Dacă vreți să vă mai amintiți cenușiul literaturii proletcultiste, puteți să încercați ceea ce se mai găsește încă prin biblioteci. Spre exemplu Papp Ferenc.
Papp Ferenc a fost traducător și scriitor. Am trecut pe diagonală peste câtva dintre povestirile sale din Torpila. Teme mărunte, cadre înguste, partidul în acțiune. Mici scenarii de pe care s-ar fi putut construi un film muncitoresc.
Cartea are însă și ceva lăudabil: tehnica scrierii. Omul acesta chiar a scris îngrijit, iar textele sunt clare, cu fraze echilibrate și bine desenate.
Curiozitatea de a intra între paginile acestei cărți apărute la Editura de Stat pentru Literatură și Artă prin anii 50 s-ar fi lăsat rapid adormită dacă nu aș fi descoperit un autor care are igiena scrisului. Mi-a plăcut.
Deci, dacă vreți să vă mai amintiți povești despre așa zisul entuziasm cu care s-au făurit colectivele agricole sau să regăsiți entuziasmul muncitorilor care chiar credeau că fabrica este a lor și trebuie să se dăruiască muncii socialiste, puneți mâna pe Torpila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu