Hirotonia noului Mitropolit al Ankarei – un scaun episcopal reactivat după aproape un secol

 

În Duminica Sfinților Strămoși (14 decembrie 2025), la Catedrala Patriarhală „Sfântul Gheorghe” din Fanar, a avut loc hirotonia întru arhiereu a Mitropolitului ales Grigorie, noul Mitropolit al Ankarei. Evenimentul a fost prezidat de Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, și a adunat un sobor numeros de ierarhi ai Tronului Ecumenic și ai Bisericilor surori.

Un scaun apostolic cu rădăcini vechi

Mitropolia Ankarei își are originea în vechea Ancyra, important centru urban și creștin al Asiei Mici încă din primele veacuri. Episcopiatul de Ancyra este atestat timpuriu în istoria Bisericii, iar numele său rămâne legat pentru totdeauna de Sfântul Ierarh Atanasie al Ankarei, mucenic al secolului al IV-lea, și de participarea episcopilor săi la marile sinoade ale Bisericii primare.

De ce a rămas scaunul vacant

În urma schimbărilor dramatice demografice și politice din Anatolia de la începutul secolului XX – culminând cu schimbul de populație dintre Grecia și Turcia (1923) – comunitățile ortodoxe locale au fost aproape complet desființate. Ca urmare, scaunul mitropolitan al Ankarei a rămas fără ierarh rezident în anii ’30, iar viața bisericească organizată a încetat practic.

De atunci și până în prezent, timp de aproape nouă decenii, Mitropolia Ankarei a existat mai ales ca titlu istoric în cadrul Patriarhiei Ecumenice, fără păstorire efectivă, asemenea multor altor scaune din Asia Mică, păstrate din respect pentru continuitatea canonică și memoria Bisericii.

Semnificația reactivării mitropoliei

Hirotonia noului Mitropolit al Ankarei nu reprezintă doar o numire administrativă, ci un gest profund simbolic și eclezial. Patriarhia Ecumenică reafirmă astfel:

continuitatea apostolică a Bisericii în spații istorice sensibile;

responsabilitatea pastorală față de moștenirea ortodoxă a Asiei Mici;

fidelitatea față de tradiția canonică, chiar și acolo unde realitățile istorice au fost potrivnice.

Prin această rânduire, scaunul Ankarei este reactivat canonic pentru prima dată după aproape un secol, devenind un semn al memoriei vii a Bisericii și al speranței că istoria, oricât de frântă, nu este niciodată anulată.

Evenimentul desfășurat la Fanar rămâne un moment de referință pentru Ortodoxia contemporană: o întâlnire dintre trecut și prezent, dintre jertfa istoriei și chemarea la slujire.