Cu ceva timp în urmă, Divertis părea un capitol închis din istoria umorului românesc. Un reper arhivat, invocat nostalgic, citat ca model, dar considerat definitiv al altei epoci. Revenirea trupei pe scenă schimbă însă această percepție. Am primit o invitație și am acceptat-o cu mare plăcere.
Într-o piață în care umorul a alunecat adesea spre bășcălie ieftină, iar satira e confundată cu grobianismul, Divertis a umplut până la refuz Sala Palatului.
E drept, Divertis vine cu structură, inteligență, memorie, comedie aprope Carageliană. Dar ... și cu direcții clare, pe care dacă nu le urmai te plasai în zona gri a inteligienței. Culmea, e un teatru la fel de politic, destul de clar direcționat, cu lipici dens pe etichetele fixate pe fruntea celor care nu le împărtășesc ideile. Nu, nu e doar umor. E ... omor pentru unele personaje. De la început ți se spune ce trebuie să gândești ca să nu fii prost și apoi exemplifică cu spețe și figuri care joacă să demonstreze tezele enunțate.
Spectacolul Hrană, apă și comedie, de la Sala Palatului, este bine pus în scenă, dens, documentat. Temele sunt la zi, personajele recognoscibile, iar materialul – aproape exclusiv extras din realitatea politică autohtonă și internațională.
Paradoxal, multe dintre figurile vizate sunt deja, prin ele însele, de tot râsul. Divertis nu face decât să le urce pe scenă și să le lase să se audă mai clar. Traducerea scenică e minimă; realitatea face mare parte din muncă. Și tocmai aici stă finețea demersului.
Dincolo de arta de a construi un spectacol aproape exclusiv din „materialul clientului politic”, trupa își permite un joc mai amplu: râde de toți, fără excepție. Diferența apare în efect. Pe unii îi face de râs mai rău decât s-au făcut singuri; pe alții îi face aproape simpatici, „îndulcindu-i” prin ironie, atomizându-le ridicolul. Cine și cum – rămâne la latitudinea spectatorului.
Divertis știe cu cine joacă și, mai ales, știe cum să joace. Direcția glumelor depășește mai mereu zona neutră - la care, evident, membrii trupei nu sunt obligați -, intrând în spații ideologice recognoscibile, dar fără a deveni, totuși, tezistă.
Revenirea Divertis nu este un exercițiu de nostalgie, ci o demonstrație de inteligiență practică. Un semn că umorul dibaci induce, direcționează, chiar crează ură. Au simțul momentului și dau o mână de ajutor utilă celor care se supun prezentul voii proprii.
Iulius Paul Negoiță
sursa: paulnegoita.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu