La People’s Park din Shanghai (China), în weekenduri, părinții merg cu CV-uri ale copiilor lor, scrise pe foi sau postere, și încearcă să găsească un potențial soț/soție potrivit. În România, părinții merg la medic și, dacă tot sunt acolo, încearcă să rezolve nu doar problemele lor trupești, ci și pe cele sufletești, căutând să le facă cunoștință copiilor cu rezidenții tineri de pe secție. Până la urmă, OMS definește starea de sănătate ca „o stare de bine completă din punct de vedere fizic, mental și social și nu constă numai în absența bolii sau a infirmității”, nu?

Primele săptămâni de rezidențiat: emoții mari, multe lucruri de învățat și de stăpânit, multe de demonstrat. Prima mea pacientă pe care o preiau de la început. O doamnă dulce, amabilă, plină de energie pozitivă. Venise doar la un control, nu se simțea rău. O consult eu, o vede și medicul specialist, îi fac o ecografie de tiroidă… totul bine, doamna poate pleca acasă. Ies și eu în urma dumneaei să îmi iau puțină apă să beau (prima gură de apă pe ziua aceea – adică pe la 14).

— Domnișoara doctor, nu vă supărați!…
— Spuneți, ce ați pățit?
— V-am zis că și fiica mea e la Facultatea de Medicină! Aveți un sfat pentru ea?
— Da, mi-ați spus! Felicitări! Să învețe cât de multe poate… nu mă așteptam să am nevoie de atât de multe informații chiar de la începutul rezidențiatului!
— Da, o să îi transmit!… Știți, ea e tocilară așa, nici nu prea iese din casă! Iar eu am o mare supărare că nu are și ea un iubit! De asta v-am și oprit! Colegul dvs., domnișorul doctor, are iubită? Știți că mă gândeam că poate le fac cunoștință…

Eu, amuzată și surprinsă, răspund repede, gesticulând poate puțin cam disperată din mâini:
— Nu, nu… lăsați-l în pace! E luat! E absolut luat! Însurat, ce să mai!
— Ah, bine! Ce păcat, domnișoara doctor! A meritat să încerc! Vă mulțumesc frumos!
— Cu drag, cu drag!

M-am întors în cabinet distrată. Îmi spusese colegul meu că au mai încercat doamne mai în vârstă să îl căsătorească cu fiicele lor și mi s-a părut amuzant, dar să iau și eu parte la pețit era deja la un alt nivel.

Așa că, în ziua aceea, primul meu pacient a plecat acasă cu analize bune, ecografie normală și o mică dezamăgire: nu reușisem să-i rezolv chiar toate problemele. Unele, se pare, nu țin nici de medicină, nici de rezidențiat.

Dr. Adriana Negoiță

Institutul Național de Endocrinologie C.I. Parhon 

sursa. adriananegoita.com