Am citit cu părere de rău știrea privind demisia domnului arhitect Aurelian Mareș din Consiliul Local Municipal Buzău. Este o pierdere reală pentru viața civică a orașului nostru. Era cel mai bine pregătit consilier local. L-am admirat pentru că a candidat și nu sunt surprins că nu se leagă de un loc sau altul. Așa îl știu dintotdeauna: un om liber, ferm, sigur pe sine.
Domnul Mareș este un om valoros, muncitor și profund dedicat profesiei sale, dar mai ales un iubitor autentic al urbei noastre. De-a lungul timpului, m-a susținut și pe mine în demersuri electorale, iar această susținere nu a fost niciodată una conjuncturală sau bazată pe relații personale, ci pe convingerea sinceră că se poate face bine comunității prin oameni implicați și onești.
Este un om cu un crez puternic în bine și în corectitudine. Un om care pare veșnic tânăr: activ, plin de inițiativă, de energie și de curaj. Dincolo de rigoarea profesională, are un suflet sensibil – un om cult, un artist în adevăratul sens al cuvântului, profund religios, pentru care Biserica Banu rămâne un loc de suflet și de reculegere, iar prima săptămână din Postul Mare, una a abstinenței totale.
Multe dintre proiectele arhitectonice pe care le-am inițiat de-a lungul anilor – unele duse la bun sfârșit, altele rămase în stadiu de intenție – i-au purtat amprenta, inclusiv cel al casei în care locuim. De la dânsul am învățat enorm, atât eu, cât și echipele cu care am lucrat.
Vede Buzăul în straturi istorice. Este stăpân pe ideile sale, care sunt legate de trecutul și de prezentul urbei noastre, iar tot ceea ce lucrează se înscrie în această paradigmă.
Nu este doar arhitect. Este un om boem, care participă la fenomenul literar. Are pană de scriitor și suflet de artist. Îmi amintesc cu emoție că este autorul uneia dintre cele mai interesante coperte din portofoliul Editurii Omega – cea realizată pentru Psalmii profesorului Aurel Angel – o lucrare care trădează nu doar talent artistic, ci și profunzime spirituală.
La 84 de ani, arhitectul Aurelian Mareș continuă să lucreze, să creeze și să se implice în viața civică a orașului. Este un model de demnitate, de vitalitate și de continuitate morală într-o lume adesea grăbită să-și uite valorile. Îmi este vecin și îl admir cum, cu pas iute, se deplasează sprinten ca un tânăr pe străzile Buzăului, întotdeauna pe jos. Din câte știu, nici nu și-a dorit vreodată să aibă permis de conducere.
Cred cu tărie că un asemenea om ar merita titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Buzău. Nu ca un gest formal, ci ca o recunoaștere firească a unei vieți puse, cu competență și consecvență, în slujba comunității.
Iulius Paul Negoiță
sursa: paulnegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu