Sigur, grădina e mare și multe specii se plimbă prin-transa.
Și eu, asemenea dumneavoastră, mă întâlnesc zilnic cu tot felul de personaje,
undele picate de-a dreptul din poveștile lui Creangă, alte fugite printre
rimele lui Macedonski, iar altele copiii strâmbe din Caragiale.
Povestea care urmează, desigur, este ficțiune. Așa ceva nu
poate exista în realitate. Și totuși eu v-o spun, ca atunci când am trăit-o
într-un vis urât, din care m-am trezit și am strigat: Doamne, în ce țară suntem?!
Nu știu câți dintre
dumneavoastră ați avut curiozitatea să participați la o ședință de consiliu. Eu
nu am mai făcut-o de pe vremea când eram consilier local, nu-mi lipsea
exercițiul, dar am fost invitat să particip la o astfel de ședință, undeva, la
o aruncătură de băț de Buzău. Fără prea mare tragere de inimă am ajuns pentru
a-mi susține pun punct de vedere în fața unor oameni dornici să audă și altceva
decât ceea ce li se servea lunar. Dincolo de modul de funcționare, de facto, al
unei asemenea adunări, la un moment dat, am fost luat la rost mai ceva decât Zuckerberg.
Primarul, om destoinic, cel puțin în rezolvarea problemele personale, cu un
catastif în mână, era supărat nevoie mare că spațiul unde funcționa o farmacie
nu s-ar fi aflat în localitatea T, ci în G. O fi T, o fi G, de unde era să știu
eu? Eram doar chiriași și de când ne știm acolo așa scria prin hârtii. Mi se
părea atât de lipsit de importanță, având în vedere că în rural nu se aplică
principiul demografic, încât chiar mi-a fost greu să înțeleg speța. Și totuși o
problemă era și este. Primarul, primise și-a ofertat spațiul, situat în
localitatea T, spre închiriere unui alt furnizor de servicii farmaceutice. Până
aici totul este în regulă. Joc corect. Provocarea edilului însă nu era una
ușoară. Pentru o farmacie, este nevoie de minimum 50 de m2 și nu-i avea, iar
pentru a înființa o oficină, adică un pui de farmacie, există o piedică: nu
trebuie să mai existe o farmacie propriu-zisă în localitate. În astfel de
condiții, singura cale de a rezolva problema era scotocitul prin geografie și
modificarea granițelor satelor.
Credeți-mă, dragi cititori, că am văzut multe, dar așa ceva…Am
văzut oameni care se luptă să facă istorie, am întâlnit indivizi sus puși de
soartă, dar incapabili să se ridice la rolul hărăzit de istorie, dar un primar
care să și dorească să intre în geografie nu am întâlnit până acum. Așa caz
nici Caragiale nu a avut și nici prin Las Fierbinți nu au abordat. Doar o
anecdotă din Rusia lui Putin mai aducea pe aproape. Eu știam că doar Rusia se
învecinează cu cine vrea ea….
Așadar, mare atenție în ce sat vă culcați și unde vă
treziți! Geografia este o bagatelă pentru un primar cu mai multe mandate.
Nu știu dacă granițele locale sunt bolnave și trebuie unse
pentru a pica puțin mai încolo, însă granița normalității este în metastază.
M-am gândit și am văzut multe, dar așa ceva….încă nu am văzut și nu am auzit.
Nu am dat nume, deși,
cu siguranță, aceste rânduri ar fi stârnit un interes și mai mare. Totuși, să
ajungi să te gândești la modificarea granițelor unui sat pentru a-ți rezolva o
problemă personală, de altfel minoră, reprezintă culmea imposturii. Mai rău
decât atât nu te poți face de poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu