Biserica din Albeşti (com. Smeeni) – o ctitorie a răscumpărarii?

Familia Sărăţeanu, una dintre vechile familii boiereşti din zona Buzăului[1] şi-a legat numele, conform tradiţiei, de mai multe locaşuri de cult: Mănăstirea Pinul Mare, Schitul ” Sf. Nicolae al Mirelor Lichiei; biserica din Valea Botei şi Biserica din Nenciuleşti.  

Alături de aceste aşezăminte ecleziastice poate fi aşezată şi Biserica din Satul Albeşti, localitate ce aparţine astăzi de comuna Smeeni.

Deşi este o bisericuţă obişnuită din mediul rural, biserica din Albeşti are obârşiile învăluite în mister. Tradiţia locurilor păstrează o legendă conform căreia acest locaş de cult a fost ctitorit de Catinca Vernescu, care a fost cuprinsă de remuşcări după ce a pus la cale uciderea soţului-  Dumitru Vernescu.

Privită ca o biserică a răscumpărării, acest locaş de cult este considerat ctitoria legendarului personaj. Scrierea primei pisanii a locaşului de cult, în anul 1958 are la bază tot tradiţia locală, având următorul conţinut ,,Această sfântă biserică s-a zidit din temelie în anul 1853-1855 în timpul episcopului Filotei de către familia Vernescu˝[2].

Deşi această pisanie face referire la anii 1853-1855 biserica din Albeşti se pare că este anterioară acestei datări.

Această afirmaţie se bazează atât pe argumente de ordin logico-istoric cât şi pe dovezi scrise.

Apelând la argumentele de ordin logico istoric putem constata că un dintre primele griji ale unei comunităţi umane era ridicarea unui aşezământ de cult mai mare sau mai modest în funcţie de posibilităţile materiale şi râvna locuitorilor.

Este un lucru cert faptul că localitatea Albeşti poate fi datată cu mult înainte de jumătatea secolului XIX.

Pe la începutul secolului al XIX lea, clucerul Dumitrache Sărăţeanu, fiul vistierului Constantin Sărăţeanu, era proprietarul moşiei Siliştea-Albeşti, situată  pe lunca Călmăţuiului. Pe această moşie se afla un sat de clăcaşi, aşezat, probabil chiar pe malul Călmăţuiului.

În anul 1816, pe când era şi vătaf al plaiului Pârscov, Dumitrache Sărăţeanu cumpără moşia paharnicului Ştefan Catargiu, tatăl marelui om de stat Barbu Catargiu. După cumpărarea moşiei vecinului, în timpul domniei lui Ion Caragea Vodă (1812-1818), clăcaşii s-au strămutat pe actualul amplasament al satului unde erau feriţi de inundaţii şi în acelaşi timp erau situaţi aproape de apă. Noua aşezare s-a numit Albeşti sau Cacaleţi, după numele pe care-l purta platoul pe care şi-au durat aşezarea.  

Strămutarea aşezării a condus şi la strămutarea locaşului de cult sau la construirea unei noi biserici[3]. Construirea bisericii s-a realizat înainte de strămutarea în totalitate a clăcaşilor devenit un motiv de atracţie în plus, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor localităţi din aceea zonă[4].

Existenţa unui locaş de cult anterior datei menţionate de pisanie poate fi susţinută şi de existenţa unor însemnări de pe cărţile de cult.

 Pe ultima filă a unui Octoih, tipărit în tipografia Râmnicului la anul 1811 a păstrat o menţiune, scrisă stângaci cu litere slavone, în anul 1822, de un autor anonim, care amintea Dumitrache Sărăţeanu şi de Albeşti[5].

Existenţa unei cărţi de ritual în anul 1822 presupune existenţa locaşului de cult anterior acestei date. De asemenea faptul că este amintit numele lui Dumitrache Sărăţeanu poate duce la presupunerea că biserica din Albeşti a fost ctitoria acestuia şi tocmai de aceea a înzestrat-o cu cele necesare desfăşurării cultului.

Pe o altă carte de slujbă şi anume pe prima filă[6] a unui Penticostar, tipărit la Blaj în anul 1810 a fost făcută o altă însemnare, mai clară de cât prima:         ,,acest penticostar este al dumnealui cluceru Dumitrache de la Sărata, jugăurs”[7], aici la biserica noastră la satul Cacaleţi şi cine se va ispiti ca să-ş fure să fie afurisit de cei trei sute optzeci sfinţi părinţi de la Niceheia şi am scris eu Negoiţă Dascălu şi cine va citi mă va pomeni şi să zică Dumnezeu să-i ierte păcatele lui şi ale părinţilor lui. 1825 mai 14.”

Odată cu transferarea dreptului de proprietate asupra moşiei Albeşti asupra Ecaterinei Vernescu, la 5 decembrie 1855, aceasta a preluat şi grija Bisericii[8]

 Grija deosebită a Ecaterinei (Caterinei) se poate vedea din faptul că biserica a fost mărită de ea odată cu renovarea din 1883[9], mărind-o la intrare, aşa fel că a unit tinda cu pronaosul, rămânând în mijlocul pronaosului cei doi pilaştri masivi, de care altădată fuseseră fixate uşile. Tot în această perioadă bisericii i s-a mai adăugat un pridvor.

   A fost pictată de D.Todorescu[10] la 1883, pictura fiind asemănătoare cu cea de la Valea Botei[11] (com. Merei).

   Tot în această vreme au fost pictate şi chipurile ctitorilor trăitori atunci[12], în partea de miază noapte a pronaosului bisericii. Astfel au fost pictaţi: Ecaterina Vernescu; apoi doi fii ai săi, Gheorghe[13] şi Costică[14], Constantin Vernescu Gheorghe fiul lui Gheorghe Vernescu, Dimitrie Vernescu.

În concuzie, deşi biserica de la Albeşti poate fi considerată o ctitorie directă a familiei Sărăţeanu, fiind ctitorită de Dumitrache Sărăţeanu.[15] Biserica a fost construită, probabil, între anii 1817 – 1822, mai probabil în anul 1818.

 Tradiţia conform căreia ar fi construită de Tinca Vernescu este infirmată de argumentele prezentate[16]. Este importantă contribuţia Tincăi Vernescu la înfrumuseţarea acestui locaş de cult, însă ctitorul bisericii „ Sf. Dimitrie” din satul Albeşti este Dumitrache Sărăţeanu.

---

[1]Arhivele Statului, fondul familiei Sărăţeanu ( nr. 827) – fond ce cuprinde atât acte originale cât şi copii legalizate după actele ce sau aflat în arhiva evacuată în Rusia. Documentele au fost deţinute de Constantin Sărăţeanu ( 1862-1935), regent alături de Patriarhul Miron Cristea şi principele Nicolae; Octav-George Lecca, Familiile  boereşti  române, Ed.,, Semne˝, Bucureşti, 2009; Idem, Genealogia  a  100  de  familii  din  Ţara  Românească  şi  Moldova, Bucureşti,  1911, p. 82. Al. Gaiţă, Vechi  familii  ale  Buzăului – Sărăţenii, în  ,,Opinia”, an. VI (1997), nr. 1801/22  ian. 1997; Giurăscu C.C., Harta  stolnicului  Cantacuzino,  în ,,Revista  Istorică Română”  1943, p.20.; I.C. Filitti, Catagrafia  oficială  de  toţi  boierii  Ţării  Româneşti  la  1829, Bucureşti 1929, pp. 23-26.; Valeriu  Nicolescu, Gheorghe  Petcu, Buzău – Râmnicul  Sărat – oameni  de ieri – Oameni  de  azi, Ed. Alpha MDN, Buzău  1999, pp.24-35.

[2]Nu se cunoaşte sursa de informare a autorului pe baza căreia face această afirmaţie. Se cunoaşte însă că anterior acestei date biserica avea preot. În 1851 Episcopul Filotei al Buzăului a hirotonit pe ,, preotul Nicolae sin popa Ioan˝, absolvent a două clase de seminar,  pentru parohia Albeşti. Arh. Stat., Min. Instr., dos. 1918/851, apud. Ec. Gh. Ionescu, Viaţa şi activitatea lui Filotei Episcopul Buzăului (1850-1860), Tip. „Lupta” N. Stroilă, Buzău 1941, p.56. Anterior mai sunt cunoscute două nume de preoţi de la Albeşti: Ioan sin Gheorghe a fost de asemenea slujitor  la Albeşti şi este amintit la  1835. ( apud I. Ionaşcu, Catagrafia preoţilor din Eparhia Buzăului în anul 1835, în ,,Îngerul˝, an X(1938), nr. 1-2,pp.68-74.) şi preotul Niţă amintit într-o însemnare de pe prima filă a unui Liturghier tipărit la Buzău (Să se ştie când a venit voluntir în Ţara Românească la leat 1821; luna lui Mai 1. Aici s-au însemnat spre ştiinţă de când s-au făcut voluntir în ţara noastră românească, pentru bătae cu turcii la Silistra drept Călăraşi – 1854 Martie 14-Preot Niţă Sat Albeşti-1861.)˝

[3]Nicolae Stoicescu în lucrarea sa Bibliografia  localităţilor  şi  monumentelor  feudale  din  România, I (Ţara  Românească, Oltenia  şi  Dobrogea,), Vol. I . lit. A-L, Ed. Mitropolia  Olteniei, Craiova, 1970,  la p.28 scrie despre existenţa unei biserici din sec. XVIII, apoi dă ca perioadă de construire a actualei biserici anii 1855 – 1857

[4]Asemenea situaţii s-au mai întâlnit şi în cazul altor aşezări ale clăcaşilor. A se vedea  Paul Iulius Negoiţă, Monografia bisericii Adormirea Maicii Domnului din Parohia Gherăseni, Ed.  Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2002.

[5]Textul nu poate fi înţeles întru totul din cauza faptului că fila a avut colţul rupt. S-a păstrat totuşi esenţialul :“…lui clucer Dumitrache Sărăţeanu … la sat Albeşti, la acestă vreme în pr … u sărter luna lui Ione în zile (…indescifarbil…) 1822 liat … i cine va citi va cinsti şi va pomeni în vecii vecilor amin şi să zică Dumnezeu să-i  ierte păcatele celui ce a scris aici.”

[6]Pe aceeaşi filă a Penticostarului amintit mai sus, au fost şi două stihuri dintr-un psalm, iar mai jos o încercare de menţiune: “acest sfânt şi Dumnzeesc Penticostar ce se află întănsul slujba învierii lui Hristos”. Textul se repetă însă caligrafia şi culoarea cernelii însă ne dovedeşte că este o încercare mult mai târzie. 

.

[7] Familia Sărăţeanu este numită adesea în popor ,,înjugă urs˝ sau mai simplu ,,jugaurs˝. Explicaţia s-ar găsi în faptul că pe la finele sec. XVIII, unul din membrii familiei, Dinu Sărăţeanu, avea o constituţie fizică herculiană şi puteri fizice ca atare. Prin partea locului singurul animal mai puternic este ursul a intrat în popor expresia ˝voinic de se luptă cu ursul sau ăla ´njugă ursu˝.  Personajul amintit a primit aceleaşi epitete, mai ale că după tradiţie fiind polcovnic de judeţ şi urmărind o ceată de tâlhari ˝a prins numai el singur cu mâna lui˝  cinci, ceea ce dovedeşte că era de o constituţie puţin obişnuită.A apărut printre oameni  şi o legendă în jurul acestui personaj pitoresc, tot în legătură cu ursul. Conform acestei legende, Dinu Sărăţeanu şi-a  trimis argaţii la pădure să scoată lemne pentru foc. După un timp se spune că a venit unul din argaţi şi-i spune vistierului că un urs a sfâşiat un bou de la jug şi nu mai au cu ce tracta carul cu lemne. Se povesteşte că vistierul, fiind foarte supărat, a prins ursul şi la înjugat alături de boul stingher aducând astfel carul acasă spre uimirea tuturor.

[8]S-a ocupat de Biserică şi după ce moşia a intrat în proprietatea fiului acesteia Gheorghe Vernescu. Acesta a fost un cunoscutul om de stat (1830-1900), avocat şi om politic, fost de mai multe ori ministru sub Cuza şi sub Carol I.

[9]Biserica construită de Dumitache Sărăţeanu a fost foarte afectată de cutremurul din 1977. A fost reparată şi repictată pictorul buzoian Octavian Teodorescu. Cu această ocazie a fost rescrisă pisania. Această pisanie avansează o altă dată pentru construcţia bisericii: ˝.S-a zidit din temelie această Sfântă şi de Dumnezeu păzită Biserică din Satul Albeşti în anul 1858 după Hrstos, din bunăvoinţa şi cu cheltuiala propietăresei Tinca Vernescu.

Cutremurul din anul 1977, martie 4 avariind-o grav a necesitat rezidirea cu contribuţia benevolă a tuturor enoriaşilor parohiei sub conducerea preotului pensionar Radu Ciurea, paroh al acestei parohii timp de 50 de ani.

Definitivarea lucrărilor la Biserică şi clopotniţă s-au făcut sub conducerea preotului paroh Dinu C.Vasile.

Lucrările de pictură s-au realizat în perioada august 1981-mai 1982˝.

[10]Catapeteasma a fost pictată pentru prima dată de pictorul Gh. Nicoleanu.

[11]Cele două familii ctitoriceşti erau rude iar renovările s-au făsut consecutiv. Biserica din Valea Botei (sau Valea Vistierului) a fost renovată în anul 1880, iar cea din Albeşti la 1883. Se pare că au fost pictate de acelaşi pictor. 

[12]Aceste tablouri a fost dezlipite din Biserică în anii 1981-1982 şi s-au pierdut. Trei dintre ele au fost găsite anul acesta.

[13]Cunoscut şi sub numele de Gună Vernescu

[14] Cunoscut şi sub numele de Conă Vernescu,

[15]Numele lui Dumitrache Sărăţeanu este legat şi de Biserica Greci sau a Neguţătorilor din Buzău. Pe atunci Dumitrache Sărăţeanu era preşedinte al magistratului.  ,,Poporanii˝ în frunte cu Epitropia, i s-a adresat în anul 1848, cu rugămintea de a primi epitropia acestei biserici: ,,noi, zice adesea, având cinste în dumneavoastră, vă rugăm şi totodată vă poftim ca să binevoiţi a primi această  epitropie ce prin a noastră rugăciune voim a vă însărcina, încredinţaţi fiind de buna şi sufleteasca dorinţă a dumneavoastră asupra acestui sfânt locaş”.

[16]Un alt argument poate fi acela că Biserica a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Dimitrie, patronul spiritual al lui Dumitrache Sărăţeanu. Acest argument poate crea confuzii deoarece soţul Tincăi Vernescu purta numele Dumitru.