Forța rugăciunii


      Se povestește că pe vremea când încă oamenii nu erau egali între ei, în casa unei familii de albi din Africa de Sud era sclav un negru.
Cum albii erau botezați creștini, preotul le trecea adesea pragul. Negrul a început să cunoască, după fiecare vizită, tot mai multe despre creștinism și a devenit creștin în ascuns, după un timp.
Nu era doar creștin prin botez, precum familia unde lucra, ci unul practicant.  De aceea, nu făcea nimic fără rugăciune și nu uita niciodată să se roage pentru stăpânul lui. Deși îi era de tot binele doritor proprietarului, acesta a considerat că nu are nevoie de rugăciunile negrului, că este un om inferior și că va deveni leneș. Drept urmare l-a pedepsit aspru. Dar, după fiecare pedeapsă, noul creștin continua să se roage.
      Văzând că nu are leac pentru obiceiul de a se ruga al slugii lui, stăpânul l-a legat și l-a bătut crunt. Doar domnul l-a salvat din mâna dură a albului.
     Dar, după acest eveniment crud, în casa stăpânului s-a produs o schimbare radicală. Spre seară a început să se simtă rău. Odihna nu se mai așeza peste trupul lui, iar pleoapele nu se lăsau adormite. Nimic nu-l mai liniștea. Credința negrului îl cutremurase. Simțea că nu se mai poate pune cu o asemenea forță, el, cel puternic. Și așa era. Albul s-a dovedit slab, pe când negru tare, iar tăria i-o dădea credința. În fața credinței puternice nicio stăpânire omenească nu răzbește!

                                                                            Paul Iulius Negoiță

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu