Privilegiul de a nu fi filolog


Curios să văd ce mai este nou prin anticariate, am aruncat un ochi curios și spre rafturile cu literatură și critică literară. Am încercat mai multe volume, care mai de care mai zdrențuite. Unul dintre ele însă, deși avea o copertă uzată de atâta ședere mi-a atras atenția – Tudor Vianu – Arta prozatorilor contemporani. L-am luat și am încercat să-l deschid. Virgin. Pagini ne tăiate și foi ne umblate. De ce oare? Nu merita? L-am luat. Cel puțin numele autorului îmi era cunoscut. Ne studiind sistematic literatura, îl sărisem până acum. Deși nu aveam îndoielii asupra calității criticii și istoriei literare aparținând greilor literaturii, Călinescu, Perpessicus, Manolescu pe care i-am citit cu pasiune, sau a lucrărilor precum cea a profesorului Ion Rotaru pe care le-am răsfoit, lipsa formației de filolog m-a împins spre lecturarea întâmplătoare a unui volum care mi-a plăcut. Simplu, cu limbaj clar, cu o structură eficientă Arta prozatorilor contemporani , volum apărut la Editura Contemporană în anul 1941, mi-a oferit privilegiul de a deschide o fereastră spre autori cunoscuți, dar și mai puțini cunoscuți. Lucrarea prezintă creșterea frumoasă a limbii române odată cu genurile literare și reprezintă o etapă intermediară între clasic și contemporan. Lucrarea este așezată în XII capitole și este prefațată de textul Dubla intenție a limbajului și problema stilului. Capitolele sunt următoarele: Scriitori retorici, Începuturile realismului, Călătorii romantici, Prozatorii Junimei , Scriitori Savanți, Realismul artistic și liric, Intelectualiști și esteți, Ironiști și humoriști, Portretiști eseiști, Doi ctitori ai romanului nou, Fanteziști, Romancieri.

A fost o lectură agreabilă și instructivă, în egală măsură. Merită pătrunderea în unul dintre terenurile fertilității estetice prin spirtul critic al lui Tudor Vianu și, dacă este posibil în ediția din anul 1941. Farmecul și mirosul filelor te fac să simți bucuria scriitorilor care, cu lampa aprinsă și trupul încordat dădeau filelor de hârtie tot ce era mai bun.

                    Paul Iulius Negoiță

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu