„ Iubiţii noştri fii ! Iată alegerea s-a
deschis, vremea a sosit, lupta stă de
faţă; începeţi de vă luptaţi şi nu
pierdeţi
vremea; preţuiţi – o pe
aceasta şi nu o păgubiţi; căci trece
anul, trece luna, trece săptămâna,
trece ziua, trece ceasul, trece
minutul şi nu se mai întoarce
înapoi; folosiţi-vă de toate
acestea.”[1]
Buzăul, regiune istorică situată în partea de sud-est a ţării, în
punctul de întâlnire al Carpaţilor de miazăzi cu cei răsăriteni, zonă cu un
pitoresc aparte,[2]
a fost binecuvântat cu o viaţă spirituală bogată
Încadrata printre şcolile vocaţionale, Seminarul
Teologic Buzău, a fost una dintre cele mai cunoscute şi apreciate instituţii de
învăţământ preuniversitar. Anul 2006 are o semnificaţie deosebită. Se împlinesc 170 de ani de la înfiinţare.
Istoria şi-a aşternut amprenta peste acest izvor de
cultură religioasă şi laică, unde vlăstare ale atâtor generaţii au îmbinat
dorinţa de perfecţionare intelectuală cu cea de desăvârşire spirituală. Prin
această caracteristică a sa Seminarul Teologic poate fi caracterizat ca o formă
de educaţie completă.
În
urmă cu 170 de ani, la data de 15 august, cu ocazia sărbătoririi Adormirii
Maicii Domnului, în străvechiul centru episcopal de la Buzău au avut loc două
evenimente majore: hramul catedralei episcopale ctitorite de Matei Basarab şi
deschiderea cursurilor seminariale[3].
În scrisoarea adresată seminariștilor. Eufrosin Poteca, egumenul mănăstirii
Motru[4]spunea:
În ce priveşte cultura
preotului, care era deficitară[5],
s-au prevăzut înfiinţări de seminarii şi organizarea celui de la Socola.
Tinerii erau primiţi la
acest seminar la vârsta de 15 ani. Părinţii lor declarau în scris că dacă după
împlinirea vârstei de 25 de ani nu vor primi să intre în tagma preoţească, vor
trebui să plătească seminarului suma pe care o cheltuise pentru întreţinere şi
învăţătură. Dacă nu plăteau, nu puteau ocupa funcţii civile şi militare ( Reg. Moldovei, C. IX, art.415, alin. 2).
Lupta pentru luminarea clerului şi
îmbunătăţirea stării lui materiale a fost completată şi prin alte legi date tot
pe baza Regulamentelor Organice.
Astfel,
au fost adoptate: Legiuirea votată de
Obşteasca Obişnuita Adunare în sesia anului 1840, pentru ca preoţii să se
hirotonisească decât aceia ce vor fi trecut cursul învăţătorilor prin
Seminarii. Articolul 2 al acestei legi prevedea următoarele: ˝pe viitorime să nu poată a se hirotonisi
preoţi, aici în principat, din alte osebite feţe, decât numai acei, câţi
trecând cursul învăţătorilor în pomenita seminarie din Mănăstirea Socola, vor
fi cu deplină ştiinţă a dogmelor duhovniceştii totodată împodobiţi cu bun
moral. ˝
Întocmirea seminarului central şi
învăţături îndeplinitoare.[6]
Regulament pentru învăţăturile în
seminar şi ţinerea lor în bună rânduială.[7]
Legiuire despre regularea averilor
şi a veniturilor mitropoliei şi a episcopiilor, şi despre îmbunătăţirea soartei
preoţilor.[8]
Proiect pentru seminarii, protopopi
şi preoţi[9].
În
concluzie, Regulamentele Organice şi toate celelalte norme şi dispoziţii, care
vin în completare, au o influenţă foarte mare în viaţa Bisericii, întărind
instituţiile bisericeşti, în cazul de față organizând învățământul seminarial.
Prin
Legea pentru seminarii, protopopi şi
preoţi votată la 7 mai 1834, care hotăra înfiinţarea pe lângă fiecare
episcopie a unui seminar, se puneau bazele organizării unui învăţământ modern,
de stat[10],
pentru pregătirea preoţilor. Această lege a fost completată de Regulamentele
Organice.[11]
Există similitudini istorice între anul 1836 şi
2006. Seminarul Teologic Buzău îşi deschidea porţile în timpul unuia dintre cei
mai râvnitori ierarhi care au păstorit la Buzău şi îşi redeschide porţile
pentru un nou an şcolar cu binecuvântarea, sprijinul şi îndrumarea actualului
întâistătător al Episcopiei Buzăului şi Vrancei, P.S.Epifanie, comparat adesea
pentru iniţiativa, râvna şi munca neobosită cu întemeietorul primei şcoli
seminariale buzoiene[12].
Comparaţia este firească dacă avem în vedere pe plan administrativ-gospodăresc
numărul locaşurilor de cult ridicate şi al Bisericilor reparate şi bine
întreţinute a depăşit ca număr şi calitate toate etapele istorice[13],
iar pe plan educativ au fost înfiinţate încă două seminarii monahale[14],
Seminarul Teologic „ Sf. Epifanie – arhiepiscopul Ciprului din cadrul
Mănăstirii Răteşti[15] –
instituţie şcolară ce beneficiază de o dotarea deosebită - şi Seminarul
Teologic” Sfântul Grigorie Palama” de la mănăstirea Ciolanu[16];
precum şi reânfiinţarea Şcolii de cântăreţi de la Buzău – o altă ctitorie a
Episcopului Chesarie[17].
Există şi o diferenţă între cele două etape istorice: Episcopul Chesarie a
beneficiat şi a fost chiar determinat de o legislaţie favorabilă, P.S. Epifanie
a întâmpinat dificultatea unui sistem legislativ ambiguu şi a unei mentalităţi
sociale orbită de cei 50 de ani de educaţie atee.
Comparaţia celor două puncte de referinţă istorică
poate continua şi sub aspectul alcătuirii corpului profesoral. Pe lângă munca
în planul vieţii administrative P.S. Epifanie, având vocaţia profesorului de
seminar şi a directorului de şcoală teologică[18]
s-a preocupat în permanent de progresul spiritual al elevilor seminarişti
Domnilor elevi, să nu uitaţi niciodată care
este scopul venirii domniilor voastre aici: acela de a învăţă, de a vă pregăti
pentru frumoasa şi foarte dificila misiune preoţească. Orice timp pierdut şi
nevalorificat prin studiu şi rugăciune este o pierdere pentru domniile voastre,
pentru Biserica Neamului Românesc şi pentru societate. Trebuie să înmulţiţi
talantul pe care bunul Dumnezeu vi l-a dăruit şi să depuneţi strădanii la fel
de mari ca eforturile administrative, financiare şi educative care se depun pentru
voi, pentru a aduce muţumire Nouă, profesorilor şi părinţilor domniilor
voastre - șe spunea arhiereul locului elevilor.
De aceea cuvintele lui Gavriil Munteanu, primul
director al Seminarului din Buzău care spunea: „ Siliţi-vă ca nădejdea ce a pus
prea sfinţia sa în voi ( în elevi, n.n.) să nu fie în deşert”[19]pot
fi rostite apăsat și în 2006.
[1] Fragment din scrisoarea adresată în urmă cu 170
de ani elevilor seminarişti la deschiderea cursurilor seminariale. A se vedea
Prof. Pamfil Georgian, Chesarie
Episcopiul Buzăului, 1825 – 1846, Edit. Sfintei Episcopii a Buzăului, 1946,
p. 80. Această frumoasă scrisoare se poate regăsi şi în: B.O.R., an. XVI ( 1892
– 1893), p. 865 – 869, precum şi în lucrarea Mitropolitului Iosif Nainescu, Începutul seminariilor, Bucureşti, 1893,
p. 11. Scrisoarea a fost redată în această lucrare după o copie păstrată de
Iosif Nainescu, din timpul diaconatului de la Buzău. A se vedea şi I.Ionaşcu, Material
documentar privitor la Istoria Seminarului din Buzău, ( 1836 – 1936),
Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937, p. 19 – 20.
[2] Zona Buzăului îl uimea pe Alexandru Vlahuţă care
în lucrearea sa România Pitorească descrie cu mult patos frumuseţile locurilor.
( Alexandru Vlahuţă, România pitorească, Edit. Sport – Turism, Bucureşti, 1982.) Despre
frumuseţile Buzăului a se vedea şi Olga
Horşia, Zona etnografică Buzău, Edit.
Sport – Turism, Bucureşti, 1981.
[3] A se vedea Pr. Gabriel Cocora, Seminarul Teologic
din Buzău la împlinirea a 150 de ani, Edit. Episcopiei Buzăului, 1988, p.37.
[4] Ec. Gh. Ionescu, Viaţa şi activitatea
lui Folotei Episcopul Buzăului – 1850 – 1860, Tip. Lupta N. Stroilă,
Bucureşti, 1941, p. 48.
[5] În Imperiul Bizantin, se
punea mare accent pe cultura preoţilor.A se vedea: Dr. Stelian Marinescu, O novelă de la Alexis Comnen privitoare la
organizarea Bisericii, în G.B. an. XXXVII (1978), nr. 5-6, p.632-640.
[6] Analele Parlamentare ale României (1834-1835), vol. V, P. I,
Obişnuita Adunare a Ţării Româneşti, Legislatura I, sesiunea IV, p.227-228.
[7] Ibidem, p. 230-232.
[8] Gazeta de Transilvania, an. X (1847), p. 103-104; Regulamentul Organic întrupat cu legiuirile
din anii 1831, 1832, 1833, precum şi cu o scară desluşită a materiilor acum a
doua oară tipărit, cu slobozenia înaltei stăpâniri…˝Bucureşti, 1947, secţia
a III, art. 361 prevede că se va ţine câte un seminar pe lângă Sfânta
Mitropolie şi pe lângă fiecare episcopie, iar seminarul va avea întinderea ce
va cere trebuinţa fiecărei eparhii. Episcopia Argeşului şi Buzăului vor ţine un
seminar, cu hrana şi îmbrăcămintea lor câte 20 de şcolari, copii de preoţi. A
se vedea şi Ioan C. Filiti, Domniile
române sub Regulamentul Organic, Bucureşti, 1915.
[9] Analele Parlamentare ale României (1834-1835), vol. IV, p. 274-275.
[10] Până la 1860 seminarul a fost întreţinut de Episcopie. De la această dată a
devenit şcoală de stat. A se vedea: Pr. Gabriel Cocora, Episcopia Buzăului – o vatră de spiritualitate şi simţire românească,
Edit. Episcopiei Buzăului, Bucureşti, 1986, p.225.
[12] Cele menținate au la bază afiirmațiile
profesorului şi cercetătorul buzoian Alexandru Gaiţă.
[13] O
prezentare a bogatei activităţii administrativ – gospodăreşti din
Episcopia Buzăului şi Vrancei a se vedea la Pr. Iulian Negoiţă, Întemeieri pe a credinţei stâncă, în
vol. Episcopul EPIFANIE – 70 de ani,
Edit. Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Buzău, 2002, p. 220 – 256. Pr. Iulian
Negoiţă, Construcţii de biserici în Eparhia Buzăului,
Glasul Adevărului (seria nouă), an. I (1990),
nr. 2, p. 34-37
[14] Înfiinţarea acestor şcolii este o reînodare a
tradiţiei educative de veacuri. Şcolile mănăstireşti au fost primele focare de
cultură. În general instrucţia şcolară dată de călugări se rezuma la scris,
cititi şi cântări bisericeşti. Se citea mai ales din Ceaslov , Vieţie Sfinţilor
şi alte cărţi cu caracter religios. A se vedea, Pr. V. Gh. Sibiescu, Mănăstirile noastre temeiu de viaţă
românească, Tipografia şi Legătoria
Fraţii Dumitrescu, Buzău, 1940, p. 13.
[15] Înfiinţarea acestui seminar monahal reînoada
tradiţia pedagogică din cadrul acestei mănăstiri. Despre şcolile care au
funcţionat la Răteşti a se vedea Pr. Gabriel Cocora, Mănăstiri din Eparhia Buzăului vetre de cultură şi trăire românească, Edit. Episcopia Buzăului, Buzău, 1987, p. 73 –
79.
[16] Şi această şcoală reînoadă o veche tradiţie . A
se vedea : P.S.EPIFANIE, Mănăstirea
Ciolanu, Edit. Episcopiei Buzăului, 1987.
[17] Nu se cunoaşte o dată sigură cu privire începuturile şcolii de cântăreţi
din Buzău. Prima mențiune certă este din anul 1833. Există însă ipoteza lansată
de M. Gr. Posluşnicu, în lucrarea Istoria
Muzicii la Români, ca această scoală
este anterioară anului 1830. A se vedea: Pr. I.N. Vasilescu, Şcoala de cântăreţi de lângă Sfânta
Episcopie a Buzăului – Anuar, Tipografia şi legătoria de Cărţi Dumitru
Bălănescu, Buzău, 1928., p.11.
[18] Despre activitatea didactică a P.S. EPIFANIE s-au
scris nenumărate studii. Amintim doar studiile cuprinse în volumul omagial Episcopul EPIFANIE – 70 de ani, editat
în anul aniversar 2002 la editura Episcopiei Buzăului şi Vrancei: Pr. Teofil
Dumitrescu, Arhiereu slujitor, dascăl
propovăduitor şi ctitor osărduitor, p. 151 – 164.
[19] Pr. Gabriel Cocora, Gavriil Munteanu, primul director al
Seminarului Teologic Buzău, în G.B., an. XXVIII ( 1969), nr. 11 -12, p. 1228.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu