Potrivit tradiției și rânduielilor apostolice, forma
bisericii a fost de corabie. O arhitectură practică și simbolică, în egală
măsură.
Treptat, după ce creștinismul a devenit religie
licită, în vremea lui Constantin cel Mare, bisericile au început să fie
ridicate în formă de cruce.
Forma bisericii nu este doar rezultatul unor calcule
de ordin practic, deși, fără îndoială, acest aspect este important, mai ales
când sunt aglomerate. Există o simbolistică sfântă a modului în care zidurile
bisericilor au fost desenate de oameni. Biserica se asemănă cu salvatoare
corabie a lui Noe, în vremea căruia Domnul a adus pedeapsă peste un popor care
devenise păcătos și rău. Crucea reprezintă, de asemenea, calapodul bisericilor
pentru a ne aminti mereu de jertfa de pe Golgota, unde sângele nevinovat al Domnului
a întemeiat primul Altar, a întemeiat biserica nevăzută din dragoste: Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încânt L-a
dat pe fiul lui să se jertfească pentru ea, iar Pavel, apostolul neamurilor
le spune efesenilor ( Efeseni, V. 25-26): așa
a iubit Hristos biserica, încât s-a dat pe sine, pentru ca să o sfințească în
cuvânt, după ce a curățit-o prin baia botezului.
Înfățișarea sub formă de cruce a bisericii ne mai
arată că viața și tăria bisericii stă în jertfa pe cruce a Domnului, care cu
mâinile deschise a îmbrățișat întreaga lume, dând universalitate învățăturii
sale. Crucea are patru capete, are patru puncte cardinale, ale sub ocrotirea ei
întreaga lume.
Tot spre simbolistica universalității, a întregului
ne duce cu gândul și o construcție bisericească în formă de cerc, concepție
arhitectonică întâlnită mai rar, dar totuși prezentă.
Sigur, sub aspectul detaliilor, există stiluri
diferite și abordări uneori atipice ale aspectului bisericii, însă forma,
amprenta la sol a locașului de cult se înscrie întotdeauna pe linia bimilenarei
noastre tradiții creștine.
Deci, biserica este corabia noastră de salvare,
crucea cea ocrotitoare și plinirea așteptărilor noastre.
Paul Iulius Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu