La una dintre predici le-am amintit creștinilor despre
vederea cea curată a lucrurilor din jurul nostru. Am încercat să folosesc
argumente din tradiția popoarelor sau din cuvântul biblic. Spre exemplu, englezii spun că frumusețea stă în ochiul
privitorului, iar Biblia confirmă pe veșnicie această realitate atunci când
afirmă că dacă ochiul nostru este curat, tot sufletul este curat.
Efectul cuvintelor a rămas și după încheierea slujbei.
Oamenii încă mai vorbeau despre cum să-și păstreze ochiul curat și cum să-l
transforme într-o cale prin care nici murdăria să nu mai pătrundă în suflet și
nici urâciunea să nu mai iasă în afară.
Unul dintre participanții la micul dialog ad hoc a rostit cu
tâlc o altă întrebare, culeasă din înțelepciunea umană:
- Care sunt ochii care văd cel mai bine? Cei
negri, cei verzi, cei albaștri? Ai bărbaților sau ai femeilor? Ai oamenilor sau
ai altor vietăți?
Cum cei din jur au
căzut puțin pe gânduri încercând căi ale științei pentru a putea răspunde, omul
nostru i-a scos, hâtru cum era din dilemă zicând: Ochii care văd cel mai bine sunt cei ai bârfitorilor! Ei văd prin
viețile tuturor, prin toate casele, văd în trecut, văd în viitor, ba văd atât
de bine încât de foarte multe ori observă și ceea ce nu există!
Dar…din păcate, acești ochi nu văd nimic în afară, ci doar
murdăria din sufletul celui care-i are!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu