Majoritatea oamenilor nu evită stomatologul din lipsă de timp sau bani. Îl evită din motive psihologice. Durerea dentară nu este problema principală. Anticiparea durerii este.
Creierul uman funcționează pe principiul evitării disconfortului imediat. Dacă nu te doare acum, mintea îți spune că „nu e urgent”. Prevenția nu produce adrenalină, nu produce frică, deci este amânată. În schimb, durerea declanșează panică și te obligă să acționezi.
Mai apare un mecanism periculos: negarea. Mulți oameni știu că au probleme dentare, dar le minimalizează. „Mai merge”, „nu e grav”, „mai aștept puțin”. Este o formă de autoapărare psihică, prin care mintea evită confruntarea cu o problemă percepută ca amenințătoare.
Un alt factor este asocierea emoțională. Pentru mulți adulți, stomatologul este legat de experiențe negative din copilărie: durere, lipsă de control, rușine. Creierul nu face diferența între trecut și prezent. Reacționează la fel.
Problema este că organismul nu funcționează după mecanismele psihicului. O infecție dentară nu dispare pentru că o ignori. Din contră, se cronicizează. Bacteriile rămân, inflamația persistă, iar corpul trăiește într-o stare de stres biologic continuu.
Paradoxul psihologic este simplu: cu cât amâni mai mult, cu atât experiența va fi mai grea. Tratamentele făcute la timp sunt simple și puțin invazive. Cele făcute târziu sunt dureroase, costisitoare și confirmă frica inițială — creând un cerc vicios.
Prevenția nu este un act medical. Este un act de maturitate psihologică. Înseamnă să alegi un disconfort mic acum, pentru a evita un dezastru mai târziu.
Nu durerea ne aduce la stomatolog.
Ci incapacitatea de a o mai evita.
Dacă vrei, pot:
să-l fac mai scurt și mai tăios
să-l adaptez pentru educație publică / cabinet
sau să-l duc într-o zonă mai profundă: frică, control, rușine, imagine de sine
Dr. Matei Negoiță
sursa: mateinegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu