Soarta urechilor


     Se spune în popor că urechile nu urmează întotdeauna pe cel ce…le-a purtat. Cum s-a ajuns la această concluzie?  Se povestește că un sfânt profet a ajuns în Rai și nu mică i-a fost mirarea când a dat peste o stivă de urechi. Da, urechi, multe urechi! Curios, a întrebat ce caută acea priveliște în Rai. Atunci un înger i-a răspuns: aceste urechi aparțin celor care au auzit, dar nu au ascultat cuvântul Domnului. Ei bine, adevărat este că auzim mult și urmăm puțin. În asemenea situații, urechile nu au nicio vină și de aceea împărtășesc soarta diferite față de purtătorii din lumea aceasta pentru că nu au ascultat cuvintele biblice: Nu auzitorii legii și plinitorii ei se vor mântui ( Romani, 2, 12; Mama mea și frații mei – zice Iisus sunt cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc pe el. (Luca 8, 21); Cel ce laudă cuvintele Domnului și le face pe ele, acesta este omul cel cuminte care și-a clădit casa pe piatră ( Matei, 7, 29).

     Sigur, povestirea are valoare metaforică. Adevărul este de multe ori acesta. Auzim, dar nu urmăm. Știm, dar nu facem. Îmi place să-i întreb pe copii dacă și-au ascultat părinții. Mai toți spun un da hotărât. Dar când îi întreb și dacă au făcut ce li s-a spus …zâmbesc galeș și spun…nu prea… Ei bine, copii sunt copii, dar noi?

                                                                                                            PIN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu