Mersul preotului cu icoana este una dintre practicile
pastorale practicate consecvent chiar și în timpul regimului comunist. Este
adevărat că în multe cazuri mergea cu icoana cântărețul Bisericii, aspect care
crea discuții despre legitimitatea unui demers cultic la care preotul nu era
prezent.
Mersul cu icoana este un act pastoral important, o obligație
misionară, care are loc în Postul Crăciunului, acolo unde comunitățile sunt
răsfirate, sunt mai mari, sau în comunitățile urban, unde prezența oamenilor acasă,
necesară întâlnirii cu preotul, este în a doua parte a zilei. În comunitățile
mici mersul cu icoana are loc în ajun de Crăciun. Respectarea acestei tradiții
este extrem de importantă. Astăzi are valoare pastorală, în trecut era
importantă pentru că dădea de veste că Domnul se va naște a doua zi. Pe atunci
viața oamenilor era ritmată de clopotul Bisericii, iar vremurile și ani erau
măsurate de sărbători și ceasuri creștine. Este greu de înțeles pentru un tânăr
de astăzi, înconjurat de atât tehnologie și aflat permanent sub presiunea
timpului și a clepsidrelor lui cum trăiau înaintașii, fără orologii
sofisticate, calendare tipărite sau electronice.
Mersul cu icoana presupune prezența gazdei, care așteaptă
preotul și a slujitorului Domnului, care, ținând în mâini icoana Nașterii
Domnului pătrunde în casa creștinului cântând troparul Nașterii Domnului: Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,
răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de
la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască
pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.
Preotul face un efort fizic destul de mare pentru a răspândi
cu bucurie vestea Nașterii Domnului și a o împărtăși cu enoriașii lui. Modul în
care este primit are variații. Unii o fac cu mare bucurie și aceștia sunt cei
mai mulți. Alții ca pe o obligație de care nu pot scăpa fiindcă unul dintre
membrii familiei își dorește, alții ca pe o scăpare, deschizând ușa din eroare,
iar alții, puțini, evitând vestea.
Pentru preot nu este plăcută respingerea, uneori mai puțin
politicoasă. Însă nici Mântuitorul nu a fugit de atitudinea negativă a
oamenilor. Pentru păcatele noastre și neputința de a-i educa creștinește pe
toți suferim uneori înjosiri. Misiunea, însă, trebuie să continue, iar
rezultatele concrete arată că, din fericire oamenii se mai schimbă și, uneori
chiar radical. Merită, așadar efortul preotului care stă la ușă și bate, în
speranța că ușa se va deschide în cele din urmă, sau că atitudinea va fi mai
umană, după ani de respingeri ne protocolare.
Este atât de importantă această practică pastorală, încât
absența preotului din casa creștinului nu poate fi justificată. Cum să nu fie o
bucurie și o necesitate, în același timp?! Însuși Mântuitorul a venit la noi,
s-a întrupat și a venit pe Pământ, în casa noastră, să ne cunoască din interior
și să ne mântuiască. Și preotul trebuie să-și cunoască parohia, iar mersul cu
icoana reprezintă un bun prilej. Această vizită pastorală poate informa preotul
despre starea morală, materială, socială, atașamentul față de Biserică și poate
include slujitorul Domnului în ciclul bucuriilor particulare sau a necazurilor
frecvente cu care se confruntă membrii comunității parohiale. În același timp,
credincioșii sunt onorați de prezența preoților, de grijea lor, de dorința de a
se bucura sau sprijini împreună. Legătura dintre preot și credincios devine
mult mai strânsă după astfel de vizite. De aceea, trebuie evitat momentul
căutării măruntului prin perechile de pantaloni sau prin poșete. Nu acesta este
scopul mersului cu icoana. Nu pentru bani vine preotul și nu trebuie alterată
bucuria întâlnirii de grija plății. Banii sunt instrumentul cu care se pot
realiza multe, inclusiv lucrurile frumoase, dar nu acesta este scopul mersului
cu icoana. Nu este o colectă, ci o veste! Nu este o invenție modernă a
Bisericii, ci o practică religioasă veche. Este practica încă din primele
secole prezentă în viața Bisericii și va dăinui pentru bucuria Sărbătorii
Nașterii Domnului și a reunirii în marea familie a comunității creștine din
care fac parte slujitorii Bisericii și membrii parohiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu