Trăim într-un moment în care geopolitica seamănă tot mai mult cu o ruletă rusească în stil american — nu doar prin riscurile ieșirii de sub control, ci prin modul în care marile puteri își proiectează interesele și influența în regiuni care, odinioară, păreau stabile ori clar delimitate.
Venezuela, de exemplu, este un paradox geopolitic – bogată în resurse naturale, frumoasă și capabilă să ofere un nivel de trai ridicat (cu 500 $ pe lună ai un standard de viață cu mult peste multe țări occidentale), dar totuși paralizată de crize economice, politice și sancțiuni internaționale. Blestemul resurselor subterane — petrol, gaze, minerale — rămâne o realitate greu de ignorat pentru orice economie globalizată.
În Asia, China a dezvoltat un model hibrid — un socialism cu față capitalistă, centralizat și dirigist în modul său de funcționare, dar eficient în extragerea de resurse, energie și influență globală. Acest model a devenit un contrapunct puternic la ordinea occidentală, dar nu lipsit de contradicții interne și externe.
De-a lungul istoriei, intervențiile americane în regiuni precum Panama sau conflictele din America Latină au urmărit adesea stabilizarea situațiilor care ar fi putut amenința sau dezechilibra ordinea geostrategică. Uneori rezultatul a fost relativ stabil, alteori a generat noi tensiuni.
În aceeași logică, Statele Unite manifestă un interes strategic puternic și pentru regiuni îndepărtate precum Groenlanda — o insulă bogată în resurse minerale și poziționată strategic între America și Europa. Asemenea poziții geografice și energetice devin, în epoca noastră, active cruciale și surse de influență internațională.
Privind totul prin lentila globală, invitația recentă făcută României de către președintele american Donald Trump de a se alătura nou-creatului „Consiliu pentru Pace” (o structură propusă inițial pentru conflictul din Gaza, dar cu potențial extins și către alte crize precum cea din Ucraina) este un semnal geopolitic major.
ipn.md
Acest consiliu nu este o instituție ONU tradițională, ci un organism nou, condus de Trump, în care statele membre sunt invitate să contribuie substanțial (contravaloarea de cel puțin 1 miliard $ pentru un loc permanent) și să influențeze agendele de pace, securitate și mediere globală.
news.yam.ro
Unii analiști interpretează această inițiativă ca pe un instrument în strategia americană de a „rupe Europa” — de a crea alianțe alternative, unde unele state suedeze s-ar afla în tabăra apropiată Washingtonului, iar altele, mai sceptice, ar prefera rolul tradițional al UE și ONU.
psnews.ro
Această dinamică nu poate fi subestimată:
Europa, după Războiul Rece, și-a construit identitatea pe instituții multilaterale solide, de la UE la ONU și NATO;
Trump, prin această inițiativă, pare să proiecteze o nouă arhitectură în care instituțiile internaționale tradiționale sunt marginalizate în favoarea unor structuri mai flexibile, dar mai dependente de puterea unilaterală americană.
dissidentvoice.org
Tranziția aceasta creează un risc geopolitic real: Europa ar putea fi „fragmentată” nu formal, dar funcțional — prin jocuri de influență în care deciziile majore privind pacea, securitatea sau resursele globale nu vor mai fi luate în formule multilaterale tradiționale, ci în consilii și alianțe paralele, dominat de puteri cu interese proprii.
Într-un astfel de joc, nu există scutire dacă „nu joci” — simpla neutralitate sau pasivitate te poate face vulnerabil. Acesta este paradoxul unei lumi interconectate: chiar și neimplicarea devine o poziție strategică, cu consecințe.
Conștientizarea acestor mișcări este crucială — nu doar pentru liderii politici, ci pentru societăți întregi — pentru că ceea ce se decide în astfel de consilii, alianțe și platforme poate modela ordinea globală pentru decenii.
Iulius Paul Negoiță
sursa: paulnegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu