Nu este un titlu împrumutat din filme și nu trimite nici la simboluri sacre legate de cifra 7. Este, pur și simplu, numele pe care găsesc potrivit să=l dau unui moment trăit.
S-a întâmplat în comunism, într-o vreme în care singura „convertire” acceptată public era cea la ideologie partidului. Orice altă alegere trebuia făcută în tăcere, cu discreție și cu riscul de a fi judecat, marginalizat sau urmărit.
Atunci, la biserica din satul Cernătești, am botezat șapte bărbați, în aceeași zi, în aceeași ceremonie. Nu erau copii. Erau oameni ajunși la maturitate, unii deja formați profesional, alții abia la început de drum. Unul avea să devină inspector școlar și apo să plece, definitiv în America. Fiecare avea propria poveste, propriile căutări, propriile întrebări.
Și totuși, toți șapte au ales același lucru: să devină creștini ortodocși, într-o lume care nu încuraja astfel de alegeri.
Botezul lor nu a fost un act protocolar. A fost o hotărâre interioară, asumată. Ceremonia a fost emoționantă, dar mai important decât momentul în sine a fost legătura care s-a creat atunci — o legătură care a rezistat timpului, schimbărilor, drumurilor diferite pe care viața le-a așezat înaintea fiecăruia.
Astăzi, doar doi dintre ei mai sunt în viață.
Impulsul de a scrie aceste rânduri a venit recent, în Postul Crăciunului, la scaunul spovedaniei, după rânduială. Unul dintre cei șapte a venit să se mărturisească, după tradiție.
Așadar, a fost o convertire cu mult folos pentru viața spirituală a fiecăruia.
Preot Iulian Negoiță
sursa: parintelenegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu