Monografia Bisericii ,,Sf. Nicolae˝ din Blăjani



Satul Blăjani- aşezare şi date istorice

În apropierea locului unde se pare în secolele IV-I înainte de Hristos a fost vestita cetate Ramidava se află astăzi satul Blăjani[1]. Localitatea este situată la 25 de km. de municipiul Buzău. Satul Blăjani este aşezat între văile Slănicului şi Câlnăului fiind izolat de localităţile limitrofe: Mărăcineni, Poșta Câlnău, Zărneşti, Aldeni, Băieşti,  Beceni şi Soreşti.

Specific zonei subcarpatice a Curburii, teritoriul comunei constituie o formă de tranziţie între munţi şi câmpie, cu structură cutată şi înălţimi variate (între 200 şi 500 metri), cu o multitudine de şanţuri şi albii adânci, între maluri prăpăstioase.
Apariţia locuitorilor în acest ,,măreţ amfiteatru˝ -aşa cum o denumea Bazil Iorgulescu [2]  este învăluită în mister. Documentele nu amintesc nimic despre apariţia aşezării sau despre provenienţa locuitorilor.
Pierdută în negura vremii, o legendă spune că pădurile dese de stejar care erau în zonă ar fi ascuns cândva sub crengile lor, un grup de oameni urmăriţi de năvălitorii turci. Acest grup de oameni răvăşiţi de provocările istoriei vremii, căutându-şi loc unde să trăiască feriţi de primejdii, ar fi durat locuinţe izolate, în locurile denumite şi astăzi: ,,Baba-Maria˝, ,,Bădila˝, ,,Danciu˝, ,,Drăghici˝ şi ,,Frasina˝[3]
O altă legendă consemnată în toate încercările de monografie ale localităţii, atribuie denumirea satului unui păstor de prin părţile Blajului, venit cu turmele de oi în căutare de hrană, împreună cu fii săi: Ene, Vlad, şi Lupu, rădăcină stufoasă a arborelui genealogic cu ramurile: Enari, Lupeştii şi Vlădeştii.[4]
O altă versiune a acestei legende are în centru acelaşi personaj sosit cu turmele din Transilvania. Numele personajului legendar este Ene Blăjanu. Acesta s-a aşezat primul cu turmele şi feciorii lui pe actuala vatră a satului. Posibili urmaşi ai acestui întemeietor legendar se mai găseau încă la începutul anului 1900[5]. Conform aceleaşi legende, mai târziu s-au aşezat pe aceste locuri oameni veniţi din zone diferite. Astfel au apărut la Blăjani: Ruşii[6], Răilenii din Raiaua Brăilei, Dodănarii din cătunul Dodăneşti,  etc.[7]
O altă legendă, mai puţin cunoscută între săteni, dar foarte veche, pomeneşte numele uni oştean al lui Mihai Viteazul, Radu Blaju. Conform acesteia, numele satului provine de la acest personaj ce era originar din Blaj şi care persecutat fiind de grofii unguri, după decapitarea lui Mihai Viteazul s-a retras pe aceste meleaguri, împrietenindu-se cu locuitorii de aici. Radu Blaju,  şi-ar fi făcut adăpost din bârne şi lut, iar în jurul lui s-au înşirat în salbă locuinţele urmaşilor pe dealul numit ˝Muchrea Mare˝, după forma de relief pe care se află şi astăzi cea mai mare parte a satului numită ˝ Pe Muche˝[8].
Numele de Blăjani este amintit într-o altă povestire şi în legătură cu Matei Basarab (1632-1654), ctitorul catedralei episcopale de la Buzău[9], ai cărui ostaşi trecând prin zonă au apreciat calitatea vinului din dealurile cătunului Corneanca.[10]
Toponimicul Blăjani[11] a fost pus şi pe seama unor caracteristici temperamentale ale locuitorilor. Siliţi de împrejurările tulburi de viaţă, locuitorii au deprins vorba blândă şi o fire domoală şi blajină.
Pentru prima dată toponimicul Blăjani este atestat documentar într-un act din 8 decembre 1571, în vremea Domnitorului Alexandru Mircea Voievod. Documentul certifică o întărire de moşie şi are următorul conţinut:
,, Cu mila lui Dumezeu, domnu şi oblăduitor a toată Ţara Românească; Io Alexandru Voevod, feciorul răposatului Mircii Voevod. Dat-am domniia mea cartea domniei mele popa Nancului, ca să-i fie ocină din Blăjani, patea lui Dimiian, câte se va alege peste tot hotarul şi din dealul cu viile, că a vândut drept 4.000 de aspri.
Şi iar a mai cumpărat popa Nancul partea lui Ion, câtă să va alege peste tot hotarul, drept 1000 de aspri.
Şi iar au mai cumpărat popa Nancul partea popei Fătul peste tot şi cu viile din deal. Căci că văzând domnia mea şi zapisele din acestor oameni, i am dat şi domnia mea carte domniei mele, ca să le stăpânească cu pace şi el şi cine s´ar trage din el.
Şi când s´au făcut această scrisoare, fost-au boierii domniei mele, anume fost-au jupan Dragomir mare vornic, jupan Ivaşco mare logofăt şi Stan Spătar şi Stoica mare postelnic şi Negoie şi Bratul˝[12]
După această primă atestare documentară au existat şi alte documente ce fac referire la toponimicul Blăjani. Acestea sunt însă de mică importanţă deoarece nu fac referire decât la anumite persoane ce locuiau în Blăjani şi au jucat rolul de martori în diferite pricini. Astfel într-un  act  emis la 16 iulie 1617 la  Buzău, în vremea  lui Alexandru Voievod (1616-1618)[13], era întărită o ocină la Căpăţâneşti unui anume Oancea. Martori la încheierea actului au fost printre alţii şi: ,,Neagu şi Ion al lui Neică din Blăjani˝[14]
Într-un contract de vânzare-cumpărare din anul 1622 august 4, printre cei ce erau martori se aflau şi ,,Cuman şi Sava lu Avram şi Sima al (logo) fetului şi Radu Sofiicăi şi Goga şi Barbu şi Oancea din Blăjane˝.[15]
Într-un alt document de împroprietărire din anul 1623 ianuarie 25, emis la Târgovişte de Voievodul Radu sunt amintiţi în calitate de martori locuitori ai Satului Blăjani fiind amintit ,,Coman şi alţi mulţi care nu sunt scrişi aici˝[16]
Acestea sunt cele mai vechi documente ce fac referire la satul Blăjani, asemenea documente găsindu-se şi mai târziu demonstrând faptul că satul are o vechime de peste 500 de ani şi a fost locuit în permanenţă. Legendele despre apariţia satului au şi ele importanţa lor. Chiar dacă nu pot fi verificate istoric totuşi relaţiile locuitorilor satului Blăjani cu Transilvania au existat şi au fost favorizate de faptul că unul din drumurile de legătură între Ţara Românească şi Transilvania  trecea pe  Valea Buzăului, traversa râul Slănic la Săpoca, tăia câmpul spre miază-zi răsărit şi se îndrepta spre Brăila. Celălalt pleca de la Covasna, Minţii Gurguiului, Penteleul şi Muşa se lăsa în Valea Slănicului, unde în dealul de azi al Blăjanilor, ocolea prin partea de miază noapte, ţinea plaiul şi cobora pe valea Câlnăului, unde se află astăzi satul Zărneşti, se aşternea câmpului şi mergea la Brăila şi spre părţile bălţile Dunării.
Aceste drumuri de acces au favorizat permanent existenţa legăturilor comerciale între localităţi dintre cele două Principate Române, lucru consemnat în documente încă de la sfârşitul sec. XV. În prima jumătate a secolului XVI  sunt menţionaţi circa 50 de negustori din diverse sate Buzoieni (Blăjani,  Balta Tocila, Brădeanu, Brăieşti, Padina, Scăieni, Gomoieşti, Cocărăşti, etc.) care au vândut şi cumpărat produse din Braşov.[17]
Toate aceste mărturii duc la concluzia că satul Blăjani este o localitate cu o vechime considerabilă  în permanent contact cu alte localităţi din Ţara Românească dar şi din Transilvania.
Existenţa unei vetre străvechi, a unei populaţii relativ numeroase, duce la presupunerea că o asemenea aşezare nu putea duce lipsă de o viaţă religioasă, de o biserică şi de un preot al ei. În mod fericit, chiar documentul în care este atestat pentru prima dată satul Blăjani, menţionează numele a doi preoţi: ,,popa Nancul˝ şi ,,popa Fătul˝.



Satul Blăjani şi viaţa religioasă de aici.
Prima informaţie despre existenţa unui preot în localitate o dă chiar actul de atestare documentată din 8 decembre 1571. Acesta aminteşte de preotul Nancul şi preotul Fătu. Se poate presupune că preotul Nancu era slujitor al parohiei Blăjani, motiv pentru care a cumpărat terenuri în această zonă, aşa cum menţionează actul de întărire emis de  Alexandru Voievod. Poate înaintea sa a fost slujitor al bisericii din sat preotul Fătu, pe care actul amintit mai sus îl prezintă în calitate de vânzător, fără a arăta motivul vânzării. Cele două nume de preoţi presupun existenţa unui locaş de închinare în sat şi pot duce la concluzia ca viaţa religioasă aici a fost organizată odată cu (re)înfiinţarea la anul 1502 a Episcopiei Buzăului[18].
Mitropolitul Dionisie Lupu şi satul Blăjani.
Continuitatea vieţii religioase în satul Blăjani nu poate fi reconstituită pe toată durata existenţei localităţii, deoarece există o sincopă în posibilitatea de informare de aproape 200 de ani.
Prima dată de importanţă pentru istoria bisericească după această lungă perioadă de timp a fost naşterea mitropolitului Dionisie Lupu la 25 februarie 1769. Acesta s-a născut în casa clucerului[19] Costache Lupu[20], boiernaş ridicat dintre moşnenii din sat.   Acesta a părăsit din copilărie localitatea natală fiind călugărit în 1785 la Bucureşti unde a rămas în slujba Mitropoliei. A ocupat pe rând ascultările de egumen al mănăstirilor Dealu (1795-1807), Tismana (1807-1819). În mai 1819 a fost ales şi înscăunat Mitropolit al Ungrovlahiei, păstorind până în timpul revoluţie lui Tudor Vladimirescu (april/mai 1821) când a părăsit capitala Ţării Româneşti, refugiindu-se la Braşov până în anul 1827. A revenit în Bucureşti unde a locuit până la 7 februarie 1831 într-o casă de pe strada care îi poartă de foarte multă vreme numele[21].
Cu siguranţă, mitropolitul Dionisie Lupu a ţinut legătura cu locurile sale natale, sprijinind viaţa religioasă de aici şi contribuind alături de familia sa sprijinirea vechii bisericii din satul Blăjani.
 Vechea Biserică a satului.
Înainte de biserica actuală a exista în satul Blăjani, cel puţin un locaş de cult în care preoţii de aici oficiau sfintele slujbe. Biserica ce a premers actualului locaş de cult era din leme şi a fost construită înainte de anul 1750 fiind amplasată în partea de jos a actualei biserici, aşa cum arată toponimicul ,,cărarea bisericii˝. Sfântul locaş a fost mărit în anul 1801 şi refăcut de preotul Ioniţă la 1821. Această biserică a fost avariată în totalitate de cutremurul din 11 ianuarie 1858, cataclism despre care se menţinază  pe un Liturghier fără coperţi ce a aparţinut bisericii: ,,Să se ştie de când a fost cutremuru de s-au cutremurat pământul de au căzut poliţa cu toate cele ce erau pe dânsa; s-a crăpat biserica s-au dărămat sobele hornurile; cădea dobitoacele oamenii nu putea să stea …nici să zică Doamne Miluieştemă şi am fost acest cutremur în anul 1858 geanuarie 11 marţi spre miercuri de aceia am scris la…(iscălitură indescifrabilă) Poşta Câlnău cel ce va ceti va pomeni.˝
Reînodând şirul slujitorilor acestei biserici, primul preot slujitor în această biserică a fost ,,Popa Ioniţă˝. Catagrafia preoţilor din 1835 îl aminteşte: ,,Ioniţă preot sin popa Ioan[22] ot satul Blejani, hirotonisit leat 1789, bătrân milog şi nestrămutat dela numita biserică”.[23]
În anul 1798 este amintit pe o carte de ritual acelaşi ,,popa Ioniţă Sorescu sin popa Stan Sorescu ot Potoceni˝[24].
Pe primele trei pagini ale unui Triod, tipărit în timpul lui Constantin Gheorghe Hangerli, cu binecuvântarea P.S Dositei, mitropolitul Ungrovlahiei în anul 1798 se află următoarea menţiune: ,,Să se ştie că această sf. carte ce se cheamă Triod este a preotului Ioniţă sin popa Stan cumpărată lei 45 adică în patruzeci şi cinci neajutându-mă nimenea cu nici o parade la un protopop Stoica ot Vintilă Vodă în zilele mitropolitului Dosoftei,1798, iar cine s-o ispiti s-l fure de la mine sau de la feciorii mei să fie suptu blestemu şi afurisit de şapte soboare şi de trei sute optsprezece sfinţi părinţi de la Niceea, popa Ioniţă.˝
Vechea biserică, după cum se poate constata după însemnările din cărţile de cult mai sus amintite, era înzestrată cu toate cele necesare cultului.
În afară de Triodul de la 1798 biserica mai avea o Cazanie tipărită în timpul lui Costache Moruzzi, un Apostol din 1836, un Liturghier din 1840, o Evanghelie din 1831, un Molitfelnic din 1835, un Anastasimatariu tipărit la Viena în 1896 şi altele.
Despre existenţa unei bisericii mai vechi dă mărturie şi existenţa vechiului cimitir din care se mai păstrau câteva cruci de la 1818,1851 şi 1854.
De la vechea biserică au intrat în uz la noua biserică, după terminarea ei o parte dintre obiectele de cult ce i-au aparţinut: două rânduri de icoane împărăteşti ce sunt datate cu anul 1801, lucrate foarte frumos de un pictor care nu şi-a inscripţionat numele şi multe icoane de dimensiuni mai mici şi mai vechi decât acestea. Printre acestea se numără o icoană în care este reprezentată Maica Domnului, alta în care sunt reprezentanţi Sfinţii Trei Ierarhi, o alta în care este pictată Învierea, o icoană ce înfăţişează chipul Sfântului Zenovie și o alta pe care sunt pictate chipurile Sfântului Zenovie și  Sfântului Nicolae, lucrată cu multă măiestrie de ,,Nicolae Zograv˝ la anul 1847. Pe lângă aceste icoane  de la biserica veche a mai rămas şi un clopoţel fabricat în anul 1818.
Biserica ˝Sfântul Nicolae˝
Aşezare, data construcţiei şi ctitorii ei
Actuala biserică a fost clădită peste drum de vechea biserică, deoarece terenul era accidentat, iar locul ales pentru noua biserică se afla chiar în centru satului şi era vizibil din aproape toate zonele lui.
Motivul construirii acestui sfânt locaş nu poate fi decât acela că vechea biserică era atât de deteriorată în urma cutremurului din 1859, încât era nevoie de un nou locaş de cult. Nevoia unui nou locaş de cult era cerută şi de faptul că satul Blăjani crescuse din punct de vedere numeric foarte mult.
Aceste împrejurări i-au determinat pe locuitorii satului să se mobilizeze şi să construiască o nouă biserică parohială.
Din lipsa unei pisanii, sau a altor inscripţii, care să amintească încă de la început anumite date istorice a fost nevoie de alte surse de documentare care să aducă mărturii despre momentul construirii acestei biserici. Cele mai valoroase mărturii sunt cele păstrate pe cărţile de cult ele fiind completate cu cele păstrate în memoria locuitorilor satului.
După însemnările din cărţile de cult, preot al parohiei la acea dată erau slujitori ai parohiei: era ,,Nicolae sin Ioniţă˝ şi fiul său,,preotul Toma sin Nicolae˝.

Conform Anuarelor bisericeşti, locaşul de cult a fost terminată în anul  în anul 1864.[25]

Biserica din Blăjani este ctitoria tuturor enoriaşilor. Fiecare a contribuit în funcţie de posibilităţi[26] şi de dragostea ce o avea faţă de biserică, satul fiind într-o adevărată stare de mobilizare generală în o perioada în care a fost construită biserica[27]. Acest lucru se constată din listele de donaţii scrise pe cărţile de ritual. Astfel, pe carte de cult Slujba Sfintelor şi dumnezeieştilor patimi,tipărită la Buzău sub Episcopul D.D.Filotei la anul 1853, august 14,se găsesc pe primele şi ultimele file numele şi sumele a 116 ctitori[28].Într-un penticostar tipărit la Buzău în timpul aceluiaşi episcop, în anul 1854 sunt trecute alte 4 persoane care au dăruit bani pentru clopot.
În afară de munca proprie şi colectele din sat, locuitorii satului Blăjani au apelat şi la alte forme de colectare a fondurilor. Reprezentanţii sătenilor împreună cu un anume ,,preot Dinu˝ au mers cu pantahuza[29], până în ,,Ţara Turcească˝, adică până în Dobrogea care era atunci sub dominaţie turcească[30]
Naosul şi Pronaosul  bisericii actuale din Blăjani au fost construite pe locul cimitirului vechi, care se întindea şi dincolo de drumul ce desparte curtea bisericii de casele locuitorilor. În anul 1952 când s-a făcut despărţirea între Naos şi Pronaos prin doi stâlpi, a ieşit la iveală faptul că biserica este clădită pe morminte iar la temelie s-au folosit crucile din cimitirul vechi.
După relatările păstrate în memoria colectivă[31], pe locul unde se află astăzi altarul bisericii se afla o şcoală modestă, învelită după tradiţia locului cu coceni de porumb, în care au învăţat ,,Matache Diaconul˝ iar mai târziu, Antemir (Anton), fiul preotului Nicolae.
Între şcoală şi vechea biserică s-a făcut o cărare numită până astăzi ˝cărarea bisericii˝, Pe aceasta treceau copii la şcoală şi ,,enarii˝ sau ,,muchenii˝ se alimentau cu apă.
Şcoala a fost demolată atunci când s-a construit biserica şi a fost mutată ,,pe vale˝, pe terenurile deţinute de familia Bagdad.[32]

Biserica ,,Sfântul Nicolae˝ - caracteristici arhitectonice

Biserica are formă de corabie fiind zidită din cărămidă obişnuită.
Temelia este făcută în partea de jos din bolovani, iar la suprafaţă este făcută din piatră cioplită, calcaroasă, adusă de la ,,Ciuta˝ de pe valea Buzăului precum şi din crucile de piatră din vechiul cimitir.
Zidul propriu - zis al bisericii are o grosime de 65 cm. Iar la slon, care este construit ulterior, are o grosime de 0,16 cm.
Biserica are trei turle. Una mare, turla Pantocratorului şi două mici.
 În biserică se mai află un cafas pentru cor construit în 1952.
Naosul de pronaos este despărţit de doi stâlpi şi trei coloane, lucrare ce s-a desfăşurat la data menţionată mai sus.
Suprafaţa construită este de 189 m­­2 iar lungimea totală este de 24,70 metri[33]. Pridvorul are o lungime de 5 metri şi o lăţime de 6 metri. Naosul şi pronaosul au o lungime de15,70 metri şi o lăţime de 8,30 metri. Sfântul altar are l lungime de 4 metri şi o formă trapezoidală din două laturile de 2,55 metri. În prima parte lăţimea este de 7 metri, iar pe latura zidului exterior din partea de răsărit este de 3,15 metri.

Reparaţii ulterioare ale bisericii

De-a lungul anilor, Biserica a fost reparată în mai multe rânduri, iar despre toate aceste reparaţii dă mărturie pisania ce se află deasupra uşii de la intrare. Pisania face un scurt istoric al bisericii şi are următorul conţinut:˝Acest sfânt locaş cu hramul Sfântul Nicolae s-a zidit din temelie în anul 1864, prin strădania preotului paroh de atunci şi a enoriaşilor Parohiei Blăjani. În 1912 s-au făcut reparaţii la biserică prin strădania Preotului Nicolae Diamandi, construindu-se pridvorul.[34]La cutremurul din 1940 biserica a suferit grave avarii. Iar în 1952, prin strădania preotului paroh Macovei Stănescu ajutat de enoriaşii parohiei, s-au făcut reparaţii capitale[35] şi cu această ocazie s-a pictat biserica din nou de pictoriţa Aneta Cantaragiu. Din cauza intemperiilor vremii şi a cutremurului din 1977 biserica a necesitat din nou reparaţii şi prin strădania preotului paroh Haralambie Eugen a cântăreţului Coman Nicolae, ajutat de consiliul şi comitetul parohial, cu contribuţia substanţială a credincioşilor. În anul 1984 s-a revizuit acoperişul, s-au refăcut tencuielile interioare şi interioare s- a executat pictura din nou de către pictorul Ignat Sandu, cu binecuvântarea şi in timpul arhipăstoririi P.S. EPIFANIE NOROCEL, Episcopul Buzăului. Resfinţirea bisericii s-a făcut la data de 30 octombrie 1988, de P.S. arhiereu Gherasim Vrânceanul. Pomeneşte DOAMNE pe toţi ctitorii şi ajutătorii acestui sfânt locaş˝.
Ultimele lucrări s-au realizat în anul 2001 sub directa supraveghere a P.S.EPIFANIE şi prin strădania P.C. Pr. Cătălin Haralambie. Cu această ocazie acoperişul bisericii a fost înlocuit în întregime şi a fost învelit cu tablă nouă





Pictura bisericii
Biserica este pictată în conformitate cu regulile erminiei Bizantine[36]. Din lipsa unei pisanii, care să facă menţiune despre data şi autorul primei picturi a bisericii Sfântul Nicolae nu se cunosc aceste date. Se poate presupune însă că biserica a fost pictată, la scurtă vreme după ridicarea ei de un anume ,,Ioniţă Zogravul˝. În biserica din Blăjani se afla o icoană  reprezentând Sf. Treime şi pe Maica Domnului, făcută în anul 1868 de ,,Ioniţă Zogravul˝. Aceaşi icoană se afla reprodusă şi pe Catapeteasma Bisericii, deasupra uşilor împărăteşti, ceea ce poate duce la concluzia că autorul este comun.
Biserica a fost repictată  între anii 1952-1959, cu excepţia Sf. Altar.
Ultima reînoire a picturii a fost realizată în tehnica ulei, între anii 1979-1988, biserica fiind resfinţită la 30 octombrie 1988.
Clopotniţa
La scurtă vreme după construirea bisericii ,,Sf. Nicolae˝, mai jos de biserică a fost construită o clopotniţă. Aceasta a fost demolată şi reconstruită între anii 1952-1959. Lângă clopotniţa din lemn a fost construită cancelaria parohială. În anul 2002 vechea cancelare a fost demolată construindu-se una nouă.
 Cimitirul
După cum se poate constata biserica actuală a fost construită pe locul cimitirului parohiei, înfiinţat înainte de anul 1800[37]. Biserica este înconjurată şi astăzi de cimitirul parohiei. Cimitirul avea suprafaţa de 4.520 m­­­­2 iar în  1999  a fost extins cu încă 16002.

Parohia Dodăneşti
Un aspect inedit legat de satul Blăjani este acela al înfiinţării la data de 1 martie 1943 a parohiei Dodăneşti,[38], fiind numit în funcţia de paroh preotul Macovei Stănescu. Parohia a funcţionat până la data de 3 nov. 1951. Motivele desfiinţării parohiei au fost acelea că obiectivul construirii unei biserici a eşuat[39] iar parohia, în urma aprobării noului Statut de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române nu mai avea un număr suficient de enoriaşi pentru a funcţiona.
d)Obiecte de cult ce  aparţin sau au aparţinut bisericii Sf. Nicolae
Cele mai valoroase obiecte sunt cele amintite ca provenind de la biserica veche. Pe lângă acestea Bisericii din Blăjani au mai aparţinut şi următoarele obiecte:
Cruce mare pe care este pictată răstignirea Mântuitorului de către Panait Negulescu datând din anul  1898.
Cruce, donată de preotul paroh de la Zoiţa, datând din 1905.
Cruci mici datând din anul 1907.
Un Sfânt Chivot din alpaca şi unul de lemn datând din 1898[40]
Cădelniţă din material obişnuit, datând din 1907[41].
Policandru din alamă cu opt lumânări, datând din  anul 1866[42].
Un prapur mai vechi, pictat de Panait Negulescu  şi datând din August 1898[43].
 Pe Sfânta Masă se găsea un clopoţel de alamă ce data din anul 1817.
Clopotul Bisericii este cumpărat de locuitori în anul 1920 şi nu are nici o inscripţie. Acesta a înlocuit clopotul vechi ce data din anul 1864. Acesta a fost rechiziţionat de trupele germane în anul 1916, ultima dată fiind tras de preotul Nicolae Diamandi[44]

e)Icoane care au aparţinut bisericii din Blăjani
Icoana Sfinţilor Trei Ierarhi datând din 1878, pictată de Nica Negoiescu[45].
Icoană pictată în 1931 de N.G.Fumea, cu rama sculptată de către avocatul Alexandru Petre.
Icoană înfăţişând Sf. Treime şi pe Maica Domnului, făcută în anul 1868 de ,,Ioniţă Zogravul˝.
Icoană înfăţişând pe Mântuitorul Iisus Hristos în colţul din dreapta fiind pictată Maica Domnului, iar în colţul din stânga Sfântul Evanghelist Ioan. Paternitatea acestei icoanei se poate deduce după iniţialele inscripţionate. Acestea ar putea aparţine lui Rafael Monahul, fiind pictată la anul 1801.
Icoană o reprezintă pe Maica Domnului, este la fel de veche având dimensiunile de 50/40 cm. În partea stângă a avut o inscripţie care s-a şters.
Icoană reprezintă pe Sfinţii Trei Ierarhi. Şi această icoană este foarte frumos decorată de aceiaşi mână care le-a decorat pe cele două icoane împărăteşti amintite mai sus.
Pe lângă aceste icoane ce au o valoare istorică şi chiar artistică deosebită în biserică au mai fost icoanele: Învierii, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Mina, Sf. Haralambie şi Sf. Nicolae[46].
În Sfântul Altar mai este o icoană pe care este pictat Botezul Domnului, lucrată de Panait Negulescu, datând din 4 aprilie 1905[47].
F)Cărţi de cult
 Cărţi de cult vechi ce au aparţinut bisericii din Blăjani[48]
Evanghelie –fără coperţi- în prefaţă cu viaţa Sfântului Ioan Evanghelistul după Sofronie şi Dorotei.[49]
Mine pe luna martie[50]
Agheazmatar - uzat, fără copertă
Liturghier-tipărit în timpul lui Alexandru Dimitrie Ghica Voievod şi a episcopului Kirie Kir Kesarie la Buzău în 1840 sept. 10.
Slujba Sfintelor patimi- tipărită în zilele lui Barbu Dimitrie Ştirbei şi a D.D. Filotei la Buzău, la 15 august 1853.
Evanghelie- tipărită în timpul lui Alexandru Dimitrie Ghica Voievod şi a Episcopului Kirie Kir Kesarie la Buzău în 1838 mai 8[51].
Kiriacodromion - tipărit în timpul lui Francisc Iosif I şi a Episcopului ,,Andrei Baron de Şaguna˝ la Sibiu în anul 1855[52].
Mineiul le luna iunie-tipărit în timpul lui Mihail Grigorie Sturza cu binecuvântarea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Moldovei Meletie, după originalul îndreptat de episcopul Iosif al Argeşului, cu cheltuiala arhimandritului şi stareţului de la Mănăstirea Neamţu şi Secu Kir Neanil Neamţu, 1846.
Molitfelnic bogat-tipărit în timpul lui Alexandru Dmitrie Ghica şi a Episcopului Kir Kesarie al Buzăului, 1835 iunie 25.
Psaltire- fără început şi fără sfârşit dăruită de un oarecare Gavriil de la biserica ˝Sf. Spirdon din Brăila în 1862 martie 25[53].
Anastasimatariu bisericesc-apărut cu binecuvântare Mitropolitului Veniamin al Moldovei, tradus din greceşte de Macarie ieromonahul, Viena 1823[54].
Liturghier-fără coperţi, cu însemnarea cutremurului de la ,,1858 genuarie 11˝.[55]
Prohodul- tipărit în timpul lui Barbu Ştirbei şi al D.D. Filotei, Buzău 1853 iunie – cu însemnare de când a încetat din viaţă ,,popa Niculai la 1870 ian. 10˝.
Penticostar-tipărit în timpul episcopului Filotei al Buzăului 1854 feb. 8-pe această carte sunt înscrise numele ctitorilor.
Apostol-tipărit în timpul lui Alexandru Dimitrie Ghica şi a vlădicii ,,Kir Kir Kesarie al Buzăului˝, 1835 iunie 25.
Triodion - tipărit ,,în întâia domnie...Io Constantin Gheorghe˝[56], mitropolit al Ungro-Vlahiei Dositei, Bucureşti anul 1798, cu însemnarea că este cumpărat de preotul Ioniţă de la Blăjani de la protopopul Stoica de la Vintilă Vodă[57].
Carte Tedeum-tipărită în timpul în timpul Episcopului Dionisie al Buzăului, 1869- cartea are o însemnare prin care se arată faptul că a fost cumpărată pentru preotul Niculai Diamandi de Ştefan Dobrescu, născut 1890, ianuarie 9, canonarh la Sf. Episcopie din Buzău, anul 1910 martie 9[58].
Tipic-fără foaia de început şi fără fila de sfârşit.
Octoih Mare- fără copertă, cumpărat de preotul Ioniţă cu taleri 45 şi rămas ca moştenire feciorilor lui Nicolae, preot Ioniţă şi Toma preotul şi preotul Nicolae 1887 dec.17[59]˝
 Heruviko Kinonier (psaltichie)-apărut cu binecuvântarea ,, Arhiepiscopului şi Mitropolitului Neofit, exarh al plaiurilor, locţiitor al Cezareiei Capadociei şi cavaler a feluri de ordine˝, Anton Pann tomul I şi II, Bucureşti 1847˝.
Anastasimatar-tipărit cu binecuvântarea episcopului Filotei - Anton Pann, Bucureşti 1854- donată de Ioan D. Babeş.
Antologhion - în două volume, fără coperţi si fără însemnări, cu o prefaţă de Grigore Ierodiaconul.
Ceaslovul Mare-incomplet, până la pagina 120,tipărit cu binecuvântarea lui Kir Kir Neofit, fost episcop al Râmnicului, ocârmuitor al Sfintei Mitropolii, cu cheltuiala D-lui Vasile Manole, Bucureşti oct. 31 an 1830- cumpărat de preotul Ioniţă[60].
Ceaslovul Mare-fără copertă, provenit de la biserica din Băieşti, tipărit în timpul Mitroplitului Neofit la 31 oct. 1930, legat de preoţii Luca şi Costache de la Băieşti la un legător de cărţi din Pleşcoi, lângă Berca, ˝scris de legător Gheorghe şi preot Nan, 1854 iulie˝.[61]
Penticostar-tipătit în timpul episcopului Filotei, Buzău 1854, feb, 8, are însemnare: ,,azi mai 1897 a încetat din viaţă preotul Toma Nicolae˝.[62]
Slujba Sfintelor Patimi- tipărită în timpul lui Dimitrie Barbu Ştirbei şi Episcopului Filotei, Buzău 1853, august 14, cu însemnare ctitorilor bisericii pe primele şi ultimile file.
Liturghier-fără copertă- cu însemnare că este al preotului Nicolae, 1864, cu însemnare ,,de când a ars biserica din Câlnău a lui popa Voicu, 1887 ian. 31˝ şi cu menţinea despre cutremurul din ,,1858 geanuarie  31, marţi spre miercuri . Însemnările sunt făcute de cineva din Poşta Câlnău[63].
Cazanie­-fără copertă, cu însemnări dintre care cele mai importante sunt făcute de preotul ,,Ioniţă sin popa Stan˝ care a cumpărat-o de la ,,popa Ioan ot Cernăteşti˝ pe timpul unei secete, ,,în timpul lui Costache Moruzii Voievod˝[64].
Preotul Ioniţă, era ,,bun cărturar˝ şi învăţa şi copii la şcoală, după mărturia lui Radu logofăt[65] şi a Mariei Sorescu, ruda lui care a învăţat după această Cazanie.
Tot în această carte se face menţiune despre un ,,fiu˝cu numele de Nicolae, care a fost mai întâi logofăt şi apoi preot.
Apostol-fără copertă, aminteşte de ,,schitul Flămânda˝
Triod- Ed. II Bucureşti 1897[66]

G)Slujitorii bisericii

Preoţi

Actul de atestare documentară a satului Blăjani (1571-1573), întăreşte un transfer de proprietate între doi preoţi: preotul Fătul, care era vânzătorul şi preotul Nancu care era cumpărătorul. Prezenţa celor doi preoţi nu putea fi întâmplătoare pe aceste locuri de aceea se poate considera că ei au avut legături şi poate au fost chiar slujitorii bisericii din sat. Preotul Fătu, fiu al satului sau slujitor al bisericii din sat îşi vindea proprietatea  preotului Nancu care era interesat de ea deoarece era locuitor al satului şi slujitor al parohiei.
Timp de aproape 200 de ani nu mai sunt cunoscute alte nume de preoţi ce au slujit la biserica din satul Blăjani. După această perioadă de timp, mai bine de 100 de ani sunt amintiţi preoţi din aceiaşi familie.

După această perioadă lungă de timp, primul preot amintit în calitate de paroh al bisericii este preotul ,,Ioan ot Blăjani”, slujitor al acestei parohii după 1750 şi până în 1789.

Al doilea slujitor al acestei parohii, a fost ˝popa Ioniţă˝ hirotonit pe seama acestei parohii la  ,,leat 1789˝.

Pe  primele două pagini  ale Triodului din anul 1798 se află următoarea însemnare a acestui preot: ,,Să se ştie că această carte ce să cheamă Triod este a preotului Ioniţă sin popa Stan” [67].

După 46 de ani de la hirotonie, în 1935 în Catagrafia preoţilor este amintit faptul că preotul Ioniţă După 37 de ani, în anul 1835 Catagrafia preoţilor îl aminteşte pe preotul Ioniţă ca fiind ,, bătrân milog şi nestrămutat dela numita biserică”.
Conform unor informaţii păstrate în memoria populară pentru o scurtă perioadă de timp, alături de preotul Ioniţă, la Blăjani a slujit preotul Panaete, fiul acestuia. După ce a slujit o vreme în satul Măicăneşti s-a întors la Blăjani. Fiind însă văduv, s-a retras la bisericuţa de la ˝Schitul Flămânda˝. Urmaşii săi direcţi, au fost Negoiţă Paraclisierul şi ˝preotul Dinu˝, participant activ la construirea Bisericii din Blăjani şi donatorul unei sume importante. Preotul Dinu a fost slujitor în satul Moşeşti, iar fiica sa Elisabeta este mama P.S. Antim Angelescu.
Informaţii consistente fac referire preotul Nicolae, celălalt fiu al preotului Ioniţă. Aspecte din viaţa acestuia[68] sunt întâlnite în însemnările de pe cărţile de cult: Pe ultima filă a Molitfelnicului tipărit în anul 1835 se găseşte antedatată următoarea însemnare:˝Să se ştie când mam însuratu eu Nicolaiu sin preotu Ioniţă ot Blăjani la paşte la leatu 1830 iulie 6 ziua de părintelui nostru sisoie˝[69].
Preotul Nicolae a devenit slujitor al Bisericii din Blăjani la sfârşitul anului 1835, probabil după moartea în acelaşi an a tatălui său, preotul Ioniţă. Pe ultima filă a acestei cărţi există o însemnare incompletă deoarece Molitvelnicul a fost legat mai târziu. Însemnare are următorul cnţinut:˝… pe ia adică: treizeci şi cinci, douăzeci am luat din …… iar disprezece am d.. eu Nicolae preot…şi să se ştie. Însemantu aceasta în 835 dec. 8 Preotu Nicolaiu˝. Această însemnare, precum şi faptul că este făcut pe o carte atât de necesară preotului cum este Molitfelnicu, poate duce la concluzia că anul în care preotul Nicolae şi-a început misiunea la Blăjani a fost 1835 iar luna decembrie.
Pe acelaşi Molitfelnic se află şi o însemnare mai târzie a preotului Nicolae, datând din ˝1858 geanuarie 11˝: Să se ştie că acest molitvelnic este al lui preotul Nicolae din Satul Blăjani şi-i cumpărat cu lei 35 de la de la Episcopia Buzăului.
Preotul Nicolae a fost slujitor la parohia Blăjani până în anul 1870 când a trecut la cele veşnice aşa cum aminteşte o însemnare existentă pe ultima filă a cărţii de Prohod. Pe ultima filă sunt înscrise datele de 5 şi 6 ianuarie şi următorul text: Să se ştie de când au încetat din viaţă preotu Nicolae slujitorul acestei Biserici al Comunei Blăjani la anul 1870 ian. Scrise de mine fiul răposatului preotu P.Nicolae. ˝

Ca slujitor al acestei parohii a avut o activitate foarte bogată, în vremea sa construindu-se biserica cu hramul Sfântul Nicolae.
Preotul Nicolae s-a îngrijit de înzestrarea Bisericii cu cărţile de cult ce erau necesare. Acest lucru reiese din însemnările existente pe cărţile de cult, însemnări a căror precizie şi abundenţă îl încadrează pe preotul Nicolae în categoria ˝micilor cronicari˝, aşa cum îi denumea Iorga pe cei ce au lăsat asemenea însemnări de felul acesta.
Pe interiorul paginii de titlu al unei Evanghelii din 1835, tipărit în vremea păstoririi episcopului Chesarie Căpăţână(1825-1846)[70] se află următoarea însemnare: :˝Să se ştie că această Sfântă Evanghelie este cumpărată de ctitorii Sfintei Biserici ot Blăjani şi s-au însemnat ca să se ştie, în talere patruzeci eu preot Nicolae˝.
Pe prima filă a Antologhionului  amintit la capitolul  destinat cărţilor de cult se află următoarea însemnare: ˝Această carte este cumpărată cu lei 65 şi este cumpărată de mine preotul Nicolae alu Bisericii Satului Blăjani şi cin se va ispiti să o fure să fie al dracului˝.
Pe ultima pagină a Liturghierului din 1840 sunt scrise de preotul Nicolae următoarele: Pe ultima pagină a acestei cărţi sunt scrise următoarele:˝Acest Liturghier este a preotului Nicolaiu de la satul Blăjani şi cumpărat cu lei 36 şi parale 30 de la Sf. Episcopie Buzău neajutândumă nimeni cu nici o para˝ -1864 oct. 26 şi am scris eu Nicolae˝
Pe prima pagină  a Cazaniei, cu caractere vechi şi cu un scris foarte încurcat sunt scrise de ˝popa Nicolae˝ următoarele cuvinte:˝Să se ştie că această cazanie este a preotului Nicolae, popă sat în Blăjani fiind cumpărată cu  lei treizeci şi cinci şi parale duăzeci neajutândumă nimeni cu nici o para. Cu altă cerneală este înscrisă data ˝1854 decembrie 6˝[71]
Pe pagina 4 al aceleiaşi cărţi se află următoarea însemnare: ˝Această sfântă şi dumnezeiască carte este a preotu Nicolae satului Blăjani şi cumpărată de la popa Ioan ce lei 35 şi care se  va ispiti să fure să fie al dracului cu tot neamul lui. Anului 1863 feb. 20. Şi am scris eu Aut. Preot Neculaiu, Satul Blăjani plaiul Slănicului.˝
Pe prima filă a Penticostarului se găseşte următoarea însemnare:˝Acest penticostar alu Sf. biserici comunali Blăjani şi cumpăratu cu lei 30 de la Sf. Episcopie Buzău şi cine se va ispitea să-l fure să fie blestemat cu tot neamul lui şi să nu aibă parte de ce se va ruga lui Dmnezeu, şi´am scris eu care mai jos mă iscălesc şi cine va ceti mă va pomeni. 1864 iunie 1- pr. Nicolae˝.
Pe  fila a doua[72] a cărţii Sfintele şi dumnezeieştile patimi  mai există o însemnare a preotului Nicolae, datând de la 22 ian. 1860, ce are următorul conţinut:˝Să se ştie că această carte este a Sf. Biserici a satului Blăjani şi este cumpărată cu lei 10 şi parale 20 şi pe seama Bisericii[73].
Preotului Nicolae i s-a alăturat la parohia Blăjani fiul său  preotul Toma. Despre acesta aflăm anumite lucruri de interes istoric tot din însemnările de pe cărţile de ritual.
Prima însemnare privitoare la acesta o găsim pe filele unui Agheasmatar. Pe prima pagină este o însemnare incompletă: cu următorul conţinut:˝ să se ştie că această carte este a preotului T(oma) Blăjani 1861˝[74]. Această însemnare este importantă deoarece aminteşte probabil anul la care a fost hirotonit slujitor al bisericii Sf. Nicolae, alături de preotul Nicolae, preotul Toma, ocazie cu care a cumpărat probabil această carte liturgică.
Pe ultima pagină a aceleiaşi cărţi există o altă însemnare, de această dată completă, ce reproduce acelaşi lucru:,,Să se ştie că această carte este a preotului Toma din comuna Blăjani şi cine va ispiti să o fure să fie afurisit… Pr. Toma -Com. Blăjani 1864 geanuarie 11˝.
Octoihul mare, pe a doua filă conţine o însemnare ce aminteşte atât de preotul Toma cât şi de înaintaşii lui: ,,Să se ştie că această carte este a feciorilor lui preotul Nicolae  sin preot Ioniţă, adică rămasă pe seama preotu Toma şi urmaşii sfinţiei sale 1887 dec. 17˝
Preotul Toma a slujit la parohia Blăjani până în anul 1897, când a trecut la cele veşnice aşa cum amintesc două însemnări de pe cărţile de cult.
Penticostarul, la pagina 555, are următoarea însemnare ce aparţine învăţătorului Nicolae, frate cu preotul Toma:˝ Azi la 1 mai 1898 sa înmormântat preotul Toma Nicolae, Slujitorul acestei Sf.  Biserici din comuna Blăjani paroh. Scrisă de mini frate cu răposatu preotu. Ant. Nicolae.
Cea de a doua însemna, aparţine fiului răposatului şi se află la pagina 34 a Apostolului˝La 1 mai 1897 sa înmormântat preot Toma Nicolae slujitor al acestei Biserici şi spre ţinere de minte am scris eu cel mai jos iscălit , fiul răposatului 1897 iunie 7 N.Pr. Tomescu.
După moartea preotului Toma, în parohia Blăjani a fost transferat preotul Nicolae Diamandi. Acesta a fost slujitor al acestei parohii între anii (1897-1935).

S-a născut în anul  1866, la 24 mai şi a absolvit al Seminarului de 4 ani de la Buzău. În perioada 1890-1892, după absolvirea Semninarului a fost cântăreţ bisericesc la parohia Gherăseni[75]. A fost hirotonit la 20 iulie 1892 pe seama parohiei Vintileasca. A fost transferat la Blăjani  în anul 1897[76]

Cele menţionate în Anuarul Episcopiei Buzăului sunt menţionate şi pe Molitfelnicul din 1935, de către preotul Nicolae Diamandi:˝˝Să se ştie că în anul 1892 iulie 20 am fost hirotonit preot pe seama Bisericii cu hramul Sf. Voievozi din cătunul Săhăteni, din Com Vintileasca jud. Buzău, iar în anul 1897 august am fost transferat paroh la această Sf. Biserică cu hramul Sf. Nicolae din Com Blăjani.˝-˝Pr. D. Nicolae 1897 sept 13˝
După trecerea la ce cele veşnice,(anul 1935) a preotului Nicolae Diamandi,  preot al parohiei a devenit Petre Palade. Acesta s-a născut în 1905 şi era absolvent al Seminarului Teologic de la Galaţi (1924) şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti (1930). A fost hirotonit în anul 1933 pe seama parohiei Cătiaşu şi transferat la Blăjani în anul 1936, unde a slujit până în anul 1959. Preot cu calităţi deosebite, bun predicator şi foarte apreciat de enoriaşi, a avut o viaţă extrem de zbuciumată, suferind în închisorile comuniste (1959-1964). După perioada de detenţie din penitenciarul Aiud a fost numit preot la parohia Pardoşi până în anul 1967. Din 1967 a fost transferat la parohia Aldeni unde a funcţionat până în anul 1974, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. În seama de dragoste, enoriaşi parohiei Blăjani au ridicat în anul 1976, cu ocazia trecerii sale la cele veşnice, o cruce comemorativă în cimitirul satului.
Din anul 1940 până în anul 1977 a la parohia Blăjani  preotul Macovei Stănescu. Urmaşul unei familii preoţeşti de tradiţie, fiul preotului  Neculai Stănescu din Lopătari, era înzestrat cu un talent muzical deosebit. Marele muzician Ion Vicol, era uimit de calităţile muzicale ale acestuia, calităţi pe care le constată cu totul întâmplător în una din excursiile sale prin Munţii Buzăului. În lucrarea sa autobiografică Lumini şi umbre îşi amintea cum, mergând pe uliţele satului Lopătati, din interiorul unei case se auzea muzică clasică, cântând muzică simfonică. Întrând în casă i-a găsit pe cei şase copii ai preotului Neculai Stănescu cântând fiecare la câte un instrument, mezinul familiei, Macovei,  fiind dirijorul micii orchestre familiale[77]. După terminarea şcolii primare şi a Seminarului Teologic din Buzău a absolvit Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii ˝Regele Carol al II lea˝ din Cernăuţi (1939) fiind hirotonit pe seama parohiei Blăjani, ca preot slujitor alături de parohul Petre Palade. După pensionarea sa a continuat să-i primească cu dragoste pe enoriaşii ce îşi căutau alinare sufletească, până în anul 1993 când a trecut la cele veşnice, la vârsta de 84 de ani.
Din anul 1977 până în anul 1995 slujitor la parohiei Blăjani a fost părintele Eugen Haralambie Acesta s-a născut în Comuna Blăjani în 1945 şi a absolvit Seminarul Teologic Buzău şi Institutul Teologic din Bucureşti (1969). A fost hirotonit în anul 1970 pe seama parohiei Tronari fiind transferat la Blăjani în anul 1977. A slujit aici până în anul 1995, când a fost răpus de o boală necruţăroare. În această perioada s-a remarcat ca un bun administrator coordonând lucrările de consolidare şi restaurare a bisericii.
Actualul slujitor al parohiei Blăjani este P.C.Preot Cătălin Haralambie. Acesta a fost hirotonit preot pe seama parohiei Blăjani, în anul 1995, după ce a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti în acelaşi an.

Cântăreţi Bisericeşti

În decursul timpului, la parohia Blăjani, au funcţionat un număr mare de cântăreţi bisericeşti. Primul dascăl de strană cunoscut a fost ˝Negoiţă sin Panaete.˝  Acesta este amintit primul în lista ctitorilor bisericii ˝Sf. Nicolae˝ iar însemnările sale se găsesc pe o parte din cărţile de cult. Pe prima filă a mineiului din luna iulie sunt scrise următoarele:˝ Acest Minei este al lui Negoiţă sin Panaete˝Pe Cazania amintită la capitolul ˝Cărţi de cult˝ este trecută data de 29 iunie 1858 şi semnătura dascălului   Negoiţă.[78] O altă însemnare se găseşte la pagina. 558  o însemnare din anul 1826 (16) făcută de Negoiţă cu următorul conţinut ˝Acest sfânt penticostar, este al sfintei biserici satul Blăjani cumpărată de locuitori ca să fie spre dumnezeiască slujbă şi cin va ispiti ca săl fure să fie afurisit˝[79] Acest Negoiţă nu era însă numai dascăl de strană ci se pare că era şi învăţătorul satului. Într-un catalog al candidaţilor hotărâţi din judeţul Buzău, în anul 1838, Negoiţă Panit, în vârstă de 24 de ani era învăţător la şcoala din sat.[80]
În perioada interbelică, la Biserica din Blăjani, funcţionau doi dascăli bisericeşti: Aceştia erau Nicoale Tomescu, fiul preotului Toma[81], absolvent al Seminarului Teologic[82], numit dascăl la 12iulie1889 şi Nicolae Neagu, absolvent al Şcolii de cântăreţi în anul  1925[83] şi numit la 1 oct. 1927 .
Urmaşii celor doi au fost Mircea Milescu, dascăl ce a realizat un cor foarte valoros şi Spiridon Dragomirescu, bun cunoscător al muziicii psaltice.
O lungă perioadă de timp a activat ca dascăl la Blăjani, Nicolae Coman.  Din anul 1988 acesta a fost înlocuit de tânărul  Mihai Băescu.
Consideraţii finale
Satul Blăjani, cu o vechime de peste 500 de ani, aşa cum se poate constata din actul de atestare documentară, are o viaţă religioasă la fel de veche, din rândurile locuitorilor de aici trăgându-şi rădăcinile doi arhierei Mitropolitul Dionisie Lupu şi Episcopul Antim Angelescu.
 Deşi firul acestei vieţi religioase nu poate fi reconstituit în întregime se poate afirma totuşi că el a fost neîntrerupt. În toată această perioadă istorică, două preocupări au fost permanente în viaţa locuitorilor din Blăjani: credinţa în Dumnezeu şi munca pentru procurarea  celor necesare traiului.
Rodul credinţei în Dumnezeu, a fost dorinţa locuitorilor din Blăjani de a avea un locaş de cult al lor. În decursul timpului, parohia Blăjani a avut biserică proprie, biserică reînnoită permanent. Actuala Biserică este construită în anul 1864 cu participarea tuturor enoriaşilor.
Chiar dacă, din punct de vedere demografic satul Blăjani a scăzut forte mult, fiind pus înainte de anul 1989 pe lista satelor ce urmau să fie mutate, locaşul de cult cu hramul ˝Sfântul Nicolae˝ se află în starea bună, iar investiţiile realizate în anul 2001 au asigurat pentru o vreme îndelungată funcţionarea în condiţii bune în această sf. biserică.

















































[1]Despre Blăjani a se vedea: Nicolae Stoicescu, Bibliografia  localităţilor şi monumentelor feudale din România, vol.I Ţara Românească, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova 1970, p.75. Relu Stoica, Contribuţie la Bibliografia istorică a judeţului Buzăului, Editura Casei Corpului Didactic, Buzău, 1998, p.110.  Marele dicţionar geografic al României, vol. I, Bucureşti 1898, p.471; Bauer, Memoires Historiques et geografiques sur la Valachie, Frankfurt-Leipzic, 1778.
[2]Bazil Iorgulescu, Dicţionar geografic, statistic, economic şi istoric al Judeţului Buzău, Editura Stabilimentul grafic I.V. Socecu, Buzău, 1892, p.44-46.
[3]A se vedea informaţiile culese de la Prof. Irina Milescu şi publicate în articolul, Blăjani-file de monografie,în ,,Viaţa Buzăului din 25 sep. 1969, p.3.
[4]Vezi, Prof. Milescu Irina, Folosirea culegerilor de folclor local-Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului I, 1986 (text dactilografiat); Ion Iordache,Blăjani-scurtă monografie, 1956 (manuscris)
[5]Numele acestora erau: Dinu Blăjanu, Gheorghe al lui Blăjan, Nae Blăjanu. Acest nume este dispărut în Blăjani, el s-a păstrat totuşi în  Comuna Zărneşti la marginea satului Ghizdita unde locuia un anume Constantin Blăjanu, fost dascăl. Acest nume este întâlnit şi într-o însemnare de pe un Minei ce aminteşte de ,,Chiriţă sin… Blăjanu˝.
[6]Prin apelativul ruşi erau denumiţi toţi locuitorii de origine slavă.
[7]Informaţii culese de la Tudor Negoiţă (1921-2002), locuitor al comunei.
[8]Prof. Milescu Irina, op.cit.,p.13.
[9]Vezi, P.S.Epifanie Norocel, Ctitorii Voievodale în Eparhia Buzăului, Ed. Episcopiei Buzăului, Buzău 1988, pp.17-25.
[10]Blăjani-file de monografie,în ,,Viaţa Buzăului” din 25 sep. 1999, p.3. Cătunul Corneanca a fost o veche vatră de civilizaţie fiind locuit şi în secolele IV-I Î. H, Vezi, Buzău, mică enciclopedie istorică, Edit Alpha, Buzău 2000, p.23. Tot în legătură cu cătunul Corneanca a se vedea G. Negruzii,Carte de hotărnicie pentru Moşia Blăjani din Com. Blăjani, proprietatea primăriei Com. Râmnicu Sărat, Bucureşti, 1907, p. 17. În lucrare  se rezumă şi documente mai vechi amintindu-se  şi de crucea Corneanului azi dispărută.
[11]Toponimicul mai este întâlnit şi în forma Blăjane, Blăjeni. De acest Toponimic mai sunt legate: ,,Blăjani˝, moşie a moşnenilor din Blăjani, ,,Blăjanca˝- vale în comuna Blăjani începând de pe dealurile unde este aşezat cătunul Corneanca şi străbate comunele Cernăteşti şi Mărăcineni ajungând în albia Buzăului mai jos de satul Măteşti, ,,Blăjani-Bagdad˝, moşie a familiei Bagdad în suprafaţă de 650 de hectare ( Vezi, Pr. N.D. Bălăniţă, Averea lăsată de Alecu Bagdad Bisericii şi spitalului Râmnicu Sărat,în ,,Îngerul˝, an. XI(1938), nr. 7-8, p. 624); ,,Blăjanca˝- sfoară de moşie în comuna Ziliştenca, cătunul Slobozia, în suprafaţă de 40 de ha, proprietate a moşnenilor Mihăileşti.
[12]Documentul se găseşte în Arh. Stat., Condica Ep. Buzăului, nr.173, f. 292 şi este redat în Documente privind Istoria României, Ţara Românească ,veac XVI, vol. IV (1571-1580), Ed. Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti 1951, p.50.
[13]Vezi, George Genes, Dicţionar istoric,Ed. Carmis, Piteşti 2002, p. XV.
[14]Documente privind Istoria României, Ţara Românească (D.I.R.) ,veac XVII, vol. III (1616-1620), Ed. Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti 1951, p.163.
[15]D.I.R.,veac XVII, vol. IV (1261-1265), Ed. Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti 1951, p.183.
[16]D.I.R., ,veac XVII, vol. IV (1621-1625), Ed. Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti 1951, p.218.
[17]Ilie Mândricel, Izvoare din adâncuri, Ed. Casei Corpului Didactic, Buzău 2000, p.16.
[18]Vezi, Protos. Paisie Fantaziu, Episcopia Buzăului-500 de ani de la (re)înfiinţare, Ed. Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2002.
[19]Clucerul avea sarcina aprovizionării curţii boiereşti cu grâu, vin şi alte alimente. Vezi  Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu ( coord.)  Instituţii feudale în Ţara Românească, Ed. Academiei R.S.R. , Bucureşti 1988, p.107.
[20]Costache Lupu şi fratele acestuia aprovizionau casa domnească cu vinul din această zonă, activitate care i-a învrednicit să primească rangul de clucer. După anul 1821 familia decade treptat astfel încât în anul 1864 nici un membru al familiei nu se găseşte printre donatorii importanţi la construcţia noii biserici.
[21]Mitropolitul Dionsie Lupu a păstorit o perioadă relativ scurtă de timp, în condiţiile de instabilitate politică. Cu toate acestea se remarcă printr-o activitate destul de energică : a luat măsuri în favoarea preoţilor înlăturând multe din abuzurile din epoca fanariotă, a plătit datoriile Mitropoliei, a îndrumat şcolile teologice, a trimis patru tineri la studii la Universitatea din Pisa, a tipărit câteva cărţi: Apostol (1820), Penticostar (1820), Psaltirea (1820), Cuvinte şase pentru preoţie de Sfântul Ioan Gură de Aur (1820), Cuvinte despre preoţie a Sfântului Grigorie de Nazians (1821). Despre viaţa şi activitatea sa există o bogată bibliografie: Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române,vol II,  Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti, 1981, pp. 421-426. (ed. a II a, Bucureşti, 1994, pp.412-416) ; Idem, Dicţionarul Teologilor Români, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti 1996, p.236; M.G. Regleanu, Dionisie Lupu Egumen la Dealu şi Tismana şi arhiereu titular de Sevastia, în ,,Revista de Istorie Bisericească”, Craiova, an. I ( 1943) nr. 2, pp. 52-64. ; Emil Vârtosu, Din viaţa şi activitatea mitropolitului Dionisie Lupu,în M.O. an. VIII (1956), nr. 4-5; Ilie Corfus, Ştiri noi din timpul pribegiei mitropolitului Dionisie Lupu, în M.O. an XX (1959), nr. 5-6, p. 255-285; Pr. Nicolae Şerbănescu, Mitropoliţii Ungrovlahiei, în B.O.R. an. Al LXXVII (1959), nr. 7-10, p. 805-807; Mihai Manolache, Biserica din Ţara Românească în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Ipsilantii,în S.T. an XIX (1967), nr. 5-6, p. 347-358.
[22]˝ Problema descendenţei preotului Ioniţă rămâne neclară, existând divergenţe între însemnările din cărţile de cult şi menţiunile dinCatagrafia preoţilor din 1835.
[23]I.Ionaşcu, Catagrafia preoţilor din Eparhia Buzăului în anul 1835, în ,,Îngerul˝, an X(1938), nr. 1-2,p.74.
[24]Vezi Triodul tipărit cu cheltuiala mitropolitului Dositei al Ungovlahiei.
[25]Vezi, Anuarul Episcopiei Buzăului din 1935, p. 21. Informaţia este preluată şi în prezentarea  parohiilor şi mănăstirilor din Episcopia Buzăului şi Vrancei. Vezi, Pr. Iulian Negoiţă, Şematism,în ,,Almanahul Bisericesc” an 2001, nr. 19-20, Ed. Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2001, p. 354.
[26]Majoritatea donaţiilor au fost de 12 lei şi 10 bani însă au dat chiar şi cei mai săraci aşa cum se constată din lista donaţiilor. Sunt trecuţi în lista donaţiilor:Voicu al lui Moise 2 parale, baba Păuna cu 3 lei şi 2 parale, la fel este trecută şi Domniţa dascălului N., Ioana lui Dobrică cu 1,4 lei, Ion Ciugulea cu 2 lei, Miţa lui Dumitru cu 3,2 lei, Anghelina cu 2 lei şi 10 bani, Paraschiva Şerban cu 30 de parale, Costache Grecu cu 3,37 lei.˝
[27]Locuitorii Nişcovului au rămas uimiţi de şirul nesfârşit de căruţe ce aduceau piatră şi var pentru construcţa bisericii.
[28]Dintre aceştia au donat mai mult: ,, Dl. Negoiţă,  Ghiţă Radu, Popa Dinu, Popa Negoiţă,  Negoiţă Gh. Rusu, Ioniţă Rusu,Costache Milescu,Nicolae Ioniţă,Apostu Ştefan,Ivan Jipa, Năstase Dincă, Gh. Năstase, Ioniţă Dincă, Necula Chiriţă, Stoica Iprişa, Dinu Blăjanu, Maria Ungurului,Radu Sorescu, Radu Enache Rusu, Gheorghe al lui Blăjan,-Alexandru fieraru, Iordache Radu,Nae Blăjanu, Domiţa lu dascălu, preoteasa popii Neculai”.
[29]Această formă de întrajutorare creştină era foarte des utilizată fiind reglementată prin acte juridice. A se vedea Regulamentuldin 3 ian. 1880, Vezi, C. Hamangiu, Codul  general  al  României, Legi  noui  de  unificare,  Ed. Librăriei   ,,Universala Alcalay˝  &  Co .,vol. V, p. 715.
[30]Informaţii culese de la: Moise Negoiţă (1888-1964), Neculai Negoiţă, Ion şi Nicolae Stoica Grigore, Ion Ene, Iosif Vlad, Radu Dinu Dumitru, Steliana Muşat (1902-1988).
[31]Informaţii culese de la Nicolae Stoica Grigore şi Tudor Negoiţă.
[32]La această şcoală  a învăţat Dascălul Ioan Boghină. Ea se afla pe terenul unde şi-a construit casa Stoica Grigore. Informaţiile despre această şcoală sunt culese de la Nicolae Stoica Grigore, care le deţinea de la mama sa Păuna  (1856-1945) care în 1863-1864 ducea mâncare zidarilor ce lucrau acolo. Aceleaşi informaţii le avea Nicolae Stoica Grigore şi de la tatăl său (1849-1930).
[33]Lungime:Pridvor-5 metri; Naosul şi Pronaosul-15,70 metri; Altarul 4 metri. Lăţime: Pridvor- 6 metri; Naosul şi Pronaosul-8,30; Altar-7 metri.
[34]Conform altor informaţii pridvorul a fost construit în anul 1905.
[35]Cu această ocazie  a ieşit la iveală faptul că biserica este clădită pe morminte iar la temelie s-au folosit crucile din cimitirul vechi, dintre aceste rămânând doar una singură datând din anul 1818 şi o alta din anul 1854.

[36]Bisericile sunt pictate după reguli iconografice foarte precise: Vezi: Pr. Prof. Ene Branişte, Programul iconografic al Bisericii Ortodoxe, Ed.Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti 1975.
[37]Vezi, Arh. Ep. Buzăului, Dos Parohiei, fişa cimitirului.
[38]Arh. Ep. Buzăului,  Parohia Dodăneşti, dos. 216, f.15.
[39]Eforturi pentru colectarea fondurilor necesare construirii bisericii parohiale s-au făcut, terenul necesar exista (vezi schiţa topografică existentă în dosarul parohiei), însă rănile războiului nu se vindecaseră iar după 1950 au intervenit schimbări politice care au împiedicat construirea sfântului locaş. Informaţii culese de la Aurica Negoiţă (1926- 2002) enoriaşă a acestei parohii.
[40]Donat de Iosif Moise. Numele acestuia este amintit şi pe scoarţa legată a Liturghierului din 1835, unde se găseşte următoarea însemnare:  ,,Dăruită Bisericii din Blăjani de Iosif Moise ˝.
[41]Donată de Gh. Lambrescu. Acest Gh. Lambrescu a fost scriitorul satului după cum se poate vedea dintr-o însemnare scrisă pe cartea Slujba Sfintelor şi dumnezeieştilor patimi. Însemnarea este făcută cu litere foarte fine şi are următorul conţinut: Cu litere de mână scrise fin se mai află şi următoarea însemnare ,,Am scris eu Nicolae scriitorul comunei Blăjani în zilele prealuminatului nostru domn Alexandru Ioan la anul 1861 şi cine voieşte să zică Dumnezeu să-l ierte. Neculai Lămbrescu˝.
[42],,Donat de Răducan Negoiţă˝.
[43]Conform însemnări ce există pe el acesta a fost plătit de  ,, Dl Iosif Moise şi soţia sa Bălaşa˝.
[44]Limba clopotului s-a păstrat multă vreme în curtea lui Anton Răileanu, în apropierea bisericii.
[45]Donată de  Radu şi Rada Boancă din comuna Zăneşti.
[46]Aceste icoane au dimensiunile de 70/70 prezintă influenţă rusească, iar sfinţii nu sunt pictaţi proporţional, nu au dată şi nici autor.
[47]Pe aceasta se află însemnare:,,s-a plătit de Răducan G. Nar şi soţia sa Maria˝
[48]Este importantă menţionarea acestor cărţi de cult scoase astăzi din uz pentru că majoritatea dintre ele conţin însemnări pe care le vom folosi în cuprinsul studiului.
[49]Este tipărită în anul 1768 şi se află Muzeul Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, nr. inv.643.
[50]O însemnare aminteşte despre faptul că preotul Ioniţă a fost la Biserica din Blăjani. Pe ultima filă se găseşte semnătura unui lui Nicolae, învăţător în sat, fiul preotului Nicolae  şi data de 18 martie 1874.

[51]Se află la Muzeul Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, nr. inv.646.
[52]Se află în colecţie la Muzeul Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, nr. inv.640.
[53]Are următoarea însemnare: ,, Leat 1862 Martie 18 sau dăruitu această psaltire bisericii Sfântul Spiridon de robul lui Dumezeu Gavrilă zis Pantelimon din această mahala spre pomenirea lui şi a părinţilor lui şi a părinţilor lui preot Pârvu exarhu slujitorul Bisericii Sfântul Spiridon˝

[54]A fost tipărit în anul 1823 şi se află la Muzeul Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, nr. inv.641.
[55]Tipărit în anul 1840 se află la Muzeul Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, nr. inv.647. Mai conţine şi următoarea însemnare:,,să se ştie că decând era Biserica de la Câlnău la anul 1877 geanuarie 31 la popa Voicu. ˝
[56]Constantin Hangerli (1797-1799). Despre acest personaj istoric a se vedea, Constantin Gane, Trecute vieţi de doamne şi domniţe, vol. II, Ed. Universitas, Chişinău, 1991, p. 139-151.
[57]Se află la Muzeul Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, nr. inv.645. Acesta are şi următoarea însemnare pe prima pagină : ,,Să se ştie când a fost Paştile 31 martie 1874.
[58]Conţinutul însemnărilor care amintesc de provenienţa cărţii este următorul: ,,Cumpărată pentru pr. Diamandi de Dobrescu Ştefan Canonarh Episcopia Buzăului anul 1910 Mart. 16.˝
Legat de această însemnare se găseşte o alta la având următorul conţinut:,,Scumpă suvenire pentru pomenire pe hârtie albă să nu se mai şteargă. La aceste slove când te vei uita cugetă la mine şi nu mă uita Dobrescu Ştefan canonar Episcopia Buzăului scoala anul 1890 martie 16. Eu născut la anul 1890 ianuarie 9”.

[59]Această însemnare este antedatată. Preotul Nicolae amintit aici este anterior unui alt preot ce purta acelaşi nume. Cartea a fost tipărită în anul 1801 şi se află la Muzeul Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, nr. inv.643.
[60]Pe prima pagină a acestui Ceaslov există o însemnare ce aminteşte de satul vecin Băieşti şi de cei ce au legat această carte :,,acest sfânt şi dumnezeiesc ceaslov sau legat acum de a treia oară prin cheltuiala preotului Luca (Ludca)şi prin Costache…( indescifrabil…) din sat Băieşti oarecare preot să slujească pă el în biserică preot Luca Tasea, preot Mitu şi Gherase. Gheorghe sin preot Nan sat Ple (rupt-scoi) legător de cărţi 1854 iulie…˝
[61]Pe această carte se găseşte o însemnare ce dă mărturie despre  calităţile intelectuale ale preotului Ioniţă: : ,,Noi creştinii suntem datori să păstrăm porturile curate˝.Acest preot era considerat ,,cărturar˝ deoarece la el a învăţat Radu slujitor la parohia Soreşti.

[62]Pe această carte se mai găsesc următoarele însemnări: pe scoarţa  sunt scrise următoarele nume: Dobri Morogeanu, Dobrică Stan Călugărul, Ioan Ene, Ioniţă Rusu, Stanciu …, Neagu Barbu, Gheorghe. Aut. Pr Nicolaiu, 1864 iunie şapte.
Pe ultima filă sunt înscrise numele celor care au contribuit financiar la achiziţionarea clopotului Bisericii ˝Dincă Şt.R-2,10 lei; Costache Ioniţă Milea-1,5 lei; Nicolae Labă-1,5 lei, Ivan Jipa1 leu.
[63] În această carte cu un scris caligrafic lasă o însemnare, donatorul: ,,Această Sfântă carte am cumpărat-o eu subsemnatul de la fiica preotului Năstase anume Sofiţa din comuna Greabănu judeţul Râmnicul Sărat cu lei trei tocmai în anul 1905 august 12.G.G. Radu din Com. Blăjani˝(p.16)
[64]A fost tipărită la anul 1801 şi se află Muzeul Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, nr. inv.642 Pe această carte se află şi următoarele însemnări: ,,Neculai logofătul sin popa Ioniţă ca să se ştie că este a nostru scrisu.˝( p. 56)
,,Să se ştie că această carte este a preotului Neculai sat Blăjani, am scris eu  Neculai 1861 geanuarie 13.˝(p.91)
 Există şi o însemnare indescifrabilă despre data la care a  fost legată cartea.( p.19).   În aceeaşi lucrare se găseşte o însemnare mai târzie şi de mai mică importanţă ce are următorul conţinut:,,Stan soţia lui D. Mărgăritescu a încetat din viaţă1892 dec. 6.˝( p. 233)
[65]Acest Radu a fost hirotonit pentru Satul Soreşti şi a refăcut biserica din cătunul Flămânda.
[66]Are următoarea însemnare: ,,Această carte am oferit-o Bisericii din Parohia Blăjani şi spre amintire am însemnat aici 1901 nov. 8 Fundeni Paroh. N. Cohizdeanu”

[67]Aşa cum aminteam mai înainte, între informaţia oferită de Catagrafia preoţilor şi cele oferite de cele înscrise pe Triod există o neconcordanţă privitoare  la descendenţa acestui preot. Catagrafia îl consideră fiul preotului ˝Ioan ot Blăjani˝ iar însemnările ce îi aparţin arată faptul că era fiul preotului Stan. Pe Ceaslov există următoarea însemnare: ,,Să se ştie că această sântă carte ce se cheamă cazanie este a preotului Ioniţă sin popa Stan Sorescu şi am cumpărato pe banigata pe lei 11 tocmai nimeni ajutându-mă, cu nimic la anul 1795 şi am scris eu popa Ioniţă când am şezut în Blăjani (când am venit în Blăjani)”(pp.9-12). În Cazanie se găseşte o altă însemnare :,,Să se ştie că această sfântă cazanie este a preotului Iniţă Sorescu sin popa Stan din Potoceni cumpărată pe bani gata pă l(ei) 11 adică unsprezece l cumpărată de la popa Ioan ot Cernăteşti în zilele lui io Costachi Moruzi Voevod când au fost lipsă de bucate seama parale cinci şi am scris eu preotul Ioniţă sin popa Stan Martie 7˝.( p.303) De aici se pot emite mai multe ipoteze: ori preotul Ioan este amintit doar în calitate de predecesor în Catagrafie, ori acest ,,Ioniţă sin Stan Sorescu ot Potoceni˝, de care aminteşte textul ca venind la Blăjani în anul 1795 nu este acelaşi cu ,,Ioniţă sin Ioan˝, ce a fost hirotonit în anul 1789, el fiind un altul, ce a slujit poate în satul Soreşti. Noi optăm însă pentru prima variantă.
[68] În cartea Prohodului ce a aparţinut Bisericii din Blăjani se află şi o însemnare tristă din viaţa preotului Nicolae: ,,În anul 1869 Noiembrie 19 au încetat din viaţă băiatul meu Christea în etate de 7 ani. -Pr. Nicolae˝(p.31)
[69]Însemnarea a fost făcută probabil în 1835, după cumpărarea Molitfelnicului.
[70]Vezi, Pamfil Georgian, Chesarie Episcopul Buzăului(1825-1846),Ed. Sfintei Episcopii a Buzăului, Buzău, 1846.

[71]Această însemnare este  transcrisă mai jos  de fiul preotului Nicolae la data 1856 nov. 15.

Aceiaşi însemnare este reluată pe pagină la datele de 5 ian 1859 şi 24 oct 1860. Pe pagina a treia se găseşte o însemnarea cu acelaşi conţinut  ca  anterioare la care se adaugă ameninţarea cu afurisirea a acelui ce ar îndrăzni să o fure. Însemnarea este datată  la  6 februarie 1858.
[72]Pe primele două şi ultimele două file sunt trecuţii ctitorii bisericii din Blăjani.
[73]O altă însemnare datând din anul 26 feb. 1862 şi aparţinând aceluiaşi preot se află pe antepenultima pagină.
[74]Pe aceeaşi carte de cult se găseşte o însemnare din anul 1861, luna decembrie şi o alta ce are următorul conţinut: ,,Să se ştie că această carte este a preotului Toma din Com Blăjani şi cine se va ispiti să o fure să fie afurisit. Preot Toma Com. Blăjani 1894 geanuarie 11.˝

[75]Pr. Paul Iulius Negoiţă, Monografia bisericii Adormirea Maicii Domnului din Parohia Gherăseni, Ed. Sfintei Episcopii a Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2002, p.70.
[76],,Anuarul Episcopiei Buzăului”, 1935, f. e., Buzău, p.35.
[77]Ion D. Vicol, Lumini şi umbre, (cap. Crângul cu privighetori), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1978, pp. 127-138.
[78]Semnătura sa  se mai găseşte şi pe prima pagină a  Triodului.
[79]Pe un Molitfelnic se face de asemenea menţiunea, cu litere aproape şterse, că a fost cumpărat de Negoiţă şi  sunt amintite de asemenea numele unor localnici: ,,Maria Gavrilă, Lazăr Mihaiu, Ion, Radu Petrache,- cumpărată Negoiţă.˝
[80]Ilie Mândricel, op.cit., p.144. Mai sunt amintiţi în calitate de învăţători la Blăjani:, Anton Ion (1859), Negoiţă Coman (1840) Anton Nicolai (1860) Ultimul dintre aceştia era fiul preotului Nicolae şi a lăsat mai multe însemnări pe cărţile de cult. O însemnare, făcută pe cartea liturgică numită Slujba Sfintelor patimi, pe fila a doua, aminteşte data căsătoriei acestuia: ˝Să se ştie când m-am însuratu eu Nicolae din satul Blăjani la anul 1…..evrie 5.˝Alte două însemnări amintesc de data la care a dat examen pentru postul de învăţător de la Blăjani şi de data la care a fost numit:  În  Cazanie  se află o altă însemnare:˝Să ştie de când –am pus candidatu la şcoală satului Blăjani 1858 Iulie 28. Autor Nicolae. Legat de această însemare se află şi următoarea: ˝Să se ştie de când m-am pus învăţător la comuna Blăjani şi Soreşti la anul 1858 iulie 28˝ (p.312). Scrisul său mai este întâlnit şi pe prima filă a unui Ceaslov: ,,Acest ceaslov este al Bisericii din Blăjani˝ iscăleşte Nicolae. Pe ultima filă se găseşte un alt text ce îi aparţine: ,,Scrisam eu robul domnului în ziua de  11 Nov. An 1884 cine va ceti mă va pomeni˝ Nicolae. Acelaşi scris şi acelaşi text se repetă şi mai jos. Se adaugă apoi de acelaşi autor ,,când am scris eram de 50 de ani adică născut la anul 1833˝. Pe ultima  filă a Cazanie există o însemnare despre condiţiile în care a fost legată această carte:,,Acum s-au legatu această carte a două ori de un legătoru trimisu de la părintele episcopu al Sfintei Episcopii Buzău care acum însematu eu Pr. Nicolae învăţător de copii al şcolii satului Blăjani plăşii Slănicului în anul 1860 iulie 12.˝
[81]Pe pagina a patra a cărţii Slujba Sfintelor şi Dumnezeieştilor patimi se află o însemnare a acestuia din vremea anilor de seminar ce aminteşte faptul că este fiul preotului Toma: ˝Spre ţinere de minte în eternitatecă am scrisu aici pe când mă aflam în Biserică în în ziua de Joi mari la 2 aprilie anul 1887. Nic. Tomescu an IV Sem., Com Blăjani Plasa Slănic. Fiul Preotului Toma˝. Asemenea lui Negoiţă Panaite şi acesta a fost învăţător la şcoala din satul Soreşti

[82]Acesta deşi era absolvent de Seminar, murindu-i soţia înainte de hirotonie nu a mai devenit preot, ,,rămânându-i veşmintele în geantă˝, aşa aminteşte o legendă locală.
[83]Pr. I.N. Vasilescu, Şcoala de cântăreţi de pe lângă Sfânta Episcopie a Buzăului, Tipografia şi legătoria de cărţi Dumitru Bălănescu, Buzău 1928, p. 58.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu