Mulțumesc Ție Doamne că pot munci!



     Viața ne este dată de sus. Nu hotărâm când ne naștem, din cine și unde. De aceea, viața este prin ea însăși o proslăvire a lui Dumnezeu și nu putem renunța singuri la acest dar. Fiecare dintre noi suntem unici și utili. Nu există om fără rost și fără talant. Sunt oameni care nu vor să-și recunoască darurile divine. Pentru Dumnezeu toți suntem valoroși, chiar dacă pare altfel în ierarhiile lumești. Muncitor, îngrijitor, doctor, profesor și alte profesii pot fi vocații și nu corvezi sau drumuri ale neîmplinirii. Binecuvântarea cerului vine peste cei care se jertfesc. Poveștile de succes goale de efort sunt minciuni media. Rușinea unei anumite munci este o eroare. E drept că din multe munci actuale dispare filosofia și profunzimea, deoarece au devenit prea mecanice. Dar, munca rămâne o binecuvântare.
     Astăzi vorbim mult despre noi, despre faptele noastre. Cosmetizăm realitățile. Totuși, ceea ce vorbește despre noi este munca noastră, calitatea ei, profunzimea ei, ce schimbă ea în viața aproapelui nostru. Este o eroare să considerăm că muncim doar pentru a trăi noi. În fapt, dincolo de plată, prin fiecare energie creativă a noastră dăruim ceva aproapelui nostru. Remunerarea muncii este necesară, dar priind în profunzime este o formă precară de motivație. Banii nu mai sunt priviți nici măcar în tratatele despre resursele umane ca primă sursă motivațională. Respectul este cel mai important, iar un om este respectat pentru că ceea ce face are răsfrângere pozitivă asupra celor din jur, iar prestația lui este de calitate.
     Un om este viu, pulsează, trăiește, atâta timp cât se simte util. Viața în nelucrare nu o ia nimeni în seamă. Numai cât a făcut este adevăr într-un om. Gradele, laudele, spoielile lumești care nu sunt bazate pe rezultat propriu sunt minciuni pentru ochi care se fac că apreciază, dar nu cred nicio iotă. Ipocrizia mare a vieții de aici se naște. Dă poleială, dar în profunzime nu mișcă nimic. Nu vine împlinirea reală, nici acea stare reală de bucurie pentru ceea ce nu meriți. Dar, desigur, minciuna stăpână peste lume amăgește vanități și inimi mărunte.
     Deci un om este muncitor cu adevărat atunci când simte că s-a dăruit și a dăruit.
     Lenea este un viciu la fel de mare ca ipocrizia. Lenea este dușmanul muncii și al vieții normale, sănătoase. Este vai de cel care lenevește la lucrul încredințat lui. Firea nu iartă. Nefericirea, neorânduială, nenoroc, va avea și va crede că soarta i-a fost crudă sau Domnul nu i-a fost darnic. Fals! Cine este sănătos și nu muncește nu trebuie să mănânce, căci așa zice Scriptura. Norocul ține cu cei care muncesc. De aceea, în creștinism nu există virtutea norocului. Oricine așteptă daruri gratuite de la Domnul se înșală, crezând că Dumnezeu îi va pune lui în traistă. Deci, norocul, ca formă magică, inexplicabilă de împlinire a vieții este o imensă păcăleală; o irosire a vieții. Doar munca aduce ceea ce sperăm să avem. Dumnezeu ne-a dat minte, pricepere, căi destule. Noi trebuie să punem toate aceste unelte în lucru.
     Ora et labora, adică roagă-te și muncește îi călăuzește chiar și pe cei mai înzestrați spiritual dintre noi. Acolo unde omul nu are de lucru, diavolul îi de lucru.
     Munca este o rugăciune prin fapte.  Ne rugăm arătând credința în faptele noastre. Aceasta este rugăciunea adevărată.
     Se povestește că în biblioteca unei mănăstiri trei călugări studiau și se rugau. Rugăciune și meditație nu este doar atunci când repeți un text, ci și atunci când te apleci asupra unui text religios, curat, frumos, care-ți bucură sufletul. Așa se rugau și cei trei. Dar ruga lor a fost oprită brusc de un neajuns tehnic. S-a stins lumina. Atunci cei trei au hotărât să se roage pentru a vedea care dintre ei este mai plăcut în fața Domnului. Și s-a rugat primul…și al doilea…și era beznă…iar al treilea în timp ce schimba bușonul la contor a primit semn de la Domnul că ruga i-a fost auzită. Așadar, munca și ruga sunt surori și fac bine omului. Știu, simt și o trăiesc și eu ca pe ceva obositor, dar în final                Domnul te binecuvântează cu daruri bogate sufletești. Te bucuri și trăiești! Așadar, munca este o binecuvântare și o datorie, iar dacă e curată și dăruită celor din jur Domnul ne va aduce dar mai bun decât orice salariu sau calcul material.
     Mulțumim ție Doamne că putem munci!

                                                                                                                                  Paul Iulius Negoiță

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu