Am văzut poporul iranian prin ochii prietenilor noștri, colegi de la „Carol Davila”. Prin Ali și Yasaman, oameni pe care îi apreciem sincer și care ne-au deschis o lume pe care știrile nu o pot arăta niciodată așa cum este în realitate.
Iranienii pe care i-am cunoscut sunt oameni extraordinari: demni, calzi, educați, practici, mereu în căutarea unui loc mai bun. Nu din lipsă de iubire față de țara lor, ci din nevoia de a trăi liber. Iranul este o țară bogată și frumoasă, cu o istorie impresionantă și o cultură extraordinară, dar un popor poate fi forțat, în timp, să caute binele în altă parte atunci când libertatea îi este refuzată.
Le-am admirat tradițiile, mai ales cele legate de nuntă — am fost la ei, la nunta lor, și am simțit din prima clipă cât sunt de calzi și ospitalieri. Ne-au primit cu o deschidere rară, cu bucurie sinceră. Am avut sentimentul că nu suntem invitați, ci parte din familie. Am văzut respect, comunitate și o frumusețe a legăturilor umane.
Când ne-au invitat la ei, împreună cu Adriana, ne-au spus să nu ne temem de tulbururări și război pentru că Iranul nu a atacat niciodată pe nimeni. Atunci am înțeles cât de mare este diferența dintre un popor și regimul care îl conduce.
În ultimele săptămâni, milioane de oameni au ieșit în stradă, în toată țara. Nu pentru violență, nu pentru haos, ci pentru libertate. Răspunsul a fost brutal. În doar două săptămâni, peste 2000 de oameni — tineri, bătrâni, chiar și copii — au fost uciși. Nu contează dacă protestezi sau doar te întorci de la muncă. Frica este folosită ca armă pentru a reduce la tăcere o națiune întreagă.
De câteva zile, internetul și liniile telefonice au fost tăiate aproape complet. Familii din afara Iranului nu mai știu nimic despre cei dragi: dacă sunt în viață, dacă sunt în siguranță. Informațiile care mai scapă ajung prin canale fragile, uneori prin conexiuni Starlink, alteori prin mesaje scurte, scrise în grabă, cu greșeli — tocmai pentru că sunt reale, nu fabricate.
Iranul este un popor cu o cultură veche, profundă, și cu oameni educați, printre cei mai rafinați din această parte a lumii. Un popor cu care România a avut, de-a lungul timpului, relații frumoase și respectuoase. Nu vor război. Nu vor ură. Vor doar dreptul de a trăi fără frică.
Astăzi, nu vedem doar proteste sau imagini șocante. Vedem oameni care cer să fie lăsați să trăiască. Să vorbească. Să iubească. Să rămână acasă, dacă vor, sau să plece, dacă sunt forțați, fără a fi judecați.
Iranul nu este regimul.
Iranul sunt oamenii.
Un popor care merită susținut în câștigarea libertății.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Through Whose Eyes Do I See Iran?
I came to know the Iranian people through our friends, colleagues from “Carol Davila”. Through Ali and Yasaman, people we sincerely appreciate, who opened for us a world that news headlines can never truly capture.
The Iranians we have met are extraordinary people: dignified, warm, educated, practical, always searching for a better life. Not because they do not love their country, but because freedom has been taken from them. Iran is a rich and beautiful country, with an impressive history and an extraordinary culture, yet a people can be forced, over time, to seek hope elsewhere when liberty is denied.
We admired their traditions, especially those related to weddings — we were there, at their wedding, and from the very first moment we felt their warmth and hospitality. They welcomed us with rare openness and genuine joy. We had the clear feeling that we were not guests, but family. We witnessed respect, community, and a beauty of human connection that cannot be taught — only lived.
When they invited us to their home, together with Adriana, they told us : Iran has never attacked anyone. That was the moment we truly understood the deep divide between a people and the regime ruling them.
In recent weeks, millions of people have taken to the streets across the country. Not for violence, not for chaos, but for freedom. The response has been brutal. In just two weeks, more than 2,000 people — young and old, even children — have been killed. It does not matter whether you protest or simply walk home from work. Fear has become a weapon used to silence an entire nation.
For several days now, the internet and phone services have been almost completely shut down. Families outside Iran no longer know anything about their loved ones — whether they are alive, whether they are safe. The little information that does emerge comes through fragile channels: sometimes via Starlink connections, other times through short, hurried messages, often written with mistakes — precisely because they are real, not manufactured.
Iran is a nation with a profound culture and a long, remarkable history, home to educated people among the most refined in this part of the world. A people with whom Romania has long shared respectful and warm relations. They do not want war. They do not want hatred. They simply want the right to live freely.
Today, we are not just witnessing protests or shocking images. We are seeing people asking to be allowed to live. To speak. To love. To remain in their homeland if they choose, or to leave if they are forced to — without fear or judgment.
Iran is not the regime.
Iran is its people.
A people who deserve to be supported in their fight for freedom.
Matei Negoiță
sursa: mateinegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu