din privat, față de angajații statului. Altfel, mărirea nu este sustenabilă și
va trebui să fie compensată prin creșterea impozitelor și taxelor ascunse sau
la vedere. În definitiv, nu este important doar ce salariu ai, ci care este
capacitatea de cumpărare, sau, mai simplu spus, dintr-un leu cânt îți rămâne
ție și cât ia statul.
Revenind însă la tema propusă, ai sentimentul că fără o
reorganizare, eficientizare legislativă și procedurală, veniturile mai mari
oferite bugetarilor sunt doar un abur cu iz electoral. Eforturile fiscului de
colectare nu pot acoperi golurile bugetare, deci viitoarele nevoi salariale ale
unui stat care vrea să-i trăiască bine angajații, fără o dinamizare a muncii la
stat și o schimbare totală de atitudine în relația cu pompa de bani: sectorul
privat. Fără aceste schimbări, mai devreme sau mai târziu lucrurile vor lua
întorsături nedorite, fie pentru că statul va fi nevoit să-și restrângă
activitatea, să externalizare anumite servicii sau să anuleze prin diferite
mijloace valoarea încasată de personalul bugetar.
Și cum cel mai bun exemplu este o istorioară, iar cele mai
utile învățăminte sunt cele trăite vă voi relata una, în centrul căreia se află
Direcția de Sănătate publică, pentru că tot este u ziar cu specific medical.
Depun un dosar la Direcție pentru obținerea unei autorizații
de construire. Nu de funcționare, ci de construire. Așa cere legea. Cer să
construiesc un local care, după investiție, ar putea fi o farmacie. Totul va
ține de piață, evident. E doar o solicitare pentru ca proiectantul să știe ce
condiții specifice să prevadă în proiect. Atât în această fază. De la camera 9
mi se răspunde politicos că nu găsește în lege posibilitatea ca o persoană
fizică să facă o farmacie, ci doar o oficină sau drogherie. Cele două, în fapt
sunt cam același lucru, prima în măsură mai mare, a doua cu același specific.
Dar aici nu era vorba de forma juridică de organizare a unei entități medicale,
ci doar de un spațiu privat. Confuzie mare atunci când aduc argumentul similarității.
Dosarul a devenit greu. Au fost autorizate cimitire private, dar o farmacie? De
fapt un spațiu comercial care va fi supus mai târziu evaluării reprezentanților
ministerului?
A ajuns sus, la director. Și stop. Așteptă. Sună. Suportă
mustrările secretarei iritată la culme că nu poate ști unde este directoare și
ce program are. A început joaca dea hoții și vardiștii. Văzând că nu pot găsi
soluții de comunicare și nici un timp în agenda doldora a doamnei directoare –
de altfel fostă colegă -, i-am trimis, mai în glumă mai în serios un telefon
cadou să pot comunica.
Oricum, temenele s-au întins și ceea ce nu pricepe
directorul nostru este că prin întârzierile repetate la autorități se pierde
timp și statul, cel care o plătește pe domnia sa, pierde bani. Practic,
lucrează chiar împotriva entității plătitoare.
Cum? Simplu. Dacă nu poți începe lucrarea vânzătorul de
materiale nu vinde, fabricantul stă cu marfa pe stoc, constructorul nu dă
oamenilor de lucru, contractele nu se respectă, TVA –ul nu se încasează,
posibila viitoare activitate începe mai târziu, deci un om care ar fi primit un
salariu și ar fi plătit contribuții nu lucrează. Privind macro, chestiune pare
măruntă. Dar dacă ar calcula cineva câte dosare sunt în așteptare pe la
autorități și câți bani ai statului sunt blocați chiar de oamenii pe care
statul îi plătește va ajunge la concluzii îngrijorătoare. Statul este sabotat
și împiedicat să câștige de proprii angajați, iar măsurile politice bune sunt
omorâte din fașă.
Așadar, dacă nu se grăbesc termenele, dacă nu există factori
responsabili pentru impactul economic al fiecărei decizii, politica de majorare
a salariilor nu va da roade. Nici unde în lumea asta nu poți câștiga la mai
mult muncind la fel. Poate politicienii au intenții bune, dar dacă nu sunt
ajutați mare lucru nu se va alege din țara aceasta. Deci, dragi autorități, treceți la Pasul II:
schimbarea atitudini legislative și comportamentale. Doar personajele lui Caragiale nu erau convinse că statul dă că de aceea este stat, să dea. Noi, restul, ca să primim trebuie să și aducem bani la buget.
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu