13 martie 2022. Am fost în satul Florica, din județul Buzău, la un moment trist din viața unei familii, la o înmormântare.
Mulți oameni în preajmă, cum este firesc în asemenea situații. Mai toți bătrâni, care-și târau greu picioarele, sau se sprijineau pe un al treilea ... Parcă veneau dintr-o mare bătălie. Mergeau cu picioarele inegale, în acolade, sau ținându-se unii de alții.
Orice nouă venit, e bine venit, mai ales pentru bătrâni. Au acum mulți Facebook, dar acolo nu-și pot povesti viața. Așa că au început să-și amintească despre una, despre alta, despre trecut, despre ce au făcut.
Și pentru că eram la Biserica de la Florica, am început să vorbim și despre biserică. Au sărit mândrii cu lăcașul lor. Au început să povestească ce știau de la bătrâni despre biserica lor, cum a fost construită din bârne cu munca înaintașilor lor, cum au cărat piatra pentru talpă cu căruțele, tocmai de la Colți....
Povesteau frumos de parcă ei au fost. Erau mândrii de comunitatea lor și de ceea ce au făcut și, e foarte adevărat, biserica din Florica este forte bine întreținută și foarte frumoasă.
Clădirea, curtea, capela, tot, dar absolut tot sunt foarte bine puse la punct, motiv pentru care l-am admirat pe părintele, pentru modul organizat în care lucrează.
S-a bucurat și dânsul să vadă că-i este apreciată munca, dar avea și un mare of: 70 la 730. În 16 ani de când este preot la Florica a înmormântat 730 și a botezat doar 70.
Cumplită realitate, care aproape te dezarmează. Ce planuri poți să-ți faci pentru viitor când vezi o asemenea discrepanță, iar Florica este un sat bun, accesibil, relativ aproape de oraș...
Aici adus politica de neglijare a dezvoltării rurale, aici a dus lipsa unor politici de încurajare a natalității, aici a dus lipsa de dezvoltare a județului.
Marea problemă a viitorului este demografia. Ne vom îngrozi la recensământul ce va urma. Ne vor numără, iar după nu se va face nimic, cum nu s-a făcut nici la ultimul recensământ.
70 la 730 e acum, dar urmărind curba de vârstă a populației, e clar că decalajul care va crește.
Multe sate azi au asfalt, apă, poate că au și canalizare. Este însă cam târziu. Rădăcinile s-au uscat și doar o minune istorică mai poate salva satul românesc de la disoluție, iar istoria nu face minuni dacă nu este provocată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu