Am citit această carte cu o plăcere liniștită, rară. Nu cu exaltare, nu cu grabă, ci cu acea stare în care simți că textul îți face bine, că nu te agresează, nu te forțează să admiri, ci te lasă să înțelegi. „Viața și moartea neînsemnată a unui om însemnat” – așa cum spune titlul – este, de fapt, o mărturie despre discreția adevăratei măreții.
Cartea curge frumos. Nimic peste măsură. Nicio frază umflată, nicio emfază inutilă. Totul este așezat, aproape smerit, ca și cum autorul ar fi știut că viața unui om cu adevărat mare nu are nevoie de ornamente. Faptele vorbesc singure. Tăcerile, poate, chiar mai mult.
Este povestea unei vieți de erou, dar nu în sensul lumesc, spectaculos. Eroul acesta a luptat în lume, cu lumea, pentru lume, dar nu ca să fie reținut de ea. A luptat pentru adevăr, pentru rânduială, pentru lumină, știind că adevărata biruință nu este succesul, ci bucuria veșniciei. O viață consumată până la capăt, fără cruțare, fără negocieri cu mediocritatea.
Moartea lui este „neînsemnată” doar pentru cei care caută zgomotul. Pentru cei care știu să privească, ea este pecetea unei vieți trăite deplin. Nu o moarte tragică, nu una teatrală, ci una firească, a celui care și-a împlinit rostul. Și tocmai de aceea, profund semnificativă.
Citind, ai senzația că te afli în fața uneia dintre cele mai clare lumini ale Ortodoxiei. O lumină care nu orbește, ci luminează. Care nu arde, ci încălzește. O lumină care nu cere nimic, dar oferă totul: sens, verticalitate, pace.
Aceasta nu este doar o carte despre un om. Este o carte despre măsura adevărată a vieții, despre ce înseamnă să fii mare fără să te crezi mare, despre cum se poate trăi în lume fără a aparține ei. O carte care se citește cu bucurie și se închide cu recunoștință.
preot prof. dr. Iulius Paul Negoiță
sursa: paulnegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu